Am râs noi o vreme de fătuca asta pripășită prin Parlament, că n-are habar pe ce lume trăiește și că, în afară de hazard, nimic nu pare să-i justifice prezența acolo. Am râs cu ea, dar mai ales de ea și bălăriile rostite ba de la tribună ori prin diferite mesaje video sau postări. Și o să mai râdem, cel mai probabil, câțiva ani de acum înainte. Însă trebuie să admitem că, precum replica din film, Anamaria își ridică necontenit nivelul. Învață, se adaptează și devine fix ceea ce ne spune că vrea să schimbe. Pe zi ce trece, domnița Gavrilă se transformă într-un politician clasic, cu harneală clasică și centura neagră la diletantism.
Ieri, de exemplu, o făcea pe mironosița, că cei din POT n-au semnat încă pentru moțiunea inițiată de AUR și că nu o vor face până când în ea vor fi incluse și schimbările cerute de ei. Un veritabil miorlăit de independență, carevasăzică. Păi, vorba aia, avem și noi principiile noastre. Iar dacă nu vă plac, avem și altele, căci astăzi deja a dat-o la întors mai ceva ca Ciolacu la primele două demisii. Astăzi a postat frumos și cuminte cum că aleșii POT vor semna moțiunea „din respect pentru cetățeni”. Măi să fie, da’ dacă nu o semnau era o lipsă de respect? E clar, deja și-a luat cuvintele la ea și mânuiește cu talent limba de lemn ce stă în teaca oricărui politician sadea. Și, după ce i-a umplut de respect, că pentru ei vor susține moțiunea, îi aduce și cu picioarele pe pământ, spunând că POT „nu va participa la iluzii politice menite să ofere cetățenilor speranțe false”. Că, normal, nu există o majoritate și că această moțiune este, de fapt, un joc de imagine. Până aici pare ok, bașca Anamaria dovedește că știe și să numere.
Însă toate astea au fost doar o mică premisă pentru jocul de diletantism, pentru acel vrem să facem să fie bine, ca să nu fie rău, pe care suntem obișnuiți să-l auzim de la toți politicienii de rit clasic.
„Noi venim cu propuneri clare, constructive și dovedite ca eficiente în alte state europene:
Reducerea risipei din administrație, eliminarea posturilor inventate și a sinecurilor; susținerea reală a medicilor, profesorilor și polițiștilor; combaterea transferului abuziv de profit al multinaționalelor și o taxare echitabilă a marilor câștiguri; reformarea ANAF pentru a colecta eficient și a digitaliza procesul fiscal, nu pentru a hărțui firmele mici; protejarea IMM-urilor și oprirea abuzurilor administrative și mai ales respingerea fermă a creșterii taxelor pentru românii cinstiți”. Iată, ce frumos! Anamaria chiar vrea să facă să fie bine, e sinceră.
Însă, cum anume reducem risipa, cum stabilim care-s posturile inventate și cum le eliminăm, cum anume susținem „real” medicii, profesorii, polițiștii, cum anume combatem transferul „abuziv” de profit al multinaționalelor? Abuziv are aici sensul de ilegal? Și-apoi, care-s abuzurile administrative pe care le vor opri și cum? Avem o listă cu aceste abuzuri? Cum adică respingerea fermă a creșterii taxelor pentru românii cinstiți? Cum stabilim că un român e cinstit și cum nu? Iar pe ăla necinstit îl taxăm, nu îl amendăm/pedepsim? Citind toate chestiile astea nu poți să nu te întrebi dacă Anamaria înțelege diferența dintre vis și realitate? Că, sigur, sună frumos tot ce zice ea acolo, dar cum anume va face toate astea?
În logica asta, chiar nu înțeleg de ce s-a oprit aici, când ar fi putut promite că va lua măsuri ca toți românii să fie blonzi, peste 1,80 înălțime, cu mușchi, că vor fi sănătoși tun și chiar nemuritori. Sau măcar niște case la 35.000 de euro pentru fiecare român. Ah, scuze, asta s-a mai dat…