Nu e gravid. Iarăși. Nu mai „este gravid”. Tocmai născuse o carte. Al nouășpelea roman. Îți dai seama? E între sarcini. Făcute unde nu te-aștepți. Ascultînd, bîrfind, iubind, plimbîndu-se. Uite-l stafidit, pe linia „conservat”. Îmbrăcat demodat. Coamă de păr rebel. Așezat la masă. Politicos? De fapt, stăpînind locul. Salutînd în engleză șturlubatică și idiș fără ecou. Fără zîmbet. Deși acolo sus, la etajul 21, zîmbetul lui plutește în jur.
Și-l întrebi, și-ți răspunde c-o poveste. Născuse povești. Naște povești. El își spune ”gravid”. De atîtea ori gravid. Ascult povești, nasc povești. Și acum narează despre ce procreații a avut. Nu-ți dai seama că-ți repovestește romanele. Fiindcă la vorbă e la fel ca-n litera scrisă. Plăcere. Te face egalul lui. Se încălzesc mințile în jurul lui, la Intercontinental Hotel, ora 12 fix, la conferința de presă. Luni? Da, luni, se slobod limbile. Și poți spune tîmpenii, și poți să fii deștept. Te face egalul tău, cum te face povestea însăși cînd te cucerește în mrejele ei.
Cîte romane n-a repovestit? Chiar și Liiceanu cu întrebările lui privind schizofrenia scriitorului e egal cu reporterul cu „planuri de viitor”. În România? Enervant lucru. Înaltul și banalul uniți prin Oz. Știe să tacă. Păi, copilăria? Tăcea la întîlnirile celor mari, primea o înghețată. Tăcea, privea pantofii celor din jur și fantaza. Odată a tăcut treizeci și ceva de ore. Obsesia întunericului? Temă și frica de sentimente. Știa cît de ușor se moare ca om, de aia vroia să fie o carte. Omul e-mpușcat, cartea ajunge-trăiește în vreo bibliotecă, undeva, oriunde. Faimoasă utopie!
Scriitorul poate fi și cel mai mare ginecolog și cel mai cel amant. De ce un ginecolog nu poate fi amant? Oz umblă, bîrfește, gîndește, se-ntîlnește și rămîne gravid cu tot soiul de necunoscuți. Nimic straniu la Oz. Doar nefericiți în operă. El, bucuros-egal că dă povestea. Maestre, și chiar doar te trezești la cinci dimineața, te plimbi, bei o cafea și gata! Rămîi gravid. Naști. Nimănui nu-i vine să creadă.