Ce ne așteaptă și ce îi așteaptă în 2024? Despre asta am vorbit cu politologul Andrei Țăranu, prodecan al Facultății de Științe Politice, care nu-i prea optimist în anticipări.
Cristian Teodorescu: Ce se va alege la anul din alianța asta dintre PSD și PNL, care scîrțîie dar merge înainte?
Andrei Țăranu: Piața politică a României după 1990 a fost foarte animată și activă în primii ani după Revoluție fiind plină de partide, partidulețe, facțiuni, grupuri și grupuscule. Vă aduceți aminte de PNL-AT, PNL 93, PNL-CD și alte peneleuri pînă la PLD, care s-a reîntors în PNL prin intermediul PDL. Însuși PSD a avut o multitudine de avataruri de la FSN, FDSN, PDSR pentru ca în final să se stabilizeze în PSD. Doar UDMR a rămas egal cu el însuși în calitatea sa ambiguă de partid asociație culturală.
Aceste trei partide reprezintă moștenirea politică a ultimelor trei decenii de viață politică românească, ultimii mamuți lînoși ce pasc (mai degrabă) neliniștiți pe plaiurile noastre. Și după cum vedeți sînt înconjurați de haite de lupi tineri care le vor blana (adică accesul la resurse). Așa că, fie că le place, fie că nu, sînt obligați să joace împreună și să își apere habitatul, habitat tot mai restrîns și cu resurse tot mai des puse la îndoială de legile naturii politice exprimate de DNA, DIICOT și alte direcții. Și cu cît habitatul s-a micșorat partide bidon ca Pro România, PMP, ALDE și cîte altele au devenit extincte și foarte probabil nu vor mai putea să își revină niciodată. Așa că cele două partide mari par forțate de natură să lucreze împreună, chiar dacă nu îi face nici unuia plăcere să împartă resursele cu altcineva. Și asta, după cum spuneam, pentru că numărul de permutări s-a redus drastic și încercarea de mezalianță cu vreun outsider gen USR poate duce la crize politice grave. De aceea, alianța va merge înainte pînă, cel puțin, la alegerile europene, cînd criza de imagine le va împinge la mișcări haotice, printre care și o posibilă (dar nu neapărat probabilă) spargere a coaliției. Dar, după ce ultimul act al alegerilor de anul viitor se va fi încheiat, foarte posibil, coaliția se va reface (dacă, evident, PNL va mai exista ca partid care să merite acest nume).
PSD e singurul care pare adaptat la mediu (pentru că întrucîtva el e cel care l-a și format) și nu cred că se teme de AUR, SOS și alte năzbîtii urlătoare. Singurul lucru de care s-ar putea teme ar fi o construcție politică de stînga autentică susținută financiar și ideologic de Servicii, ceea ce nu se întîmplă acum și probabil nici nu se va întîmpla vreodată. Iar acel grup social pe care îl reprezintă PSD pare extrem de stabil și de rezistent la schimbarea politică sau socială.
C.T.: Președintele Klaus Iohannis nu-și dă seama că îi bagă în freză pe liberali cu turismul și cu iserupismul lui din ultima vreme, deși a scăpat de amenințarea suspendării?
A.Ț.: Nici nu cred că îi pasă prea mult de liberali sau de altcineva în afara micului său grup. Probabil că îi pasă dacă Ciolacu (sau PSD prin intermediul PES) l-ar putea propune pentru vreo funcție europeană sau mondială după terminarea mandatului. Problema, în ultimă instanță, nici nu e a lui, ci e a PNL. PNL nu se mai desprinde odată de imaginea lui Iohannis, deși cred că el le-ar da binecuvîntarea să își ia destinul în mîini. Dar ei sînt atît de traumatizați de lipsa lor de consistență încît nici nu îndrăznesc să iasă din casă. Testul de turnesol va fi cu ambasadorul Muraru de la Washington: dacă îl va schimba înseamnă că puterea PSD asupra lui Iohannis e într-adevăr imensă. Dacă îl va lăsa la post și toată lumea se va preface că a uitat, probabil că va fi o ramură de măslin întinsă aceluiași PSD. În jocul ăsta, PNL iată că nu contează, deși Muraru este pionul lor în joc. Marea problemă a PNL, pe care o conștientizează, este că nu are nimic de oferit ideologic nimănui, în afara propriei sale clientele (și asta tot mai subțiată după dezertările la PSD sau AUR). Iar cînd nici clientela nu te mai urmează, sfîrșitul e după colț. De asta au nevoie de PSD, ca să îi salveze de inconsistența lor. Orice se va face se va fi făcut de PSD și deci PSD e de vină.
Doar că votul negativ merge cînd nu ești la guvernare, alături de făptaș. Dar cînd tu te-ai obișnuit exclusiv să crești din votul negativ și te trezești că tot tu îl decontezi, intri în disonanță cognitivă. Mai ales că afară te așteaptă USR care nu are nici o jenă să declare că el vrea voturile pe care le primea pînă de curînd PNL, iar AUR ia voturile de la fostul PDL.
