Nevoia și determinarea de a dezvolta capacitățile de apărare sînt realități acceptate de la Stockholm și pînă la Atena. Europa înțelege că nu mai poate sta cu mîinile în sîn și se pregătește de investiții masive în industria și facilitățile de apărare. Cîteva state, precum Polonia sau țările baltice, au înțeles de mult asta, încă de cînd și-au recîștigat independența, și au acționat în consecință. La noi, însă, nimic. Poziția geografică n-a fost niciodată dublată de o voință politică ori de resursele necesare. Avem mai mulți generali decît soldați pregătiți de luptă, cu mai multe tablouri obținute din șpăgi decît avioane și rachete pregătite să apere țara. Cheltuielile Armatei au fost, de prea multe ori, făcute de dragul shopping-ului și pentru a bifa o cheltuială la buget.
Să luăm, drept exemplu, doar achizițiile făcute de o UM din țară. Să zicem 01020 din Dej. Nu mai puțin de opt achiziții a făcut unitatea asta de la începutul anului, șapte dintre ele contracte subsecvente, ca parte a unor contracte-cadru. Au fost cumpărate corturi cu 26,5 milioane de lei, care să fie folosite pentru acoperirea temporară a sistemelor UAS. Că ar urma să cumpărăm astfel de sisteme în următorii trei ani. Pînă atunci sînt bune și pentru umbră sau ce alte sisteme mai avem. Contractul-cadru pentru rații a ajuns la începutul acestui an la 32,3 milioane de lei. Bucătăriile de campanie, cu tigăi și ce mai trebuie, plus corturi, au însumat nu mai puțin de 10,7 milioane de lei. Alte corturi, sisteme de campare, cum ar veni, au fost plătite cu 32,1 milioane de lei, iar alți 2,9 milioane au mers pe echipamente HoReCa. Alți 1,5 milioane au fost plătiți pentru diverse alte echipamente de bucătărie, în timp ce 2 milioane au mers pe baterii și acumulatori, iar 5,8 milioane pe anvelope. Iar ca treaba să fie completă, 3,3 milioane au fost plătiți pentru servicii de asigurare facultativă, că sînt și astea tot niște instrumente de protecție. Practic, avem corturi, avem bucătării, avem rații, sîntem pregătiți pentru orice.