În timp ce la Bruxelles se certau câţiva parlamentari, surprinşi la serviciu de dezbaterea democraţiei din România, în România profundă se mai punea de o cheltuire a banului european. Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit tocmai antama nişte plăţi în valoare de 9.494.611 lei pentru „Creşterea competitivităţii personalului APDRP“.
Proiectul are o mulţime de obiective generoase, cum ar fi organizarea de seminarii şi cursuri pentru 1.550 de angajaţi ai APDRP, 25 de la APIA şi 50 de la Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic şi de Vânătoare. La aceste seminarii şi cursuri se adaugă vizite de studiu în state membre ale UE pentru un număr de cel puţin 250 de angajaţi ai APDRP.
În caietul de sarcini sunt descrise cu lux de amănunte mapele şi tipăriturile ce trebuie puse la dispoziţia participanţilor, numărul de zile de cazare şi condiţiile din camere, numărul de mese ce trebuie servite cursanţilor, tipul de transport, clasa la care vor zbura cei 250 de oameni care merg la studii externe etc., etc. Nu se suflă un cuvânt despre modalităţile practice prin care se va spori competitivitatea angajaţilor şi cu cine sunt dânşii în competiţie, dar probabil că aceste lucruri sunt secundare.
Practica ne spune că aceste cursuri şi seminarii nu sunt altceva decât noi prilejuri de a pleca de acasă câteva zile, prilejuri de care angajaţii APDRP vor profita fără să ezite, mai ales că nu sunt nevoiţi să scoată din buzunar decât banii pe băutură, bani pe care oricum i-ar fi cheltuit şi acasă, în îndelungatele ore în care populează restaurantele din oraşele de reşedinţă pretinzând că se spetesc la proiecte europene.
E vorba de două milioane de euro cheltuiţi pentru seminarii şi workshop-uri. Ca de obicei, nu pare mult, ţinând cont că este vorba despre şcolirea a aproape 1.600 de oameni care trebuie să mănânce de trei ori pe zi timp de patru zile etc., etc. Dar sunt domenii în care la asta s-a limitat absorbţia de fonduri europene. Sunt zeci de proiecte, poate sute, care ridică sumele cheltuite pe seminarii la câteva sute de milioane de euro. Bani care ar fi putut fi folosiţi pentru multe alte lucruri, utile, în loc să lase în urmă doar nişte mape cu siglă, nişte pixuri branduite şi nişte abţibilduri cu sigla UE, amintiri ale cheltuielilor birocratice şi lipsite de sens.