Prodecan la SNSPA, Andrei Țăranu nu și-a legat analiza de nici un gard politic, ceea ce se cunoaște imediat, din ce spune. Așa că l-am invitat să facă un instantaneu cu partide la vreme de război.
Cristian Teodorescu: De cînd au intrat rușii în Ucraina, vocalii auriști au amuțit. Fostul șef de galerie devenit lider de partid, George Simion, e cărbune acoperit, deși Republica Moldova tocmai a făcut cerere să intre în UE. Nu-i pică bine sau ce?
Andrei Țăranu: Evident că nu-i pică bine, fiindcă scopul lui era să unească România cu Republica Moldova în afara Uniunii Europene, şi asta pentru că înăuntrul ei nu are nici un sens de vreme ce aproape totul devine cvasi-identic cultural, educațional și, pînă la urmă, poate și material. Mai mult, el și ai lui au susținut narațiunea lui Putin că ucrainenii sunt fasciști care și-au transformat țara în „închisoarea popoarelor“ central-est europene. Povestea asta era susținută de Orbán Viktor, Vladimir Putin, extrema dreaptă poloneză și AUR din România. Iar astăzi au aflat un lucru îngrozitor pentru ei: deținuții nu vor să părăsească închisoarea, ba din contra, se unesc cu „gardienii“ împotriva „eliberatorilor“. Toată propaganda neagră a AUR pe tema ucraineană, care o copia aproape cuvânt cu cuvânt pe cea rusă, s-a prăbușit ca un castel de cărți de joc. Ba mai mult, ca să dovedească faptul că nu au înțeles nimic din noul context internațional și chiar intern, duminica trecută au făcut o demonstrație inutilă la care nu au participat decît ciudații de serviciu, în timp ce lumea mai decentă, care însă îi simpatiza pe anumite teme, s-a ținut cît mai departe. Cred că toți, sau oricum o majoritate covîrșitoare dintre conaționalii noștri, au înțeles în ultima săptămînă ce înseamnă să fii parte din NATO și Uniunea Europeană și, mai important, ce înseamnă să nu fii parte din acestea. Or, discursul aurist era legat mereu de suveranitate: au și depus un proiect de lege la Parlament pe tema asta, PL87, „Legea Suveranității – Legea pentru protejarea interesului superior și suveran al poporului și cetățeanului român“, care e o aiureală. Că te întrebi la ce îți mai trebuie Constituție dacă votezi legea asta. Asta arată cît de inadecvați au fost și sînt cei de la AUR în raport cu societatea și cu modelul cultural românesc. Un paseism religios și „moral“ bazat pe violență de limbaj și pe „cine nu-i cu noi e împotriva noastră”, care a fost născut de pletora „anticomunistă“ din anii ’90 care a confundat și confundă anticomunismul cu legionarismul și fascismul. După eșecul pe toată linia din ultima perioadă – de la violența din Parlament la stupizeniile lui Călin Georgescu –, AUR intră în revizie sub atenta supraveghere a lui Simion, Târziu și Lavric ca să facă „damage control“ pentru a putea să reintre în politică în noile realități generate de războiul din Ucraina.
C.T.: Ex-aurista senatoare antivaccinistă D. Șoșoacă s-a dus la graniță să spună că în Ucraina nu e război, în timp ce refugiații numai că nu se loveau de ea. Caz clinic sau un prim pas către trădare națională?
A.Ț.: E un caz clinic de autohipnoză. Tot eșafodajul ei conspiraționist se prăbușește și ea intră în negare, la fel ca toată conducerea AUR de care văd că se reapropie – cel puțin de Simion. La ea pare și mai nasol, că se termină pandemia și restricțiile, și aşa își pierde scopul existențial și politic. Dacă nu mai e masca obligatorie pentru ce să se mai lupte pe baricade? Naționalismul a rămas la AUR, așa că Șoșoacă trebuie să se reinventeze urgent. Și pentru că tot e în tendință, apelează la teoria conspirației, dar din aceea grea, de prost gust, în care se neagă realitatea și se încearcă înlocuirea ei cu delirul.
C.T.: Cîțu Florin, din poziția de șef al liberalilor, cere măsuri radicale împotriva Rusiei, de parcă PNL-ul n-ar fi la putere. Și se plînge – el! – că ne împrumutăm scump. „S-au întors mașina lumii“, cum ar fi zis poetul?
