Mi-au povestit ai mei, în urmă cu niște ani, o întâmplare cu niște prieteni de familie, artiști, care primiseră pe vremea lui Ceaușescu, prin anii 80, o invitație să meargă să viziteze Portugalia. Invitația era de la Artur Mario da Mota Miranda, președintele Asociației/Federației Internaționale de Ex Libris. Cum era procedura, cei doi artiști au fost chemați la Securitate să explice cum, în ce condiții și de ce vor să ajungă în Portugalia. După câteva întrebări stupide, la care tovarășul securist a primit niște răspunsuri cât se poate de raționale, a urmat și întrebarea absolut tembelă: Dar la noi ați fost? La Putna, la Voroneț, că avem și noi frumuseți în România. Cei doi artiști i-au răspuns că da, de vreo patru ori, după care a venit și replica de final: Mai mergeți o dată. I-auzi, vor să plece în străinătate și nu-și cunosc țara!
Povestea mi-a fost ulterior confirmată de cei doi artiști și, cumva, ori de câte ori aud pe câte un patriotard cum ridică în slăvi „frumusețile patriei”, îmi aduc aminte de ea. Băi, da la Putna ați fost? Ia, hai, înainte să visați la străinătăți, fuga la Putna.
Fix în logica asta, a unui securist tembel, își cară și Anamaria Gavrilă logica în poală. Domnița deplânge cu lacrimi de crocodil situația turismului de la noi, că nu avem strategie, că nu ne punem în valoare, însă o face fix în cheie patriotică. Adică, madam Gavrilă nu-și pune problema că nu atragem turiști străini, ci faptul că românii merg în străinătate, în loc să meargă la noi pe Litoral, unde e scump și prost. Sigur, are dreptate, este și scump și prost, însă problema nu e nicidecum aceea că românii își fac vacanțele în străinătate.
„Avem o țară fabuloasă, cu munți, mare, ape termale și istorie bogată, dar care este administrată ca o pensiune de mâna a treia”, zice Anamaria. Ceea ce, la fel, e parțial adevărat, în sensul că e administrată cam anapoda, însă fabulos e un termen cam pretențios pentru țărișoara asta. Evident, avem munți, însă dacă ai fost puțin până prin Alpi, de exemplu, n-ai să mai preaslăvești amărâții noștri de Carpați. Iar dacă ai înotat în Mediterana și Marea Roșie ori alte atâtea mări de pe globul ăsta, a noastră Neagră o să ți se cam pară fix așa, neagră. Cât despre istorie, știm, desigur, dacii au inventat mersul pe jos, chit că în realitate suntem o țărișoară de periferie, cel mult.
Așadar, dragă Anamaria, ai dreptate, așa cum au sofiștii. Da, suntem administrați cam de cacao, însă problema e alta, nu că România e vraiște pe turism așa de rău că noi, românii, plecăm în străinătate. Problema reală e că nu suntem suficient de bine încât să atragem turiști străini. Că, altfel, e foarte bine că românii pleacă în altă parte. E bine să vezi și alte locuri, și dacă ar fi doar pentru ideea de a avea termen de comparație. Dar mai ales pentru că e mai bine prin alte părți, pe parte de munți, mare, istorie și ce mai vrei matale. Și, în principal, pentru că nu, stimabilă cu apucături de Secu’ de anii 80, nu vreau bre să văd Putna ori Voronețul înainte să văd Portugalia. Deși m-ați cam forțat, tâmpiților, că m-ați dus cu școala, și la Putna și la Voroneț. Când eu aș fi preferat, chiar și atunci, când habar n-aveam unde naiba e Portugalia, să beau un vin și să ascult fado undeva în Lisabona!