Nori de fum și aburi de pucioasă se adună în jurul lui Crin Antonescu. Rîsete de drac răzbat dinspre servicii, în timp ce umbra candidatului USL la președinție nu mai ascultă de mișcările lui. Băsescu rîde fără să-și miște buzele, iar asigurările pisicului Ponta sună ca mieunatul motanului Behemot.
În România, diavolul umblă îmbrăcat civil, dar are o dungă roșie pe frunte, de la chipiu. Își face lucrarea prin ceea ce muritorii numesc, fără să le ia în serios, "structuri". Structurile reprezintă toate motivele politice și militare pentru care noi vom muri săraci cu duhul într-o țară bogată în prostie naturală. Sînt o boală rușinoasă a istoriei recente, pe seama căreia băieții deștepți din turnătorie se umplu de bani. Structurile sînt legătura spirituală a prezentului nostru cu iadul comunist, năvălirea barbară a românilor asupra lor înșile.
Din structuri fac parte nu numai Tudor Postelnicu, Ion Dincă sau Iulian Vlad, nu numai ginerii și rudele lor de sînge, nu numai generalii în civil avansați de Băsescu la excepțional și nu numai coloneii din PDL, gen Gheorghe Falcă, Laura Codruța Kövesi sau Robert Turcescu, avansați de Gabi Oprea la secret. Din structuri fac parte, alături de politicienii sub acoperire, divizii întregi ale noii poliții politice. Și, ca să nu fie nici un dubiu, enumăr aici părți din SRI, SIE, SPP, STS, Parchete, Curți și ANAF. În jurul marilor unități gravitează, ca un nor de asteroizi pitici, microstructuri de toată mîna.
Cînd Emil Constantinescu ne-a spus, cu vocea gîtuită, că l-a învins Securitatea, avea gheara structurilor încleștată la gît. Cu cealaltă gheară, învelită într-o mănușă de postav, ofițerimea politico-financiară îi umbla prin familie și prin dulap. Cel mai onest și mai blînd președinte al României a fost pus să facă figură de prost într-o poză de grup a Securității. A fost eliminat fiindcă n-a corespuns structurilor, cu ideile lui naive și cu morala lui de încurcă-lume. Aproape n-a contat că Radu Vasile, premierul impus de organe, a fost informator cu acte în regulă. Nici măgurenii și nici truțuleștii implantați în anturaj nu l-au putut da pe brazdă. Constantinescu și-a păstrat ținuta și obsesiile, iar Securitatea l-a dat jos de la fereastra Cotroceniului, în aplauzele noastre, ca pe un bunic care aiurează.
Sînt semne că același tratament i se pregătește și lui Antonescu. O negură cu iz de sulf, obținută dintr-un amestec de nerușinare și epoleți, se adună în jurul PNL. Răul clocotește în cazanele secrete ale Inițiativei România Liberală, iar versetele satanice care-i unifică pe fondatori sînt fabricate direct la unitate. Membri ai structurilor, confecționați politic astfel încît să pară civili, sînt puși să umble la braț cu șefi ai serviciilor secrete, ca să înțeleagă lumea că palma e bătută la vedere. Peste vălătucii și miasmele operațiunii tronează Anticrinul, cel care a început urzeala diavolească aruncînd celebra petardă "Porumbacu". În adîncul coșmarului său, Băsescu nu poate accepta să-i lase locul unuia pe care n-ai de ce să-l apuci.
Cu excepția unui discurs de efect, Crin Antonescu nu are aproape nimic. E un om fără dosar, fără ceea ce s-ar putea numi o "avere nejustificabilă", practic fără acele protuberanțe de care un viitor președinte să poată fi agățat. Pentru structuri, "Căcărău" e la fel de inutil ca "Țapul" și la fel de periculos ca falimentul bancar. Iar Băsescu, cel pe care, în epoca sa prefaustiană, premierul îl numea "drac", e gata de orice. Chiar și să se facă frate cu Ponta pînă trece puntea.
Publicat în Cațavencii, nr. 17(95) 2013