După ce că abia dacă sîntem în stare să accesăm o mică parte din purcoiul de bani pe care ni-l pune la dispoziţie UE, atunci cînd le luăm banii, îi luăm pentru chestii complet anapoda, aşa, parcă doar de dragul de-a bifa la rubrica „absorbţii“. De multe ori, cum se întîmplă şi în cazul acesta, 4 milioane de euroi sînt sparţi pe o chestie încadrată în minunatul proces al „dezvoltării resurselor umane“.
Femeile au nevoie de o şcoală de manageri
Asociaţia pentru Promovarea Femeilor din România (APFR) e un ONG care militează pentru, după cum singur zice, „educarea întregii societăţi prin promovarea unor politici afirmative şi nondiscriminatorii pentru creşterea calităţii vieţii femeii din România“. Înarmaţi cu scopul ăsta nobil, cei de la APFR au făcut un proiect intitulat „Şcoala Naţională a Femeilor din România“, chestie finanţată din Fondul Social European POS DRU, Axa prioritară 6 – „promovarea incluziunii sociale“. Proiectul are o valoare totală de 17.785.427 RON şi e derulat în parteneriat cu un alt ONG, un SRL, cu Universitatea de Vest din Timişoara şi cu calculatoriştii de la Siveco. După cum zic chiar ei, de banii ăştia au identificat un „grup-ţintă“ de 2.700 de femei, din care 1.200 vor participa la programul de instruire şi sînt beneficiare ale programului de consiliere şi orientare profesională, plus alte 1.500 de femei care sînt deja în funcţii de conducere şi al căror singur rol bine stabilit în proiect e de a duce cifra totală a femeilor la 2.700. Normal, cei peste 4 milioane de euroi nu se duc în totalitate în pregătirea celor 1.200 de femei.
Pentru ca lucrurile să meargă normal, au fost achiziţionate următoarele: un soft de contabilitate, servicii juridice, un teren şi o clădire în valoare de 1.640.000 RON, mobilier, servicii de evaluare, servicii notariale, consumabile, servicii de medicina muncii, servicii de pază pentru clădire, servicii de salubrizare şi curăţenie, servicii de telefonie fixă, mobilă şi Internet, plus alte chestii din care femeile să înţeleagă ce şi cum e cu managementul.
În plus, au fost achiziţionate o căruţă de servicii de publicitate, atît în print, cît şi la televizor. Tipărirea ghidului de promovare a costat 164.800 RON. Producţia materialelor publicitare a costat 775.884 RON, fără TVA. Pentru alte „filme publicitare“ au fost plătiţi 510.000 RON. Normal, după ce au dat atîţia bani pe spoturi, acestea trebuiau să fie şi difuzate, chestie pentru care s-au plătit 819.140 RON fără TVA. În caz că nu aţi văzut, în timpul partidelor din Champions League de la TVR, în pauzele publicitare rulau nişte spoturi penibile cu un domn în stînga, o doamnă în dreapta, ce răspundeau aceloraşi întrebări şi în final reieşea că bărbatul e mai prost ca femeia, dar ăla a fost promovat mai bine.
Discriminare pozitivă sau cum să toci bani pe teme false
Locurile separate pentru maghiari, romi sau alte etnii de la facultăţile de stat, or obligativitatea ca pe listele de candidaţi să existe şi femei sau alte asemenea măsuri se încadrează în ceea ce se numeşte discriminare pozitivă, atîta timp cît sîntem de acord cu ceea ce se numeşte egalitate de şanse ori cu faptul că măsura trebuie dată de competenţe şi nu de apartenenţa la un anume grup. Aşa cum există o „Şcoală Naţională a Femeilor Manager“, nu văd de ce nu ar exista şi una a bărbaţilor manager. În fond şi la urma urmei, pînă şi asociaţia asta e condusă de mai mulţi bărbaţi decît femei. Cu excepţia preşedintelui onorific, care e o doamnă respectabilă de prin străinătate, militant pentru drepturile femeilor, ONG-ul are trei directori bărbaţi şi unul singur femeie. Dar are multe asistente, în subordinea domnilor. Un astfel de proiect, dacă ar fi dedicat bărbaţilor, n-ar vedea niciodată lumina banilor publici. Că anumite cazuri de discriminare pozitivă, cum sînt cele cu locurile separate în facultăţi pentru diferite etnii, sînt acceptate din dorinţa realizării a ceea ce se numeşte incluziune socială, e un lucru. Să spargi însă 4 milioane de euro pe case, terenuri, spoturi publicitare şi alte chestii, şi să mai şi claxonezi pe la televizor, e cel puţin o prostie, dacă nu deturnare de fonduri.