Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

ARMAND GOȘU: „Putin a ajuns un Petru cel Mare pe dos“

Zoom ARMAND GOȘU: „Putin a ajuns un Petru cel Mare pe dos“

E printre foarte-foarte puținii care au o analiză avizată și pătrunzătoare despre Rusia lui Putin. Și despre noul țar al tuturor rușilor. Calm și politicos, Armand Goșu demontează ghiotura de prostii care se spun pe la noi și prin Occident despre „misterul Putin“ și despre sursele sale de inspirație în politica externă. Un interviu de citit neapărat!

Cristian Teodorescu: Cînd am aflat că Aleksandr Soljenițîn l-a lăudat pe Vladimir Putin fiindcă vrea să redea Rusiei măreția de altădată să pic jos. Măreția Rusiei poate lega un fost deținut politic și disident de un fost kaghebist?

Armand Goșu: Sigur că poate să-i lege. Putin s-a inspirat copios din ideile lui Soljenițîn. Nu este primul kaghebist care l-a îndrăgit pe marele scriitor și disident antisovietic. Și Primakov, tot Direcția I a KGB-ului, după care, în calitate de director al serviciului de spionaj după prăbușirea URSS, a organizat SVR, apoi ministru de Externe și prim-ministru, era un mare admirator al lui Soljenițîn. Acest mixt de panslavism, ortodoxie și antiamericanism propus de Soljenițîn, încă din 1994-1995, după ce s-a întors în Rusia, în locul ideologiei comuniste victimă a perestroikăi, s-a bucurat de mare succes nu atît în zona oamenilor de cultură, cît în elita politică rusească ce provenea din nomenclatura sovietică și instituțiile militarizate. De altfel, Soljenițîn are o contribuție importantă la formarea ideologiei putiniste. Și nu doar a ideologiei. De pildă, Putin și Soljenițîn considerau amîndoi că revoluția din 1917 și venirea bolșevicilor la putere erau rezultatul unui mare complot al ocultei mondiale. Nu exclud că Soljenițîn l-a influențat pe Putin și în proiectul rescrierii istoriei.

C.T.: Opoziția din Rusia nu suflă o vorbă despre belicoșeniile lui Putin. De frică sau din motive de măreție?

A.G.: Opoziția „de sistem“, adică partidele care sînt lăsate să funcționeze și chiar să-și trimită cîțiva deputați în Dumă, pe subiectele de politică externă, securitate și apărare își permit, cel mult, să nuanțeze pozițiile făcute publice de Kremlin. Marja lor de manevră e mai mare pe subiecte sociale; pot discuta destul de liber despre rata șomajului, filme, despre cărțile apărute. Nu mai mult. De regulă, liderii Opoziției, ultranaționalistul Vladimir Jirinovski sau comunistul Ghenadi Ziuganov, au ieșit cu declarații publice chiar mai agresive și mai antioccidentale decît reprezentanții Puterii, tocmai pentru a convinge cancelariile străine că Putin e un tip mai rezonabil și ar fi bine ca cererile lui să fie acceptate. Oricum, mașina de propagandă vrea să convingă cancelariile occidentale că alternativa la Putin e chiar mai rea. Recent, în Dumă a venit ministrul de Externe Serghei Lavrov, ca să explice ce vrea Rusia de la NATO și SUA. „Opozantul“ Jirinovski l-a susținut integral. Iar comuniștii au fost utilizați de Kremlin pe post de sperietoare a occidentalilor, cerînd Guvernului să trimită arme și muniție trupelor separatiste din republicile populare Donețk și Lugansk și să încorporeze în Federația Rusă regiunea respectivă. Da, există și o opoziția adevărată, așa-numita opoziție din afara sistemului politic. Această opoziție putea să organizeze mitinguri de protest pe întreg teritoriul Rusiei, la care se adunau sute de mii de manifestanți. Dar este o opoziție mai mult civică decît politică. Pe care Puterea o consideră un fel de „coloană a V-a“. Această opoziție autentică este interzisă printr-o legislație specială și supusă represiunii. În ultimele zile, Aleksei Navalnîi, care este închis în lagăr, a fost declarat terorist. Organizațiile Opoziției sînt declarate „agenți străini“, sînt interzise, colaboratorii din staff-urile lor sînt arestați și condamnați. Unii au reușit să fugă din Rusia, alții se ascund. Ei fac anchete pe teme de corupție, de crime și abuzuri ale Puterii. Nu organizează conferințe de presă la care jurnaliștii să-i poată întreba ce părere au ei despre agresiunea lui Putin împotriva Ucrainei sau despre politica Rusiei în străinătatea apropiată, față de Belarus, Kazahstan, Georgia sau Moldova.

C.T.: E adevărat că idolul lui Putin ar fi Petru cel Mare? Dar Stalin?

