Fusese o duminică a alegerilor încinsă în studioul Antena 3. Doisprezece oameni au dus o luptă grea, într-o dezbatere ce a durat multe ore. Nu vorbitul a fost lupta. Acolo a fost ușor. Că absolut toți erau de acord unul cu celălalt. Partea grea a fost stăpânitul acelei zbateri de sfincter asociată cu groaza. Dar reflectoarele începeau să se stingă și sfincterele începeau să bată în scaune cu un ritm tribal. Răzvan Dumintrescu cedă primul.
”Am pierdut! Oamenii și-au dat seama că mîncăm rahat! Dar cum se poate așa ceva? Doar am fost de acord unii cu alții!”, bîigui el, ochelarii crăpîndu-i de la tremurat.
”Am fost. Dar unii dintre noi ar fi putut să fie și mai de acord”, râgâi scârbit Ciuvică, aruncînd cu privirea lui de mort spre Adrian Ursu.
”Am fost de acord în concordanță perfectă cu contractul meu. Nu sunt plătit în plus pentru acorduri suplimentare!” se scuză el, retrăgîndu-și capul între falduri de grăsime, ca o țestoasă imensă. Prima burtă a cefei îi acoperi fața și colegii lui înțeleseseră că s-a retras din conversație.
”Tu ai fost, canalie!” se întoarse Ciuvică plin de ură spre Radu Tudor. ”Tu n-ai fost de acord destul de des! Cu mecla aia a ta! Arăți ca un porc care și-a prins capul într-o găleată cînd era mic și i-a crescut capul în găleată, luînd forma ei!”
Radu Tudor încercă să formeze un gînd, dar carnea dintre urechi nu-l ajuta cu nimic. Clipi lent din ochiul stîng, apoi din cel drept. ”N-am fost eu. Poate tanti asta de lîngă mine”. Nimeni nu știa cine era băbuța de lîngă el. Nu spusese nimic toată emisiunea și vecinii de scaun începuseră deja să suspecteze că mirosul ăla de descompunere nu vine de la respirația lui Ciuvică. Era țapul ispășitor perfect.
Dar era prea tîrziu. Deja ura era direcționată spre omul care arată ca și cum deschide uși doar cu fața. ”Badea, sări pe el!”, răcni Ciuvică, însetat de sînge.
Badea își ridică privirea din telefonul pe care juca Flappy Bird. Era calm. ”Cine, prietene? Eu? Bătaie? Nu, prietene, eu sunt prietenos cu toți ciumpalacii.”. Badea se maturizase mult în ultimul timp. O fi fost vîrsta, o fi fost bătaia recentă pe care și-o luase de la un motociclist. Dar parcă nu mai avea chef de scandal. Mai ales cu unul ca Radu Tudor, care arăta de parcă ca și cum poate să muște capul unui om și să-l smulgă de pe umeri.
Dar un țiuit ciudat umplu platoul, Gâdea făcea spume la gură și se lovea cu o biblie mică peste testicule, prin pantaloni. ”Ai pus-o. L-ai enervat pe Gâdea”, rânji Ciuvică la Radu Tudor. Atunci Gâdea se repezi furibund de pe scaun. Fizica nu ținea cu el însă. Mai exact, inerția. Corpul o luă înainte însă sfecla aia imensă, de hidrocefal, rămase în urmă și gîtul lui subțire ca un creion pocni. Simți cum creștetul i se lovește între omoplați. Privi în sus, la ultimul reflector, cum se stinge. Arăta ca un Soare. Nu mai văzuse Soarele de mulți ani.
M-a uns pe suflet mai ales ca din curiozitate m-am uitat la ei si in seara alegerilor dupa afisarea rezultatelor si credeti-ma ca atmosfera din studiou era de inmormantare .Oricum sunt de parere ca CNA-ul nu-si face datoria si anume de a inchide acest post tv .Felicitari pt articol .
Tot din curiozitate m-am uitat si eu la ei in seara alegerilor. Voiam sa le vad fetele de „ciumpalaci” ca sa citez niste „savanti in viata”. Mi-a placut sa-i vad infranti si ca mine cati nu or fi fost? Apoi se laudau cu audiente record
Oare realizeaza cat de mici le pot deveni audientele?
Le adresez un singur cuvant pe care ii provoc sa-l dezlege: m_ _ e!