Relaţia Andreei Marin cu suferinţa umană (fără a o ignora nici un moment pe cea de origine animală) este admirabilă. Deunăzi, cînd o ţară întreagă deplîngea tragica dispariţie a unei coafeze asasinate de un dement, Zîna şi-a amintit, în premieră pe ţară şi la momentul oportun, că ştie exact despre ce e vorba: „Şi eu am fost agresată în trecut“. Interviul acordat Libertăţii a continuat sincer, ca de la vedetă la tabloid, cu o mărturisire care sperăm să nu fie o amintire dureroasă despre un fost agresor al Cristinei Ţopescu: „Da, mi s-a întîmplat în trecut să existe încercarea de impunere prin agresivitate“.
Nu e prima oară cînd doamna Bănică, „prietena mamelor din România“, cum o alinta, cu destul aplomb, România liberă, face dezvăluiri şocante, de suflet, în momente-cheie. În iulie 2011, cînd viaţa necesita măsuri urgente şi awareness pentru Fundaţia Zînei (intitulată sugestiv „Preţuieşte viaţa“), Andreea şi-a amintit, inclusiv la Antena 3, cum a suferit „adînc“ de depresie. Suferise mai demult, desigur. Dar nu băgase nimeni de seamă, pentru că femeii îi fusese jenă să mărturisească prin ce trece. Tocmai o născuse pe Ana Violeta şi se trezea dimineaţa plîngînd, cuprinsă de o „gheară“ pe care nu reuşea să şi-o smulgă de pe suflet. Curînd, proiectul „Şcoala Mamelor“ a atras o finanţare de 800.000 de euro, prin intermediul cărora problema mamelor din România s-a rezolvat definitiv.
Apoi suferinţele Andreei au prins aripi într-un spot de promovare a platformei web „Fără etichetă“ (un proiect ONG-istic de mare viitor umanitar), pentru care Zîna Depresiei a filmat alături de Psihologul-Minune, Cristian Andrei. „Simţeam o furtună-n mine, controlîndu-mi sufletul, mintea, emoţiile. Am acceptat că am nevoie de sprijin“. În cazul acestui proiect, sprijinul a venit imediat de la Fondul Social European, prin Programul Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Persoanele cu handicap cărora li se adresează Andreea, „fără etichetă“, pot dormi liniştite: dacă în cazul ei toată suferinţa s-a metamorfozat, graţie specialiştilor, în activism social, înseamnă că mai există încă speranţă. Noua vocaţie a Zînei, care vorbeşte din inimă şi din experienţă, este tragedia. Fireşte, tragedia modernă, cu happy end. Pînă la urmă se va găsi un ONG care să-i finanţeze o emisiune.