Ţi-ai luat o maşină second, din România sau altă ţară UE, şi ai plătit taxa de primă înmatriculare, de poluare şi ce alte dări ţi-a mai cerut minunatul nostru stat? Bravo! Eşti fraier. Şi dacă ai impresia că, într-un timp rezonabil şi fără scandal, îţi vei vedea înapoi banii daţi aiurea, eşti chiar mai fraier decît îţi închipui.
Statul a luat, Curtea Europeană de Justiţie s-a sesizat, statul n-a mai dat
Curtea Europeană de Justiţie a decis că taxa de primă înmatriculare, aşa cum se aplică ea în conformitate cu OUG nr. 50/2008 este discriminatorie şi ilegală, din punctul de vedere al legislaţiei Uniunii Europene. Au urmat o serie de notificări ale Comisiei Europene cu privire la această ilegalitate, una în martie 2008 şi alta la finele aceluiaşi an, dar şi o solicitarea expresă, în 29.06.2009, transmisă de către Comisia Europeană către Guvernul României, privind modificarea taxei de primă înmatriculare – devenită între timp taxă de poluare – pe motiv că legea din 2009 era discriminatorie şi menită să protejeze producţia naţională de autovehicule. Nu vom insista asupra întregii motivări, că n-avem loc aici, ci vă zicem doar că, odată intraţi în UE, ce zic băieţii de acolo e literă de lege şi noi nu putem fi mai cu moţ, să dăm legi locale care să bată la cur legislaţia comunitară. Prin urmare, toate taxele încasate de stat în baza legii declarate varză de Curtea Europeană de Justiţie ar fi trebuit restituite imediat, din proprie iniţiativă a statului român.
Statul a încasat 2,7 miliarde RON, dar nu prea are chef să restituie nimic
Conform datelor de la Ministerul Mediului, taxa pentru poluare încasată la Fondul de mediu a fost în sumă de 903.987.897 RON în 2008, 686.973.912 RON în 2009, 802.677.681 RON în 2010 şi 217.207.370 pînă la finele lunii august din acest an. În total, peste 2,6 miliarde RON încasaţi în baza unei taxe ilegale, conform Comisiei şi instanţelor Europene, dar cel mult „controversată“, conform guvernanţilor de la noi. În ceea ce priveşte o eventuală prognoză a sumelor ce urmează a fi restituite, ea nu există, pentru că e clar ca lumina zilei că statul n-are de gînd să dea înapoi banii luaţi aiurea, aşa, de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Ministerul Mediului zice că „menţionăm că nu putem să estimăm numărul de dosare ce vor fi depuse pentru soluţionare în instanţă, ce finalitate vor avea şi ce sume vor fi restituite“. Adică nici nu au luat în calcul varianta restituirii banilor.
Lenea şi intermediarii ţin la stat biştarii
Unul dintre motivele pentru care statul, reprezentat în cazul de faţă de Ministerul Mediului, nici nu s-a gîndit să calculeze o eventuală sumă ce urmează să fie restituită este acela că nesocotirea deciziilor instanţelor europene, cumulată cu necesitatea unei sentinţe dată de instanţele române, îi va face pe mulţi dintre cei care au plătit ca fraierii taxa să prefere ca mai bine să-şi ia gîndul de la bani decît să-şi piardă timpul prin instanţe. În al doilea rînd, un foarte mare număr de autovehicule pentru care a fost plătită taxa în cauză au fost achiziţionate prin firme de leasing. Deci cel care şi-a luat maşina în leasing, şi încă plăteşte la ea, nu are cum să se adreseze instanţelor române, pentru că legal, pînă la achitarea întregii valori a autovehiculului, nu este proprietar de drept. Iar firma de leasing, care e proprietar legal, nu are nici un interes să acţioneze statul în instanţă pentru că n-ar avea nici un cîştig, atîta timp cît taxa respectivă nu este plătită de firmă, ci de fraierul ce şi-a luat maşina în leasing de la ei.
Cetăţenii cu penalităţi mari, statul cu impozite mici de tot
Dacă totuşi decizi să mergi în instanţă, nu doar că rişti ca un judecător român ce n-a auzit de legislaţia europeană să te trimită la plimbare, dar probabil o să pierzi o grămadă de timp de pomană. Aşa cum a păţit o firmă din Timişoara care, deşi a depus solicitarea de mai bine de un an, a înştiinţat instanţa că firma urmează să fie radiată, iar proprietarul să-şi mute domiciliul, a primit o a doua amînare, pentru vara lui 2012. Cînd, normal, riscă o nouă amînare. E drept, pentru perioada dintre momentul plăţii şi momentul restituirii, poate solicita o dobîndă. Cu toate că, şi în cazul în care instanţa îi dă cîştig de cauză, va beneficia de o dobîndă ridicolă. Nu ca aceea pe care o plăteşte cineva care a întîrziat cu plata vreunui impozit ori a unei taxe către stat. Dar ăsta e alt timp de jecmăneală, despre care vom povesti altă dată.