Scriam săptămâna trecută despre licitaţiile-fluviu din sistemul energetic naţional. Ele nu s-au oprit, iar SEAP-ul este plin, în continuare, de mici ciubucuri ce urmează a fi făcute pe ultima sută de metri, până la privatizare. Aş râde, m-aş amuza, dacă n-ar fi pe banii noştri. Aşa, însă, plâng şi mă tăvălesc de neputinţă. Pe vremuri, premierul actual ne citea textele şi ţinea cont de ele. Am fi bucuroşi dacă ar face asta şi acum şi ar stopa hemoragia de licitaţii publice pe energie, căci ele nu se justifică.
Asta a fost una, aşa că vom reveni la problemele noastre mici, din oraşele şi satele mici ale ţării noastre mici.
Chişineu Criş este o localitate de tipul oraş, cu doar 8.341 de locuitori. Orăşel mic, cum ar veni, sau comună mai mare. Depinde din ce parte a impozitelor priveşti.
Ei bine, oricare ar fi priorităţile orăşelului Chişineu Criş, nici una nu pare mai importantă decât locul de joacă pentru copii. Ca părinte, sunt de acord. Să fie locuri de joacă din doi în doi paşi, să fie mişto şi să crape mâţele jucându-se cu dânsele.
Ca contribuabil, ca să zic aşa, am însă o problemă. Costă prea mult. În cazul locului de joacă din Chişineu Criş este vorba de 179.999 de lei, adică aproximativ 40.500 de euro.
Poate nu vi se pare mult pentru un loc de joacă din secolul XXI, cu ecrane tactile, iPad-uri şi conexiuni la net. Dar nu despre asta e vorba, ci despre un banal loc de joacă din lemn, plastic şi alte lucruri ieftine. De ce se repede Primăria din Chişineu Criş să arunce cu banii? Pentru că poate, pentru că aşa vrea şi pentru că nimeni nu-i poate spune nu. E adevărat, de câteva luni de zile există CVAP (Comisia pentru Verificarea Achiziţiilor Publice), dar această instituţie nu are, deocamdată, alt rol decât să verifice dirijarea banilor către firmele agreate.
Dar să ne întoarcem la Chişineu Criş: 40.000 de euro pentru un loc de joacă. Atât costă, în lumea reală, construcţia unei case de fiţe, cu 8 camere. În lumea administraţiilor locale, suma de-abia ajunge pentru un amărât de loc de joacă, cu două-trei leagăne, două tobogane şi trei-patru animale legănătoare.
Vă întrebaţi din ce partid este primarul? Ei bine, nu este PDL-ist, ci PSD-ist. Dar cine a zis că doar PDL are monopolul aruncării cu bani pe fereastră?