În biroul Vioricăi Dăncilă de la Guvern, unde, de obicei, stătea agățat Darius Vâlcov și emana ordine și disciplină, a fost aninat un calendar. Vâlcov n-a dispărut, dar, în cele din urmă, i s-a dat un fotoliu confortabil, dacă tot nu mai vrea să plece în biroul pe care-l împărțea cu Sevil Shhaideh. Calendarul, destul de banal, are doar șapte pagini, pe care sunt trectute lunile din octombrie actual pînă în mai anul viitor. Pare că atunci are loc sfîrșitul lumii, marcat precis, pe 26 mai 2019, cu frumoase desene înfățișînd o petrecere, confetti, șampanie și un avion schițat stîngaci. Din cînd în cînd, Dăncilă se ridică de la birou, dă direct la pagina ultimă a calendarului și începe să plîngă discret. De cîteva ori pe zi începe anevoiosul proces de numărare a zilelor rămase, numai că mereu o întrerupe cîte ceva. Ba o OUG, ba cîte-un Juncker care trebuie luat de la aeroport, ba una, ba alta. Cînd, cu gene ostenite, suflă în lumînare la final de program, Viorica se oprește în pargul ușii, mai aruncă o privire galeșă calendarului și șoptește cu încredere: “26 mai 2019. Alegeri europarlamentare. Prima pe listă. Bruxelles-ul meu iubit, vin!”.
AMR șapte luni și restul zile
