Armata e cu noi, Andorra e cu noi! Hai, fraților, să putem găsi și chestii bune, de la tinerețe pîn’ la bătrînețe, de la selecționata de tineret pîn’ la cea de seniori. De exemplu, unitatea militară din Ghencea și-a deschis larg porțile pentru tineri, nu doar pentru specialii de la CSA Steaua. Acuma, nu-i mare bai că echipa națională Under 21, la rîndu-i, și-a deschis de două ori poarta în amicalul cu Portugalia, într-un meci unde n-a mișcat în front: 0-2, putea fi și mai nasol. Am reținut și concluzia simpaticului comentator Mironică, vorbea sobru, la pauză. Zicea cam așa, citat aproximativ: „Din parteaRomâniei, aș aprecia suprafața de joc și prezența suporterilor tineri în tribună“. Corect! Într-o perioadă atît de complicată, merită să încurajăm, nu-i așa, gîndirea pozitivă.
Așa se poate spune și după meciul „tricolorilor mari“ cu Andorra. Victorieeeee! Trei puncte sînt trei puncte, am pășit cu dreptul în campania de calificare!!!! Ai noștri, clar, au făcut diferența. Practic, e diferența dintre Serie B din Italia și diviziile 3-4 din Spania, acolo unde joacă starurile colegilor noștri de grupă. Ne-am luptat și, prin sacrificiu (trei cartonașe galbene), am învins echipa unui duty-free din Pirinei, amplasat pe șoseaua dintre Spania și Franța.
În spirit de fairplay (UEFA îl promovează), se cuvine să evidențiem și meritele adversarilor noștri din Andorra, niște suporteri și jucători foarte bani. Ospitalieri, suporterii din partea locului i-au întîmpinat pe ai noștri ca să se simtă ca acasă. „Uniți sub tricolor“ – roșu, galben și albastru. Și nici n-au etalat steaguri cu Andorra Mare, ca să nu se iște altă sămînță de scandal… Jucătorii lor s-au dovedit a fi tot niște băieți finuți: au rămas în zece oameni de prin minutul 60. Mai departe a depins doar de noi. În lipsa unor dușmani pe măsură, suporterii noștri s-au bătut între ei, au aprins tot felul de năzbîtii, ca să ne mai pricopsim cu o amendă. Jucătorii noștri au ținut să demonstreze că, în fotbal, e posibil orice: de exemplu, să nu mai dai încă un gol, cînd ești în superioritate numerică, în fața adversarului, în fața unui adversar (măcar teoretic) inferior. Asta e. Depinde doar de noi, se știe!
Alt aspect pozitiv (merită subliniat, de asemenea) este și noul echipament al „tricolorilor“. În Andorra, am jucat iarăși în galben complet – în straie noi, ca pe vremuri. Influențele vestimentare, inspirate de specificul portului popular, au fost un nesecat izvor de inspirație pentru comentatorii băștinași. Românu’ se pricepe la toate, dar mai ales la fashion! La fashion, mai ales! Ce să zici? Bine-i măcar că ne-am întors la galbenul nostru strămoșesc… Restul se pierde în detaliu. Noua-veche vestimentație ar putea fi (altă vorbă de stejar) „inspirațională“. Vremea atîtor experimente ciudate s-a cam dus. Dincolo de timp, suporterii nu mai au răbdare.
Zicea și selecționerul, după bătălia din Pirinei: „Eu vreau o Românie care să țină piciorul pe accelerație!“. Păi, în cazul ăsta, ar fi cazul ca România să iasă repejor din marșarier. Calc-o iute, Edi, pînă nu ne prind tancurile elvețiene! Din păcate, azi e limpede că nu jucăm un fotbal-șampanie, ca francezii. Hai măcar să nu ne îmbătăm cu apă rece și să punem mai bine la treabă fotbalul nostru, așa cum îl degustăm acum. La o adică, produsul a fost cîndva medaliat, soiul poate fi ameliorat. Deocamdată, în Europa, ne putem mîndri doar cu fotbalul-șpriț. Mai subțire, mai de vară… Hai România!
articol mult peste calitatea meciului…