Cînd și cum, mai ales cum, se va sfîrși războiul din Ucraina? Despre asta, despre Zelenski, Putin și Trump am stat de vorbă cu Armand Goșu în acest interviu în care Goșu îi evaluează pe cei trei și invazia lui Putin în Ucraina.
Cristian Teodorescu: Acum trei ani erai optimist asupra putinței Ucrainei de a-i învinge pe ruși. Acum?
Armand Goșu: S-au schimbat multe în acești ani. După 7 octombrie 2023, după atentatul Hamas asupra Israelului, interesul opiniei publice occidentale pentru Ucraina a scăzut, la fel și ajutorul acordat acesteia, de unde și sentimentul că Ucraina a fost abandonată. În Congresul SUA a început un ping-pong penibil între democrați și republicani. Noua conducere republicană a Camerei a blocat pentru aproape un an ajutoarele pentru ucraineni. Joe Biden a legat aceste ajutoare de cele pentru Israel, dar se pare că nici acest lucru n-a ajutat prea mult. Ucraina a reapărut pe radarul publicului american abia odată cu campania electorală din SUA, în urma declarației lui Donald Trump că va pune capăt războiului în 24 de ore. Mulți dintre susținătorii Ucrainei au sperat că Washington-ul va adopta o poziție mai fermă în relația cu Moscova, în cel de-al doilea mandat al lui Trump. Lucrurile au stat exact pe dos. După instalarea noii administrații la Washington, la 20 ianuarie 2025, SUA s-au transformat din aliat și susținător al ordinii internaționale și adversar al lui Vladimir Putin, care o contestă, în altceva, deocamdată e greu de spus ce. Unii spun că SUA sînt adversar al Ucrainei. Alții că imită neutralitatea Elveției, care nici ea nu este neutră în cazul agresiunii Rusiei și s-a poziționat de partea victimei, împotriva agresorului. Și mai sînt unii, e drept că tot mai puțini, care spun că America – în ciuda declarațiilor lui Trump – continuă să susțină Ucraina, cu informații, cu muniții și armament, acum plătite de europeni. Iar fără SUA șansele Ucrainei de a rezista ar fi minuscule.
C.T.: Ce are de fapt Donald Trump împotriva lui Zelenski?
A.G.: Cred că îl detestă. Pentru prima tentativă de suspendare din 2019, legată de șantajul pe care tot Trump l-a inițiat împotriva lui Zelesnki căruia i-a cerut ca procuratura de la Kiev să-l ancheteze pe fiul lui Biden, care făcuse afaceri în Ucraina. Pentru faptul că el se bucură de uriașă simpatie și un prestigiu internațional la care Trump nici nu visează, pentru că el este tot ce nu poate fi Trump. Deci e ceva foarte personal, nu sînt calcule sofisticate geostrategice la mijloc aici, cum încearcă diverși să ne convingă.
C.T.: De unde i se trage lui Trump atitudinea mai mult decît conciliantă față de Putin?
A.G.: Nu e nici un secret că Trump îl admiră pe Putin, admiră liderii puternici, autocrați. Are o pasiune pentru URSS, pe care a vizitat-o în anii perestroikăi, probabil și pentru rusoaice, pentru femeile de origine slavă, cum ne-ar lăsa să bănuim documentele din dosarele Epstein. Cred că nu trebuie abandonate definitiv nici teoriile conform cărora Trump ar fi putut beneficia în unele momente mai dure ale carierei sale de om de afaceri de ajutorul financiar al Moscovei. Chiar și fără toate aceste detalii confirmate, un lucru este cert, președintele SUA este total lipsit de busolă morală, nu înțelege cine e agresorul și cine e victima în acest război, iar prin multe din deciziile sale a favorizat operațiunile militare ale lui Putin împotriva Ucrainei, din campania 2025.
C.T.: Cum se face că suveraniștii europeni au cîrlig la Putin?