C.T.: Vom ajunge să facă ordine jandarmii în Parlament, din cauza auriștilor și a Dianei Șoșoacă care par să primească ordine de la Kremlin?
A.Ț.: Deja s-a dat lege în acest sens și distracția va fi mai mare după alegeri, cînd se bănuiește că scorul celor două formațiuni va fi mai mare decît cel cu care a intrat AUR în Parlament în 2020. Avem, iată, două elemente interesante: faptul că AUR s-a rupt în două în opoziție (ceea ce e neobișnuit) și faptul că Madame Șoșoacă pare a-i lua fața lui George Simion în încredere și notorietate. Că cele două formațiuni se canibalizează reciproc nu e un lucru rău, faptul că împreună sînt cu mult peste PNL și ar putea reprezenta cea de a doua forță politică în România e teribil. Imaginați-vă măcar pentru o secundă pe Madame Șoșoacă făcînd politici publice în Guvernul României sau pe George Simion președinte al României. Probabil că ne-ar da afară de pe planetă în momentul respectiv sau ne-ar cere să avem graniță cu Belarus.
Ei sînt așa în sondaje pentru că tot ce înseamnă guvernare (de la partide la Servicii, Poliție și funcționari publici) a încălecat complet omul de rînd. Îl mint cu nonșalanță (vezi cazul salariilor profesorilor), îl asupresc cu taxe aberante puse pe servicii cvasi-inexistente, îl abandonează în străinătate și în propria lui țară și apoi tot pe omul de rînd îl fac vinovat că nu e suficient de european și de educat. Și în condițiile astea (dar și pentru că votul negativ a fost o constantă în România ultimelor decenii), un număr semnificativ de cetățeni vor vota cu ipochimenii ăștia, nu pentru că îi plac, ci doar ca vot de protest pentru partidele mainstream care se baricadează în spatele UE, compromițînd-o și pe aceasta.
C.T.: Cît o să le mai țină Ungariei și Austriei să facă jocul Kremlinului în UE?
A.Ț.: Probabil mult și bine, mai ales că li s-a alăturat și Slovacia, iar în Olanda lucrurile sînt complicate din cauza lui Wilders. Iar ultimele sondaje arată că grupul iliberal suveranist (Grupul Identitate și Democrație – sic!) are șanse să adune vreo 22% pe tot întinsul Europei Unite. Și nu calculăm aici și votul pentru Grupul Conservatorilor și Reformiștilor (ce oximoron!) care este curtat de PPE ca acesta să își poată păstra majoritatea relativă pentru a da președintele Comisiei Europene. Așa că, din nefericire, valul este în creștere și nu în reflux, iar AUR, prin vocea dlui Simion, tocmai și-a anunțat intenția de a se duce la ID preluînd de la aceștia toate poncifele euroscepticismului. Ce nu înțelege Simion este că pentru țările membre ale zonei euro jocul suveranist e o retorică politică fără urmări, pentru că nu pot ieși din zona euro și deci din Uniunea Europeană fără să își arunce economiile în aer. În timp ce pentru România a ieși din Europa ar însemna, cum spuneam mai sus, ieșirea de pe planetă și vecinătatea cu Coreea de Nord și Belarus. Nici Rusia nu ne-ar vrea de vecini. Ați văzut că Orbán s-a ținut cocoș în fața Uniunii Europene și în mai puțin de un an economia Ungariei s-a prăbușit, PIB-ul pe cap de locuitor a scăzut sub cel al României și, practic, țara a intrat în carantină economică după ce n-a primit PNRR-ul. Nu cred că trebuie să mai detaliez.
C.T.: Să trecem la lucruri mai serioase – cine o va duce mai bine în 2024, Zelenski sau Putin, fiindcă acum Putin pare tot mai încrezător?
A.Ț.: Dacă anul trecut încă eram încrezător într-un final nemediat al acestui conflict (prin abandonul Rusiei), astăzi mi-e și frică să mă gîndesc cine va îde la urmă și cine va plînge mai tare. Eu sper că, totuși, democrațiile vor trece peste egoismele lor particulare și își vor reaminti că pacea și prosperitatea nu cad din cer și nici într-un caz nu vin atunci cînd ești în genunchi în fața dictatorilor.
O analiza a scenetei, pardon, scenei politice aplicata, obiectiva, la obiect. Invitatul nu este curtat de teveurile indopate cu milioane de euroi pentru ca nu comenteaza la comanda, o spune p-a dreapta. Dle Teodorescu, mai sunt si alti oameni cu competente decat permanentii de pe sticla imunda in spalarea creierelor. Eu de ex. citez pentru ceea ce scriu pe Ciprian Mihali, Ioan Stanomir, Armand Gosu….. Cred ca cititorii Catavencilor ar aprecia sa continuati „lucrarea” si cu asemenea profesionisti.
PS. Cred ca C. Mihali a facut afirmatia ca, citez, ” ma ingrozesc sa vad ce se alege de euro-atlantismul politicienilor romani la un caz de….”. Cititorii dvs. cred. ca intuiesc ce a vrut sa spuna.