E oficial: în week-end-ul trecut s-a încheiat cu artificii, aplauze și bere cea de-a X-a ediție a Festivalului de Film Independent Anonimul, festival care, în ciuda numelui, nu prea este anonim. Am fost și noi acolo, alături de cinefili și localnici, de chelneri și ziariști, de braconieri și de fostul guvernator al Deltei, Liviu Mihaiu.
Ultima oară cînd v-am trimis vești de la Anonimul era luni, 12 august, a patra zi de festival, în care nu s-a întîmplat nimic notabil în afara faptului că n-am băut nimic și ne-am culcat devreme, după ce am văzut un scurtmetraj rusesc ca o reclamă la Opel cu farfurii zburătoare, intitulat la derută Kolya-Kolya. Plus un concert susținut de Jul Baldovin, Gelu Ionescu și Elena Pavel, reuniți sub numele de Proiectul Old Stories.
Marți seară am văzut în premieră națională ultimul film al lui Stere Gulea, Sînt o babă comunistă (o adaptare după romanul ononim al lui Dan Lungu), cu Luminița Gheorghiu, Marian Râlea și Ana Ularu, iar la final am aflat chiar de la regizor că, atenție, citez: “Luminița Gheorghiu, în timp ce repetam, mi-a zis: Mă, Stere, eu am crezut că umorul venea de la Victor (n.m. – Rebengiuc) la Moromeții, dar văd că ai și tu umor”. Deci s-a rîs bine în timpul și după proiecția filmului.
Miercuri, țînțarii prinseseră atît de mult tupeu încît nu mai puteam mînca din cauza lor. Așa că mai mult am băut la tradiționala cină de pe plajă, urmată de un concert susținut de cvartetul Ambiance. Apoi am vizionat lungmetrajul intitulat A fallible girl (r.: Conrad Clark),cu Huang Lu în rolul principal, o chinezoaică simpatică de 20 de ani, care a sosit la festival a doua zi, însoțită de tatăl ei, după un șir de ghinioane legate de viză și mai multe pene de microbuz.
Joi, după ce am mîncat un storceag de pește demențial în sat, la o familie de localnici, i-am întîmpinat pe băieții de la Aeon Blank, formația care a susținut un concert acustic pe scena Anonimul, în cadrul unui parteneriat cu GuerriLIVE Radio Session. După rocăreala cu Aeon Blank, previzibil, am mai băgat niște filme: Behind the candelabra / Viața mea cu Liberace al lui Steven Soderbergh (în cadrul secțiunii “Seara HBO”) – o producție care are ca sursă cartea autobiografică a lui Scott Thorson, iubitul lui Liberace timp de cinci ani, începînd din 1977, spre sfîrșitul carierei excentricului pianist gay –, care m-a făcut să realizez că localnicii din Sfântu Gheorghe nu sînt chiar deschiși relațiilor homosexuale, fie ele și pe marele ecran, plus un excelent lungmetraj rusesc intitulat The Major (r.: Yuri Bykov). Trebuie să menționez că The Major, un thriller russian style despre corupție și vină, a fost atît de bun încît a cîștigat Trofeul Anonimul, iar regizorul și în același timp unul dintre actorii principali, prezent la festival, a devenit idolul meu în ceea ce privește băutele, ca orice rus pe care-l respect. Dacă v-am făcut curioși, puteți viziona filmul între 30 august și 1 septembrie la Cinema Studio, în cadrul retrospectivei Anonimul.
Ziua de vineri am așteptat-o cu interes încă de la începutul festivalului, întrucît urmau să fie prezentate cele trei scurtmetraje care fac parte din filmul colectiv Omnibus Anonimul 10, regizate de trei actori – Dorian Boguță, Andi Vasluianu și Emanuel Pârvu – cu ocazia aniversării a zece ani de festival. Kazimir, Un duet și Retur se numesc cele trei producții absolut savuroase legate de locul desfășurării festivalului, Delta Dunării, care au fost intens aplaudate de spectatori și mai ales de către localnici, care și-au recunoscut ulițele satului, casele sau puradeii.