A.G.: Pentru că – asemeni lui Putin – ei contestă ordinea politică existentă. Atît în plan intern, cît și internațional. În mod naiv, ei cred că au găsit un aliat în Putin pentru a zgîlțîi establishment-ul ruginit din țara lor. Multe dintre criticile lor – pe teme de emigrație, de educație, de promovare a drepturilor minorităților, dezindustrializarea unor regiuni, ar fi meritat atenție și o dezbatere publică, însă elitele politice au blocat orice discuție serioasă. Elitele occidentale țipă acum și dau vina pe Rusia și pe războiul hibrid, iar mai nou pe Trump. Dacă aceste elite ar fi fost de bună-credință, dacă n-ar fi fost arogante, probabil că n-ar fi existat în Europa un teren fertil pe care propaganda rusească și cea MAGA să țopăie astăzi și să amenințe cu aruncarea în aer a țărilor occidentale. Elitele au blocat orice discuție serioasă, orice reformă reală, s-au cartelizat și au încercat să blocheze orice alternativă politică pe care au etichetat-o drept extremistă. Asta nu scuză liderii și partidele suveraniste care au devenit avocați stupizi ai lui Putin, care se folosește de ei în mod cinic pentru a distruge Occidentul și, în primul rînd, a reduce susținerea acestuia pentru Ucraina.
C.T.: De ce Trump și adjunctul lui, J.D. Vance, îi sprijină pe extremiștii europeni?
A.G.: Pentru că văd în ei aliați naturali în lupta împotriva establishment-ului existent în țările lor și speră că vor reuși cu ajutorul american să arunce în aer cartelul politic instalat de decenii în țara lor. Chiar acest cartel, e important să subliniez acest lucru, s-a conturat acum multe decenii și mai recent s-a rafinat tot cu ajutor american, pe cînd la Washington bătea vîntul într-o altă direcție.
C.T.: Dacă Trump retrage sprijinul Statelor Unite pentru Ucraina, le va fi suficient ucrainenilor ajutorul țărilor europene?
A.G.: Nu mă încumet să dau un răspuns tranșant, însă probabil că anul 2025, cu reducerea ajutorului american și mobilizarea Europei, a pregătit deja Ucraina pentru ce urmează. Dar asta înseamnă că americanii pierd și pîrghiile pe care le aveau pentru a influența evoluția evenimentelor din Ucraina sau a negocierilor de pace și a celor legate de viitorul securității în Europa. Practic, s-au scos singuri din joc, prin deciziile greșite ale administrației Trump.
C.T.: Care ar fi scenariul cel mai optimist pentru pacea din Ucraina?
A.G.: Sînt destule scenarii pozitive, depinde de imaginația interlocutorului. Dar un scenariu optimist, prezentat în diversele analize pe 2026, ar putea fi acela în care Ucraina reușește – cu ajutorul aliaților occidentali – să escaladeze războiul, pentru a-l dezamorsa. Asta presupune, pe lîngă sporirea sancțiunilor, și creșterea capacității Ucrainei de a lovi adînc în teritoriul Rusiei cu drone și rachete, Storm Shadow, Taurus, Tomahawk, erodînd susținerea populației pentru războiul împotriva Ucrainei. Pentru supraviețuirea regimului, elita de la Kremlin ar putea opta pentru înghețarea operațiunilor militare și repararea relațiilor cu Vestul.
C.T.: Dar cel mai pesimist?
A.G.: Colapsul Ucrainei este scenariul pe care Putin speră să-l vadă realizat. Moscova consideră că poate cîștiga războiul de uzură, care în curînd va intra în al cincilea an, și transforma Ucraina într-un stat marionetă, aflat sub controlul Kremlinului, cu o armată radical redusă, cu un regim politic asemănător autoritarismului rusesc, condusă de lideri și forțe politice pro-ruse. Pentru a realiza acest plan, însă, Putin are nevoie de resurse mai mari economice, în tehnică militară și umane. Următoarea ofensivă rusească, pe care Moscova o pregătește pentru sfîrșitul primăverii 2026, va fi ultima șansă pentru Putin, în această fază a războiului. Ar putea fi o campanie decisivă, din acest punct de vedere. Ar fi al treilea an de ofensivă continuă, pe care armata rusă a purtat-o cu costuri enorme pentru rezultate modeste. Prăbușirea Ucrainei este singura șansă ca Putin să-și poate atinge obiectivele, măcar și parțial.