Pînă acum, analizele critice făcute de istoricul Armand Goșu despre ceea ce se întîmplă în războiul din Ucraina și la Kremlin s-au adeverit. Cumpănit și calm, deși rușii l-au pus pe o listă neagră, Goșu vorbește acum de fricile oamenilor lui Putin, despre anul decisiv al războiului care pare să fie 2023 și despre propagandiștii lui Putin din România.
Cristian Teodorescu: Slugile lui Putin te-au pus pe o listă neagră. Știind de ce sînt ăștia în stare, mi se pare îngrijorător.
Armand Goșu: Lista este întocmită de ziariștii de investigație care au cercetat un volum imens de documente, peste două milioane, din cea mai mare scurgere de date dintr-o instituție centrală de la Moscova. Pe listă sînt 804 nume, persoane monitorizate de cenzura din Rusia, Roskomnadzor, din decembrie 2020 și pînă în septembrie 2022. Acum cîteva săptămîni, pe 8 februarie 2023, mai multe publicații de limbă rusă care apar în Occident au ieșit cu anchete solide despre funcționarea cenzurii, felul în care este curățat spațiul informațional din Rusia de orice critică la adresa lui Vladimir Putin. Asta mi se pare partea cea mai importantă, pentru că-ți arată cît de haotic funcționează aceste instituții. Între decembrie 2020 și iulie 2021 au fost puse pe listă puține persoane. După luna iulie 2021 a crescut semnificativ numărul celor urmăriți, ceea ce pare să sugereze că decizia de începere a războiului fusese deja luată. Spuneam că lista conține 804 persoane, dintre care 140 au fost declarate de Ministerul de Justiție„agenți străini“. În Rusia există o legislație împotriva „agenților străini“, care inițial erau fundații, asociații, redacții finanțate total sau parțial din afara țării și care scăpau controlului statului, mai ales al serviciilor secrete rusești care sînt foarte geloase, vor să controleze ele tot. De pildă, era fundația de luptă cu cancerul la sîn, care obținuse cîteva sute de dolari transferați în cont din străinătate. A fost pusă pe listă ca „agent străin“, iar instituțiile din Rusia au refuzat să mai colaboreze cu ea. Redacțiile în limba rusă ale unor posturi de radio, la fel, au fost declarate „agenți străini“. Cu prioritate erau vizate instituțiile populate de oameni care îndrăzneau să critice. După 28 decembrie 2020, cînd s-a modificat legislația, și persoanele fizice au început să fie declarate „agenți străini“, în primul rînd cei pe care autoritățile îi consideră critici ai regimului Putin, încercînd în acest fel să-i intimideze și să le limiteze influența.
C.T.: Deci cînd ai ajuns pe listă?
A.G.: La 16 iunie 2021, chiar cînd avea loc summit-ul de la Geneva, între Biden și Putin. Marea majoritate, covîrșitoarea majoritate a celor de pe listă sînt cetățeni ruși sau din fostele republici sovietice, iar pe lîngă ei sîntem și cîțiva, foarte puțini, străini, în sensul în care nu sîntem din Rusia și nici din țările pe care Moscova le consideră zonă exclusivă de influență, adică din fosta URSS. De exemplu generalul american Ben Hodges. Am mai găsit alte două-trei nume. Noi nu aveam ce căuta pe această listă, pentru că nu văd cum cenzura rusească s-ar putea extinde asupra noastră.
C.T.: Autoritățile române ce zic despre asta?
A.G.: Nimic. Și nici nu cred că e treaba lor. N-am fost pus pe listă pentru interviurile sau articolele apărute în presa din România. Roskomnadzor supraveghează spațiul informațional rusesc, nu se ocupă de alte țări, nici măcar de SUA, cu atît mai puțin de România. Oricum, sînt foarte onorat să-mi găsesc numele pe această listă, alături de personalități de primă mărime din Rusia. E cea mai de preț decorație primită vreodată.
C.T.: Propaganda Kremlinului a început să dea rateuri. La noi, însă, trolii și oamenii lor știuți își văd neabătut de treabă. Convingere? Ruble? Șantaj? Sau e de la caz la caz?
A.G.: De la caz la caz. Sînt naivi ușor de manipulat, dar oameni de bună credință. Nu toți, evident. Cunosc tineri, cu studii strălucite în Occident, foarte ideologizați, pe care antiamericanismul agresiv dobîndit în timpul stagiilor în mari universități, uneori chiar din SUA, îi transformă în idioți utili ai Rusiei. Obsesia de a pune semnul egalității între Moscova și Washington, de a fi neutri precum Elveția, îi împiedică să analizeze rațional războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Nu, nu SUA au atacat Rusia, nici NATO Ucraina, cum zic ei, ci Rusia a început agresiunea de nimic provocată împotriva Ucrainei. Pentru acești oameni foarte bine educați și sofisticați cultural, cu diplome strălucite adesea, propaganda rusească a pregătit un set de narative ceva mai subtile, ideea de bază a acestora fiind aceea că America este de vină!
