Într-un duplex de cartier middleclass al Los Angeles-ului locuiesc Josh și Emily, părinți moderni de copil preșcolar, niște oameni de 30 de ani încă suficient de tineri ca să-și dorească o ieșire în club cu prietenii și colegii de apartament Alex și Bridgette. Uniți de ceva timp într-o căsnicie fericită, cei doi soți responsabili doar de creșterea fiicei lor de 5 ani se alintă într-o hipstereală care ignoră trecerea timpului, copilărind încă cu gîndul la proaspetele amintiri ale unei adolescențe întîrziate.
Dacă stilul animației din Close Enough pare cumva cunoscut, înseamnă c-ai văzut măcar un episod din cele opt sezoane de Regular Show de pe Cartoon Network, precedentul proiect desenat al creatorului J.G. Quintel. Și de data asta, Quintel se adresează acelorași telespectatori, foștii copii care între timp au crescut, trecînd într-un alt segment al publicului (25-35 ani), cu interese și probleme curente diferite, dar animați de același spirit ludic al aventurii.
Pentru că asta face, în joacă, Close Enough: subliniază amuza(n)t caracteristicile vieții tînărului orășean american, în 15 mici aventuri urbane în care, spre deosebire de majoritatea animațiilor cu familii disfuncționale ale prezentului, umorul nu vine din satira suferinței sau a confruntării perpetue a personajelor, ci din diferențele dintre ele și ceilalți, de la naivitatea și lejeritatea stilului lor de viață puse în contrast cu seriozitatea cu care se presupune că trebuie tratată existența. Fiecare povestioară pleacă de la normalul unei situații cotidiene (o sesiune de shopping, un proiect școlar la care părinții se implică prea mult pentru o notă maximă dată copilului, o ieșire în oraș) care degenerează rapid, după ce se întîmplă ceva ciudat sau absurd și totul o ia razna ca într-un banc sec.
Sitcom-ul ăsta animat cu adulți tineri aflați încă la faza boemă a tranziției spre maturitate se urmărește cu o curiozitate aproape vinovată: pînă unde se poate merge cu exagerarea care transformă banalitatea din jur într-o lume atît de stranie? Răspunsul e mereu altul, iar ritmul alert și lungimea, pardon, scurtimea scheciurilor, inteligent lipite cîte două în opt episoade, nu-ți lasă timp să te plictisești.
Pînă la urmă, e natural să vrei să rămîi cît mai mult copil și să nu dorești să te maturizezi: odată ajuns acolo, surprizele (plăcute ale) vieții dispar, lăsînd loc unui obișnuit de la care nu mai aștepți nimic. Dincolo de maturitate ce-ar mai urma cu-adevărat palpitant? Bătrînețea? Moartea?
Close Enough, 2020-, animație comică suprarealistă cu și pentru millenniali ajunși părinți, creat de J.G. Quintel, difuzat de HBO Max (și, în curînd, probabil, și de HBO GO).