În 20 de săptămâni am adunat aici câteva milioane de euro cheltuite aiurea: parcuri în mijocul pădurilor, sute de mii de euro date pe taxiuri, tipărituri exagerat de scumpe, laptop-uri pe care să joace subordonaţii lui Udrea Farmville, milioane de euro cheltuite din bani europeni pentru bunăstarea unor oengişti dubioşi, fonduri de salarii de peste 500.000 de euro anual pentru doar 17 oameni şi câte şi mai câte. Pe sfârşit de an s-au anunţat licitaţii de zeci de milioane de euro doar la ministerul lui Leonard Orban, de parcă trebuia neapărat ca banii să fie sparţi înainte de Anul Nou. Moda anului 2011 este „contractul-cadru“, care transcende mandatul actual, ba, pe alocuri, se întinde şi pe mandatele copiilor noştri.
Noi n-am dat decât 20 de cazuri din mii. Dar, zilnic, presa scrisă şi cea audio-vizuală sunt pline de astfel de poveşti. Am crezut că nu vede nimeni. Am crezut că nu contează. Oricât de citite ar fi fost articolele, oricât de vizionate emisiunile tv, părea că pe nimeni nu interesează. Dar…
Dar „Vă rugăm să ne scuzaţi, / Nu producem cât furaţi!“ despre asta este. Vocile oamenilor pe care unii îi consideră cu dispreţ „simpli“ spun clar şi răspicat că ştiu cât s-a furat. Nu cu exactitate, ci cu aprozimaţie de 2-3 miliarde de euro. Dar ce mai contează 2-3 miliarde de euro la PIB-ul nostru?
Până să ieşiţi în stradă nu prea contau. Li se părea că nu vă pasă şi că sunteţi mai interesaţi de silicoanele Oanei Niculescu-Vanghelie. S-au înşelat, aşa cum, cu ruşine recunosc, ne-am înşelat şi noi. Dar, de pe 13 ianuarie, de când preşedintele a ordonat retragerea legii sănătăţii, lucrurile s-au schimbat. Mai multe licitaţii de pe SEAP au fost anulate sau puse în adormire. Majoritatea acestor licitaţii erau pentru aparatură medicală. Altele erau organizate de firme falimentare deţinute de stat. Este vorba de câteva sute de milioane de euro care nu mai sunt disponibile la smântânit. Deocamdată. Încă n-aţi oprit jaful, dar l-aţi încetinit. Puteţi să spuneţi asta celor care vă întreabă ce naiba căutaţi în stradă.