Banca Națională a României este una dintre instituțiile de bază ale statului și, în același timp, un pilon de încredere în ceea ce înseamnă sistemul public. În teorie, cel puțin. În practică, BNR este o bancă nu doar importantă, ci și extrem de bogată, care joacă într-o ligă chiar mai mare decât a acelui too big to fail. Or, dacă pe parte de bogăție oamenii lui Isărescu dau semnalele corecte, anume că există lux și opulență în România, pe parte de încredere în sistemul public lucrurile se schimbă, căci aceste două noțiuni par să fie diametral opuse. Să luăm, de exemplu, un simplu contract semnat pe data de 13 noiembrie, ca urmare a unei proceduri accelerate, în valoare de 3.276.000 de lei plus TVA. Mai exact, BNR cumpără de la Medicover SRL niște servicii medicale în sistem abonament, pentru salariați. Adică oamenii din subordinea lui Manole își vor rezolva problemele medicale în sistemul privat, în rețeaua Medicover, nicidecum în spitalele și policlinicile publice, alături de muritorii de rând. Ceea ce este foarte bine, desigur, pentru angajații cei speciali ai băncii de stat, însă e cel puțin o ciudățenie, ca să nu zicem prostie, ca niște angajați ai statului, până la urmă plătiți din taxe și impozite, să își ofere asigurări private la fel ca într-o multinațională. Adică statul finanțează un sistem sanitar public, de care angajații statului, cel puțin ăia speciali, se feresc și preferă sistemul privat. Iar aceste servicii le plătesc tot din banii publici, că nu o fi BNR vreun SRL, oricât ar fi Isărescu de Manole. Nu-s singurii, normal, căci am mai găsit instituții publice care-și oferă servicii medicale în privat, iar asta nu dovedește decât că statul funcționează, și încă foarte bine, pentru unii. Te și miri că procurorii și judecătorii n-au găsit că e constituțional obligatoriu să aibă parte de servicii medicale la clinici de lux.
Angajații cei special tratați ai Băncii Naționale
