Ceva exploziv: că americanii umblă după biznis și că Grindeanu s-ar da bine cu americanii ca să… ca să orice.
Cam asta e, pe scurt, ce am descoperit din întâlnirea care a avut loc pe 31 martie 2026, la restaurantul Isoletta din București, între Sorin Grindeanu, Kimberly Guilfoyle, ambasadoarea SUA în Grecia, fostul ministru al Energiei Bogdan Ivan și consilierul prezidențial Florin Vlădică.
Iar de aici, acuzații de trădare de neam și țară. Probabil că asta sunt, dar probabil că asta se întâmplă cu mai toate mermelelile de care sunt în stare politicienii noștri, din cauza faptului că sunt mici, meschini și că nu văd nimic mai departe de propria șapcă. Aia primită de la Trump.
S-ar fi discutat atunci de căderea guvernului Bolojan. Asta poate fi real, dar de căderea guvernului Bolojan se vorbea din iarnă. Așa că se prea poate ca doamna ambasadoare să fi „căzut” cu discuția pe felia pesedistă.
Ceea ce uităm mereu, cred, când abordăm astfel de subiecte în spațiul public este că tot ce contează, în final, pentru SUA sunt afacerile, economicul și, de aici, puterea. Că astea se fac cu Bolojan, fără Bolojan, cu Grindeanu sau cu Nicușor e foarte puțin important pentru niște ambasadori. De la distanță, cred că părem atât de provinciali și de înguști în orizont: îi vezi pe niște unii care se acuză de trădare de țară.
Iar asta cu trădarea de țară e fix ce se întâmplă într-o societate aflată în pragul imploziei democratice. E discurs suveranist, de fapt, aurist, călingeorgist, ca să nu-l mai invocăm pe maestrul Vadim, fie-i spumele ușoare acolo unde o fi el.