Dragostea lui Daniel Ciobotea față de cele lumești e mai nemuritoare ca însuși sufletul. Înainte să ajungă capul Bisericii Ortodoxe Romane, Ciobotea a arătat aplecare nu numai spre cele trecătoare, dacă e să ne referim la chefuri, ci și spre cele superioare, dacă e să ne referim la grade.
Între Dumnezeu și gloata credincioșilor stă astăzi un hedonist sub acoperire, un manager cu mitră, obsedat de dividende, un oftalmolog preocupat mai mult de ochiul dracului și mai puțin de însănătoșirea morală a Bisericii. O sursă infiltrată pe lîngă biroul de Contraspovedanie al Patriarhiei ne-a relatat, între două mătănii, că Preafericitul Daniel ține posturile mari așa cum ține apa o ceașcă întoarsă cu gura în jos. Împărtășaniile cu cîrnați și vin mănăstiresc sînt acte religioase frecvente pe care Preafericitul le îndeplinește cu fervoare, în compania celorlalte bărbi ipocrite din BOR, în spatele zidurilor groase ale ortodoxiei. Iar chefurile extinse, cu generali și politicieni, sînt variațiuni la tema principală a desfrîului ascuns. Cică odată, acum cîțiva ani, în Săptămîna Mare, nimerindu-se la un ospăț, Ciobotea s-ar fi adresat însoțitorilor săi drapați în aur și sfințenie cam așa: “Aceste bucate sînt prea frumoase ca să le ignorăm”. Apoi a dat dezlegare generală la consum și, laolaltă cu suita, și-a suflecat sutana, de sub care s-au ivit burta, pachetul de iarba dracului și epoleții.
Al doilea!
Totala faza, preafericitul Daniel de la biroul de contrasp ove danie.