Există pe la noi ceea ce deja e un veritabil fenomen. Companii de stat, care funcționează practic cu finanțare de la stat – fie directă, fie prin autofinanțare, prin intermediul exploatării unor bunuri ale statului – aleg să-și bage piciorușele în sistemul public de sănătate și să apeleze la servicii de medicină în regim privat. Mai exact, toți angajații – plătiți de la stat și pentru care statul plătește asigurări de sănătate către sistemul public sanitar – primesc de la companie și niște pachete în privat. Cu alte cuvinte, statul plătește de două ori pentru asigurările medicale ale acestor angajați speciali, iar sumele nu sunt deloc mici.
Spre exemplu, Compania Națională de Aeroporturi București, care are în jurul a 1.300 de angajați, plătește o cârcă de bani pentru asigurări și servicii medicale private. Din anul 2024 și până acum au fost plătiți aproape zece milioane de lei către MedLife SA, firma care a câștigat contractul-cadru. Ultimul contract subsecvent, în valoare de 2,4 milioane, a fost semnat pe data de 17 februarie. Cazul, cum spuneam, nu este unul singular, tot mai multe companii de stat alegând astfel de servicii medicale private. BNR a cumpărat, cum am mai scris aici în revistă, servicii medicale private de la Medicover, în timp ce băieții de la Transelectrica au mers mai departe, semnând servicii de asigurare privată cu două companii private de asigurări, Groupama Asigurări și Asigurări Generale, că nu se știe când vreun șef are nevoie de servicii medicale la vreo clinică în străinătate.
Mai departe de evidenta dublare a unor cheltuieli și de calitatea de angajat special pe care aceste asigurări private le-o asigură unor angajați ai statului, semnalul pe care aceste contracte îl dau e nu doar unul de categorii privilegiate, ci și unul de neîncredere totală în sistemul sanitar public. Un sistem public care, iată, nu e suficient de bun pentru angajații statului. A.C.