A.G.: Nu, nu este adevărat. Doar în 2000, la primele alegeri, Putin a fost considerat un nou Petru cel Mare. Atunci, mesajele electorale aminteau de mari reformatori din istorie care și-au modernizat țările. Deloc întîmplător, erau alese figurile istorice care au modernizat economia, armata, dar acele reforme s-au produs în cadrul unor regimuri autoritare, chiar militare, cum este cazul Pinochet din Chile. Între timp, Putin a ajuns un Petru cel Mare pe dos. Dacă despre fondatorul Imperiului Rus se spune că a tăiat o fereastră spre Europa, occidentalizînd Rusia, astăzi Putin orientează țara spre Asia. Ba chiar au început discuții despre mutarea capitalei mai aproape de Oceanul Pacific. Iar profesorii de istorie sînt puși să croiască alte manuale, în care Asiei să i se acorde un spațiu mai generos, iar importanța Europei și a lumii occidentale, în general, să fie redusă. Asta înseamnă că noile generații de ruși ar putea întoarce spatele Europei. Desigur, Stalin este personalitatea istorică favorită din care se inspiră Putin. Nu doar statura îi apropie pe cei doi, ci și filozofia de exercitate a puterii sau felul de a lua decizii.

C.T.: Demonstrațiile de forță făcute de Putin în Rusia sînt și de uz intern sau doar pentru ochii NATO și ai americanilor?

A.G.: Sînt și pentru publicul intern. Dacă am explica politica externă a lui Putin fără să luăm în considerare situația internă din Rusia, n-am înțelege nimic. Însă mulți fac asta, de unde și precaritatea analizelor produse de experți în politică externă și securitate care nu au habar ce se întîmplă în Rusia. Bine că s-a terminat Războiul Rece: cu noile generații de experți pe politică externă rusească și securitate regională, Occidentul l-ar fi pierdut.

C.T.: Ce-ar avea rușii de cîștigat de pe urma unui război?

A.G.: Dacă ar vrea să facă război împotriva Ucrainei, rușii speră să-și consolideze pozițiile în fostele republici sovietice care să rămînă într-o zonă a lor de influență, recunoscută și acceptată de SUA. Cum e imposibil să obțină astfel de garanții, Putin va încerca poate să pună mîna pe toată Ucraina printr-o schimbare de regim politic, în urma unei acțiuni militare mai ample, combinată cu insurecții interne. În urma acestora, la Kiev ar putea să ia puterea un lider politic care să orienteze Ucraina spre Rusia. Dacă un astfel de plan eșuează, Putin va trebui să se mulțumească cu niște fîșii, nu știm cît de mari, din sud-estul Ucrainei, sperînd că ce rămîne din Ucraina nu va fi integrat în lumea euro-atlantică. Există și un scenariu, de subminare a Ucrainei pe termen lung, prin impunerea interpretării rusești a acordurilor de la Minsk. Pentru asta, însă, Putin are nevoie ca Vestul să pună presiune asupra Kievului ca acesta să accepte federalizarea și acordarea unui statut special pentru regiunile separatiste, care să ancoreze temeinic Ucraina în russki mir.

C.T.: Dar de pierdut?

A.G.: Dacă Putin nu joacă bine acest poker geopolitic, deși are o mînă bună, el ar putea pierde puterea în Rusia. Putin pare că s-a vîrît singur într-o cursă, a crescut miza confruntării cu americanii într-un fel care indică pierderea instinctului de conservare. Dacă detensionează criza după răspunsurile SUA/NATO și începe lungi negocieri, fără să încerce nimic la frontiera cu Ucraina, s-ar dovedi că totul a fost un bluf, ceea ce i-ar șifona prestigiul.

C.T.: Noi cum stăm în toată povestea asta?

A.G.: România are miniștri specialiști în propagandă. O să cîștige oricum. Chiar și dacă nu va izbucni războiul.




Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Ultimele articole
Editoriale
  • Balada trapezistei de la Capșa

    21 iunie 2022

    Ședeam la Capșa cu Emil Brumaru, cînd chelneru-a venit să ne anunțe că în parcare ne așteaptă carul doldora de păioase și grăunțe. Era talentul nostru de rezervă și nu […]

  • Tiriplici și alte animale fantastice

    21 iunie 2022

    Marcel Ciolacu este viitorul premier al României. Conform protocolului actualei coaliții de guvernare și conform viselor sale destul de umede. Florin Cîțu este fostul premier al României. Între ei stă […]

  • Cursa dezarmărilor

    20 iunie 2022

    A trebuit să deschidă gura Macron ca să se facă într-un tîrziu auzită realitatea: războiul e la granițele României. N-ai zice că a băgat cineva de seamă, dacă judeci după […]

  • Soluția lui Dracula pentru încetarea războiului din Ucraina

    14 iunie 2022

    Deși știam că încă n-are sediu în țara noastră, totuși l-am momit să nu mai plece vara în concediu, ci să rămînă încuiat în mit. ,,Stimați amici, eu chiar pentru […]

  • Așteptând inevitabilul

    14 iunie 2022

    Este greu de spus dacă în Guvernul României este măcar o singură persoană interesată de aspectele economice ale crizei care, deși a început de luni bune, ne este prezentată drept […]

  • Iscusita lașitate

    13 iunie 2022

    Partea europeană a Occidentului bogat ține în continuare cu rușii. Sigur, există un discurs oficial care tună și fulgeră împotriva invaziei, dar nemții, olandezii, italienii și austriecii îi dau lui […]