Comuna Iacobeni din judeţul Suceava este un important centru turistic al Bucovinei. (Nu, nu este.) Comuna Iacobeni din judeţul Suceava are un deosebit potenţial turistic, oferind vizitatorilor nenumărate atracţii naturale, vestigii istorice unice în Europa, tradiţii străvechi păstrate doar de către locuitorii acestei comune. (Nu, nu are şi nici nu oferă nimic, cu excepţia unor mine imperiale şi a unei resurse de mangan încă nevândută investitorilor străini.)
Şi atunci, de ce scriem despre comuna Iacobeni? Pentru că, deşi nu este un mare punct de atracţie pentru turişti, deşi abia dacă strânge câteva pensiuni amărâte, deşi cel mai apropiat obiectiv turistic este Vatra Dornei, la zece kilometri, comuna Iacobeni se pregăteşte să cheltuiască 450.399 de lei pentru un centru de informare turistică.
Comuna Iacobeni are 2.398 de locuitori care, pe alocuri, nu prea mai au pe unde munci de când s-au închis minele. Şi atunci ce s-a gândit Primăria? Să acceseze nişte fonduri europene prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, fonduri pe care să le folosească spre binele comunei, evident. Iar cea mai mare nevoie a comunei era, aţi ghicit, un centru de informare turistică, în valoare de aproximativ 103.000 de euro.
Ce poţi face în zona respectivă cu 100.000 de euro? Ai putea, de exemplu, să construieşti o pensiune. Sau chiar două. Iar dacă ai construi două pensiuni, ai dubla numărul pensiunilor pe care le-am găsit la o căutare rapidă pe Internet. Ai putea renova câteva dintre casele mai frumoase ale comunei, aflate acum în paragină. Sau ai putea face ceva care chiar să aducă locuri de muncă.
Doar că Primăria nu vrea să facă asta, ci a găsit de cuviinţă să arunce banii pe ferestrele unui centru de informare turistică nu doar costisitor, ci şi absolut inutil. Evident, se face pe bani europeni, care, aşa cum se spune, „nu puteau fi folosiţi în alte scopuri“. De parcă UE ne-ar forţa, ne-ar întoarce mâna la spate să cheltuim aiurea banii pe care îi primim. De parcă UE ne-ar pune pistolul la tâmplă şi ne-ar spune: „Dacă nu vă bateţi joc de banii ăştia, alţii nu mai pupaţi!“. Deşi, la cum se mişcă lucrurile, poate chiar aşa şi face.