Autostrăzile ne-au rămas pe drumuri, după ce Colas, Vinci şi Bechtel au şters putina spre noi staule de vaci de muls est-europene, iar trenurile ar zbura ca vântul, că locomotivele electrice sunt proiectate pentru viteza de 200 km/h, dacă ar avea pe unde să zburde. Drumurile de fier se degradează constant, de 21 de ani încoace, iar România este singura ţară comunitară care, în loc să-şi dezvolte reţeaua feroviară, demontează căile ferate. Crima împotriva infrastructurii este cauţionată de ministrul Anca Boagiu, care s-a lăudat că, în 2011, CFR va renunţa la 1.000 de kilometri de cale ferată.
În Marea Britanie, Ancuţa Boagiu era exilată pe viaţă în insula Pitcairn, unde au eşuat matrozii revoltaţi de pe nava „Bounty“. La noi i se întinde covorul roşu şi este primită cu pâine şi săruri, precum nevestele dictatorilor sud-americani. Pe 3 septembrie, Boagiu a aniversat un an de când păstoreşte Transporturile şi se fac aproape trei ani de când au început lucrările de reabilitare şi modernizare a căii ferate Bucureşti-Braşov pe tronsonul Câmpina-Predeal, care trebuia inaugurat în decembrie trecut.
Îmbârligăturile din contract sunt făcute de aşa manieră, încât de infrastructura românească să se aleagă praful şi pulberea. Răspunderea a fost amplasată judicios pe umerii a şapte societăţi, pentru ca atunci când lucrarea va da faliment să existe şapte responsabili şi nici unul. Lucrările de reparaţii ale infrastructurii, în valoare de 140 de milioane de euro, au fost adjudecate de firma austriacă Porr Technobau und Umwelttechnik AG. Precauţi, austriecii de la Porr au subcontractat lucrarea diviziei Bucovina a societăţii Cominco, datoare la buget cu 65 de miliarde de lei vechi şi cu managerul general anchetat de DNA.
Podurile de metal au fost adjudecate de firma germană Franz Kassecker Gmbh şi de cea austriacă Bilfinger & Berger Baugesellschaft Mbh, iar cele de beton de firma românească Arcada. Linia electrică a fost câştigată de compania franceză Spie Rail, de semnalizări se ocupă compania românească ISAF, iar telecomunicaţiile au fost luate de italienii de la societatea Ansaldo. Cei mai penali sunt austriecii de la Porr, adică românaşii de la Cominco, ale căror contraperformanţe ar merita înscrise în Guinness Book.
Aşa se face că, în aprilie 2010, constructorii feroviari au inundat oraşul Comarnic, în urma unei averse, după ce au depozitat piatră de terasament pe sistemul de drenaj al apelor pluviale. Apoi, prin toamna anului trecut, au atentat asupra oraşului Buşteni, când în timpul lucrărilor la pasarela din gara oraşului, muncitorii beţi praştie au spart o conductă de transport de gaze naturale. Problema a fost rezolvată magistral de Moise Vasile, şeful punctului de lucru, care a introdus un dop din lemn în spărtura conductei, după care a mai dat cep încă unei sticle de Fetească.
Şirul de atrocităţi împotriva localităţilor care au ghinionul să fie traversate de linia ferată a neantului nu se opresc aici. Aşezarea Posada riscă să fie dusă la vale la prima aversă, deoarece consolidările de versanţi pentru prevenirea alunecărilor de teren au fost făcute doar pe hârtie. Tot în toamna anului trecut, un utilaj greu a acroşat un fir electric în localitatea Valea Largă, care a căzut peste un tren ce gemea de călători şi care nu s-au carbonizat doar fiindcă la Electrica era pană de curent.
În fine, S-urile căii ferate, vizibile cu ochiul liber, se datorează faptului că proiectantul a luat ca reper bornele Oficiului Judeţean de Cadastru Prahova. Suntem curioşi nevoie mare dacă madam Boagiu va lua vreo măsură împotriva lui Vasile Barbu, managerul de proiect, sau a constructorului Gigi Gavrilă, cât şi a lui Gheorghe Gemănar, managerul societăţii Cominco, prieten de nădejde al lui Flutur, preşedintele CJ Suceava. Gemănar a fost trimis în judecată de DNA, pentru un prejudiciu de o jumătate de milion de euroi, în afacerea Tehnopolis Iaşi, finanţată cu fonduri comunitare, dar printr-o minune dosarul s-a pierdut în răgăliile Judecătoriei Sectorului 5.