O altă categorie, ceva mai vizibilă, sînt mercenari de prin redacții care pentru audiență sînt în stare să spună orice enormitate. Bani să cîștige, sume cît mai mari. Iar în România faci audiență mare cu teze conspiraționiste sau pro-ruse. Ei nu sînt idioți utili, ei știu foarte bine ce fac, devenind piese în mașina de propagandă a Rusiei. Dacă pînă acum cîteva luni mi se părea puțin probabil ca serviciile rusești să-și fi creat o rețea puternică în instituțiile românești care controlează politica externă și de securitate, acum nu mai sînt atît de sigur. Ba din contra.
Alții – mai ales cei care se dau intelectuali – se gîndesc că se va repeta istoria din 1945, cînd sovieticii au venit cu tancurile și au adus la putere o minoritate de cîteva sute de oameni, reprezentată de Partidul Comuniștilor. Acești oameni pariază pe Rusia. Altceva nu le-a mai rămas.
C.T.: Nebunii criminali ai lui Putin, Prigojin și Kadîrov, par să se aștepte la ceva. Mai nou se dau strategi și anunță catastrofe iminente, deși strategia e apanajul lui Putin, iar dacă ăsta îi lasă din brațe, rămîn de izbeliște. De ce anume le frică?
A.G.: Că Rusia va pierde războiul și vor dispărea odată cu Putin. Într-o Rusie nouă, care încearcă să regăsească calea occidentală de dezvoltare, nu este loc pentru astfel de personaje. Le e frică și că prăbușirea regimului Putin va arunca Rusia în haos și război civil. Și, în același timp, se pregătesc pentru un astfel de scenariu, pentru că, în cazul destrămării federației și al apariției unor baronate, cnezate și ducate, cei menționați de tine au forța necesară pentru a coagula în jurul lor anumite forțe politice și pentru a participa activ la lupta pentru succesiune.
C.T.: A ajuns războiul într-un moment de răscruce, cum susțin ucrainenii?
A.G.: Anul 2023 va fi decisiv, asta cred și eu. Ofensiva rusească patinează la Bahmut și Vuhledar de două luni. Acum, lumea așteaptă ofensiva ucraineană. Însă nu cred că contraofensiva din primăvară va fi decisivă, cea mai mare parte a armamentului promis, tancurile, sosesc abia la toamnă. Atunci s-ar putea desfășura ofensiva care să conducă la eliberarea teritoriului ucrainean. Nu sunt sigur că și a Crimeei. Ucraina știe că trebuie să se grăbească, Occidentul se plictisește repede.
C.T.: La cîte capete joacă chinezii, care tocmai l-au numit ministru de Externe pe fostul lor ambasador la Washington?
A.G.: Orice țară responsabilă numește oameni competenți în fruntea diplomației. E normal să-ți numești un bun cunoscător al principalului tău dușman. Americanii numesc la CIA experți pe Rusia. Actualul director al CIA, Burns, a fost ambasador la Moscova, cunoaște foarte bine Rusia. Deci numirea în fruntea diplomației chineze a fostului ambasador la Washington confirmă faptul că establishment-ul de la Beijing crede că SUA sînt principalul inamic al Chinei.
C.T.: Zelenski își schimbă oamenii din primul eșalon. E de rău, e de bine?
A.G.: Tocmai, nu-și schimbă oamenii, deși mai mulți au cerut să fie înlocuiți. Unii pentru motive de sănătate, după 12 luni de război au nevoie de o pauză. Cele două destituiri din administrația prezidențială operate de Zelenski, prezentate intens de presa română, au avut darul de a transmite un mesaj birocrației ucrainene, că nici o suspiciune de corupție măcar nu va fi tolerată. Din punct de vedere juridic, însă, sînt cazuri care nu se prea susțin, deci foarte probabil nu se va încheia cu vreo condamnare. De altfel, Zelenski a început conferința de presă atunci prin a mulțumi ziariștilor care au anchetat cazurile respective. Singurul caz mai solid a fost al unui viceministru la Apărare care a fost destituit pentru prețurile mărite la achiziții. Când ministrul Apărării, care – atenție! – e un civil, nu un militar, și-a asumat politic și a demisionat, a fost întors din drum de Rada Supremă și a trebuit să-și reia atribuțiile de ministru.
La recomandarea unui prieten, am urmarit un interviu cu acest Domn vsv de razboiul din Ucraina. Peste 1 ora de analiza si nici macar 1 data nu a mentionat Minsk 1 si Minsk 2. Mai poate fi luat in serios, ma intreb? Sau e de ajuns sa etichetam ca putinist pe oricine aduce in discutie evidente ce desumfla propaganda nato? Idiot util, ati spus? Sau cum era?
De obicei, cine e conspirationist e si sovietic, totodata.