Ca toate lucrurile bune, Anonimul s-a încheiat sîmbătă cu artificii, concert Șuie Paparude și o avanpremieră: Roxanne, un lungmetraj regizat de Vali Hotea și produs de Ada Solomon, care va intra în cinematografe din 11 octombrie. Plus un premiu special pentru Vocea a doua, un scurtmetraj realizat de Daniel Sandu, în care joacă și fiul lui Adi de Vito. Deci un motiv bun să facem un mini-interviu cu regizorul.
Adrian Florentin Simionescu. De aur
Reporter:Care este numele de platou al copilului Copilului Minune?
Daniel Sandu:Adiță îi spuneam atunci cînd comunicam cu el ca între prieteni și Adi atunci cînd încercam să ne impunem, ca să ne ia mai în serios.
Rep.:Unde l-ai găsit p-ăsta micu’?
D.S.:La o filmare a școlii Pygmalion, filmare în care juca sora lui, Carmen. Atunci Adiță avea părul lung pînă la umeri. Era acolo cu mama, fratele și sora lui și se plictisea, așa că își făcea de lucru printre noi fără să-i pese de echipa de filmare. Între pauze am remarcat că se purta foarte natural cu familia în ciuda străinilor care erau de față. În acel moment nu aveam încă în minte proiectul filmului Vocea a doua. De altfel, nu exista nici măcar scenariul atunci. Dar după aproximativ un an, cînd proiectul a avansat suficient cît să ajungă în etapa de casting, mi-am amintit de el și l-am invitat la o probă. M-a bucurat că venise tuns pentru că mă gîndeam că probabil părinții nu ar fi de acord să-l tundă pentru filmul meu și nu l-aș mai fi putut distribui în rol.
Rep.:Cum a fost să lucrezi cu odrasla celui mai celebru manelist român? A venit cu părinții la filmări, te-a plimbat tac-su cu Merțanu', ți-a făcut vreo dedicație?
D.S.:Mama lui l-a adus la filmări punctual în fiecare zi. Costumele copiilor erau din garderobele proprii și a fost puțină chinuială să-i alegem niște hainuțe cît mai modeste ca să se potrivească cu personajul (n.m. – un copil dintr-un centru de plasament). Iar în a doua zi de filmare am descoperit cu toții că nimeni nu-i spusese mamei de racordul de haine, prin urmare îl aduseseră îmbrăcat cu altă cămașă. Ne-am panicat puțin pentru că în acele zile Bucureștiul era blocat de o lapoviță puternică și vedeam la știri că circulația era paralizată, iar ei veniseră cu greu din Ștefănești. Dar doamna Simionescu a dat cîteva telefoane și în maximum o oră cămașa racord a copilului a fost adusă "în dinți", prin nămeți, cu cîteva mașini de teren ale rudelor tocmai de la Ștefănești.
Rep.:Adiță a învățat rolul sau i s-a suflat?
D.S.: A învățat rolul acasă, cu sora și mama lui, iar la repetiții am modificat nuanțele interpretării fiecărei replici în parte. Iar după ce îi modificam nuanța, el îi reproșa lui Carmen, sora lui, că îl învățase altfel.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la el era faptul că nu imita ce îi spuneam eu, așa cum obișnuiesc cei mai mulți dintre copii, ci căuta să înțeleagă de ce îi cer să spună într-un anumit fel replica respectivă. Iar după ce înțelegea, începea chiar să improvizeze. După cîteva duble prindea curaj și oferea variante diferite de interpretare, la alegere. Ca un platouaș.
Rep.: Are stofă de actor?
D.S.: În acest moment al vieții lui eu pot spune că da, are. Dar ce se va întîmpla mai departe depinde de multe lucruri: temperament, personalitate, motivație și exercițiu. Sînt multe cazuri de copii-actori geniali care, după ce au crescut, au pierdut genialitatea, așa că e o loterie și diferă de la caz la caz.
Rep.: Ce se-ntîmplă cu filmul? Cînd intră în cinematografe?
D.S.: Filmul tocmai și-a început circuitul festivalier cu premiera națională la Anonimul IFF, unde a și cîștigat premiul special. Fiind un film de scurtmetraj, cel mai probabil el va putea fi vizionat într-o primă faza în festivalurile de film, urmînd apoi alte metode de difuzare. Producătorii filmului, Ada Solomon și Ioana Drăghici, se ocupă de distribuție, iar noutățile vor fi anunțate pe pagina de FB a filmului.
4 vizualizări