A.Ț.: Săracul Cîțu, cred că e disperat. Și așa se băga aiurea-n seamă înainte de izbucnirea agresiunii din Ucraina, acum e complet neavenit pentru că scena a fost ocupată complet de Ciucă, Dîncu și Iohannis. Din cîte știu, indirect, Putin i-a salvat scaunul, căci Iohannis le-a cerut liberalilor să nu pornească procesul de schimbare a președintelui PNL decît după ce trece criza din Ucraina. Așa că domnul Cîțu stă agățat în Modrogan pe unde nu mai trece nimeni, nici măcar presa. Și de aia zice și el diverse, pe principiul „să vorbească și nea Ion, că e și el om“. Că ne împrumutăm scump este adevărat, doar că o făceam la fel și pe vremea ministrului de Finanțe Florin Cîțu și a prim-ministrului Florin Cîțu și o să o facem, mai ales în contextul conflagrației, și pe vremea președintelui de partid Florin Cîțu. Iar chestia asta cu sîntem la guvernare, dar nu sîntem la putere nici nu a inventat-o el. E foarte veche, practic de pe vremea lui Ciorbea care era premier, dar nu putea guverna din cauza FDSN-ului, iar cel care a verbalizat-o a fost Dragnea cînd a spus: „Avem guvernarea, dar n-avem puterea“. E o tehnică pe care am început să o și exportăm: iresponsabilitatea guvernamentală, adică sîntem la guvernare, dar parcă am fi în opoziție. Parcă toți politicienii de vîrf din România de după 2015 au îmbrățișat filosofia indiană Mahayana: acționează ca și cum nu ai acționa.
C.T.: Dacian Cioloș, de bine ce-a demisionat de la conducerea USR, face declarații politice pe cont propriu, de parcă ar vrea să-și lase partidul în ofsaid. Ăsta ce-o mai vrea?
A.Ț.: Cioloș a fost adus ca o soluție de avarie după dezastrul politic generat de #teamBarna, doar că indecizia cronică a lui Cioloș l-a și forțat să plece. Barna &Co nu au făcut decît să deschidă ușa pe care Cioloș oricum era hotărît să iasă. Problema lor este ce o să se facă în continuare pentru că situația lor politică tinde să devină disperată într-un an și jumătate, cînd va începe cu adevărat campania pentru 2024. Nu, nu se vor rupe; cel mai probabil, Drulă va trage fermoarul, ca să te citez. Doar că nici nu vor putea să păstreze aceiași vectori de imagine obosiți și rizibili ca Iulian Bulai sau Năsui, și nici persoane cu un comportament atît de agresiv precum Clotilde Armand și alții, și altele. Or, ca să scapi de imaginea lor asupra ta trebuie să îi îndepărtezi brusc, ca pe bandajul adeziv, altfel nu se vor da duși. Or, asta nu e ușor la un partid atît de orizontal ca USR. Cioloș ar fi trebuit să îi miște doctrinar către centrul politic și să reia linia „progresistă“, dar n-a avut tăria și hotărîrea pentru asta. Așa că a stat mai degrabă de pomană patru luni în postura de șef al USR în timp ce partidului îi era luat aerul de sub aripi de către AUR. Nu uitați că USR s-a născut în stradă pe scheletul USB, mișcare eminamente civică. Doar mai tîrziu a fost confiscat de #teamBarna. Or, din decembrie 2020 strada a fost confiscată de Șoșoacă și AUR și de toate radicalismele antivax, transformînd USR într-un partid-sistem, la guvernare și incapabil să producă, în cele din urmă, schimbarea pe care au tot promis-o. Conflictul din Ucraina le-a dat însă aripi celor din liniile doi şi trei ale partidului, construind #UnițipentruUcraina. La genul ăsta de lucruri se pricep, să strîngă rîndurile, să genereze emoție, să se urce pe valul altora. Dar mi-e frică tare că la sfîrșit va veni #team Barna (pardon, #team Drulă) și le va lua jucăria și o vor folosi electoral, așa cum s-a mai întîmplat și în anii trecuți. Dar oricum au ieșit, cel puțin o parte din ei, din mlaștina în care se zbăteau de doi ani.
C.T.: Decît să vorbim de-a surda despre propagandiștii lui Putin de la noi, n-ar fi mai simplu să luăm urma banilor rusești și să vedem pe la cine au ajuns?
A.Ț.: În România sau în Europa? În România, oligarhii ruși n-au prea poposit, cred că nici în tranzit, iar dacă s-au cheltuit pe aici bani rusești, ăia au fost cel mult mărunțiș. Dar asta nu înseamnă că nu ar trebui căutați, în perioada asta DNA și ANI și așa par că șomează și ar putea să se facă utili.