Frig. Iarnă. Dar cum este să participi la ultramaratonul de 100km din Antarctica? Care-s limitele picioarelor tale? Dar a minții tale?
Aceste limite sunt interdependente (în cazul meu). Dacă le depăşesc pe cele ale picioarelor, le dobor şi pe cele interioare. Şi vice-versa. Cu fiecare alergare mai lungă decât precedentele am tot mai mult curaj pentru a mă înscrie la o competiţie şi mai solicitantă… Din câte am remarcat, picioarele mă ajută dacă mă vizualizez mental terminând distanţa pe care mi-am propus să o alerg. Într-un fel, le 'păcălesc', le spun: uite, aţi alergat deja o astfel de distanţă. Acum hai să o mai facem o dată…
Ai alergat în frig și-n căldură. Cînd e mai rău?
Când ţi-e frig, mai pui o haină pe tine. Când ţi-e cald, oricât de exhibitionist ai fi, va veni momentul în care chiar nu mai ai ce să dai jos…
Lumea se plînge de frig zilele astea. Spune-ne ce-nseamnă frigul adevărat.
Poţi simţi frigul adevărat doar dacă te plimbi dezbrăcat, iarna… (pe principiul: nu exista vremea rea, ci doar îmbrăcăminte neadecvată…). Sunt un friguros şi, câteodată, port căciula chiar şi la 20 de grade (plus). Am crezut că dacă voi merge la Polul Nord şi voi 'experimenta' -40 de grade, voi fi mult mai tolerant la frig. Ceea ce nu s-a întâmplat :), chiar dacă acum sunt mult mai relaxat când se anunţă "cod rosu" (colegii mei glumesc, spunând 'cod andrei rosu'…). Noi, oamenii, avem o capacitate enormă de a ne adapta dar, din păcate, în ambele sensuri. De îndată ce revenim la căldurică, nu prea ne mai vine să ne întoarcem la frig… Revenind la frigul adevărat, l-am simţit doar când foloseam toaleta polară, la Polul Nord (un butoi, în aer liber…) – uite aici. Vă garantez că nu aveţi timp să citiţi ziarul…:)
Ai mers pe drumuri. Care-s cele mai urâte drumuri văzute de tine?
Mi-e foarte greu să răspund, pentru că de vreo 2 ani am ales să văd în primul rând părţile bune ale oamenilor sau lucrurilor. Oricât de urât ar fi un drum, sunt sigur că are multe părţi frumoase. Încercând să definesc 'drum urât', cred că pentru mine ar însemna un drum lung, fără peisaje, fără prieteni, plictisitor, cu final previzibil. Cam ca viaţa noastră, dacă refuzăm să ne asumăm responsabilitatea ei…
Cum e să fii singur şi să-ţi fie frig?
Foarte greu, în special partea de singurătate. Mă rugam să nu o iau razna până la finalul cursei (în special la ultramaratonul de 100km din Antarctica). Totuşi, este mult mai bine decât să mori de cald înghesuit într-un autobuz (am trăit-o şi pe asta…de multe ori :)))
De ce alergi ca nebunul?
Aş putea să dau rapid vreo 50-60 de motive… Alergatul face parte acum din rutina zilnică: mă trezesc, mă spăl pe dinţi, alerg, fac un duş, îl duc pe fi-miu la grădiniţă, merg la birou… Este incredibil cât de mult îţi poate schimba viaţa un cuvânt de 5 litere (alerg…). "Ca nebunul" – este o părere subiectiva: pentru un ultramaratonist 'consacrat', distanţele pe care le alerg eu sunt o joacă, probabil că ar râde de mine… Pentru mine, ele sunt parte a normalităţii mele. Şi, până la urmă, întrebarea corectă nu este de ce alerg eu, ci de ce nu alergi tu? :))
După ce alergi?
Cred ca după ce aleargă toată lumea: după fericire. Nu pentru a o găsi (îmi place să cred că am găsit-o…), ci pentru a o întreţine. Şi a o insufla copiilor, familiei, prietenilor, colegilor, cititorilor blogului meu şi, evident, celor care citesc acest articol. Nu poţi fi fericit decât dacă îţi trăieşti visul, eşti în contextul pe care ţi-l doreşti, făcând şi având lucrurile pe care ţi le doreşti. Un prim pas ar fi să le descoperi, să ştii care sunt acestea; ce anume din viaţa ta de până acum te-a energizat, te-a făcut să uiţi de trecerea timpului. Pe mine, alergatul mă ajută să mă descopăr…
Până la luna de pe cer câte ore poți să alergi?
Până când dispare luna! Atunci îţi pierzi motivaţia, nu prea mai ai de ce să alergi…