Campania asta electorală a semănat izbitor cu un meci de Divizia B. Pentru cei care au stat mai mult prin biblioteci, să spunem că a fost ca romanele din urmă ale lui Márquez: recunoşti acelaşi stil, aceeaşi tehnică de a fabula, aceleaşi personaje tulburi, doar că le recunoşti atît de uşor, atît de repede, iar senzaţia de déjà-vu e mai promptă ca un chelner de la un mare restaurant.
Presa, ai zice, a participat şi ea la fel de plictisită, de apatică, atrasă mai mult de pumnii pe care îi pot încasa, prin intermediari, Ponta, Udrea, Băsescu sau Boc, decît de lupta în sine. Robert Negoiţă a fost doar miracolul pe care Ponta şi ura împotriva PDL au putut să-l facă înmulţind voturile contra celuilalt Negoiţă. Mesajele de pe stîlpi au fost privite cu duioşie, cu zîmbete, pe alocuri tratate cu flegme şi sudălmi. Pînă şi înregistrarea cu Ştefan Florescu, candidat la sectorul 6, în care acesta spune că va da bani alegătorilor şi înjură cam cum îl înjuram noi, locuitorii sectorului, pe el, a trecut aproape neobservată, iar individul şi-a văzut liniştit de campanie şi de previzibilul eşec.
Şi, totuşi, lucrurile nu stau tocmai aşa. Antena 3 şi OTV şi-au continuat campaniile electorale pe care le-au început cu ani în urmă, Evenimentul zilei şi B1, asemenea. Cei mai buni comunicatori ai USL, după Ponta şi Antonescu, au fost Gâdea, Ciuvică, Oana Stancu şi Mircea Badea. Pentru Partidul Dan Diaconescu în Direct, însuşi Dan Diaconescu în Direct, alături de cîteva fantome şi nişte crime oribile puse la muncă electorală. Oana Stancu l-ar umili la vot pe Dan Şova, Mihai Gâdea ar mătura pe jos cu Eugen Nicolăescu, iar Mugur Ciuvică i-ar da scor lui Dragnea. Această lună a fost pentru ei un ultim efort, sprintul de final, încununat cu îmbrăţişări în studioul Antenei 3 duminică seară. De cealaltă parte, Dan Andronic, Turcescu şi Mircea Marian îşi tîrăsc bătrîneţile unor brand-uri ajunse sub pragul audienţelor decente. Sînt, cu toţii, jurnalişti pentru care alegerile au venit cu ani în urmă.
Dan Diaconescu, partidul, iar nu instituţia minciunii, a obţinut peste 8% la consilii judeţene şi locale cu telecomanda. Un fenomen identic cu cel creat de Nicuşor Dan în Bucureşti prin online şi agenţii-prieteni de pe Facebook. Evident, diferenţa dintre cei doi este ca aceea dintre Nicolae Guţă şi Al Di Meola.