După prima tură de meciuri din grupe începem să vedem din ce e făcut acest Campionat Mondial. În primul rând, e făcut din cele mai multe țări organizatoare: trei. La ediția următoare se va juca pe trei continente: va începe în America de Sud, apoi în Africa și Europa. Mai e făcut din cele mai multe echipe participante: 48. Din niște stadioane extraordinare, mai ales cele din America de Nord, ridicate din bani privați pentru cluburi private și din marketing agresiv, pe model american. El ne arată încotro se poate duce fotbalul, pe care destulă lume îl consideră astăzi mai mult business decât sport. Dar e loc de făcut și mai mulți bani. Am văzut că pauzele de hidratare, nu mereu necesare, mai ales în Canada, unde s-a jucat la douăzeci și ceva de grade, sunt, de fapt, pauze de publicitate. Pe arene, ele sunt bine marcate și vândute. Televiziunile încasează și ele de pe urma acestor întreruperi.
În mâinile americanilor, fotbalul se adaptează nevoilor industriei divertismentului. Dacă datele financiare ale acestui Mondial vor arăta suficient de bine, am putea vedea în competițiile mari, și asta destul de repede, schimbări importante. În loc de două reprize a câte 45 de minute, am putea avea patru reprize a câte 25. Sferturi, ca la baschet. Hidratările lungi și branduite de acum cam asta anunță. Pentru a elimina simulările și tragerile de timp scandaloase, am putea avea minute de joc efectiv. Când meciul este întrerupt, în orice situație, cronometrul să se oprească, tot ca la baschet. Spectatorii și telespectatorii ar fi ținuți mai mult timp pe stadioane, respectiv în fața televizoarelor. S-ar consuma mai mult, s-ar încasa pe măsură. Pentru asta e nevoie, bineînțeles, de construcții moderne, prietenoase cu omul, cum vedem în Dallas, Atlanta sau Los Angeles. Au costat miliarde fiecare, dar pașii cu care se apropie de profit sunt rapizi. La noi, chiar dacă micșorăm mult proporțiile, ar fi imposibil acest lucru pe mai mult de două treimi dintre stadioanele țării. Sunt destule, chiar în Superligă, unde spectatorii se pișă la copac. De numărul doi nici nu mai vorbim. Cu fotbalul practicat și cu serviciile de ospitalitate pe care le avem, e greu să ținem fanii și jumătate de oră la câte un meci.
Revenind la americani, că de acolo ne-am luat, rămâne de văzut dacă, peste ani, ne vom aminti această ediție pentru fotbalul jucat sau pentru felul în care l-au schimbat partenerii noștri strategici. Aș miza pe a doua variantă. Mi se pare că, după prima etapă a grupelor, asistăm nu doar la un Campionat Mondial, dar și la un experiment. Unul în care fiecare ecran și fiecare pauză contează aproape la fel de mult ca un gol.