Armata României se află într-o stare de înzestrare dezastruoasă, în ciuda alocărilor record de fonduri din ultimii șapte ani. Achizițiile de echipamente militare moderne sunt tărăgănate sau sunt făcute după ureche. Asta când nu sunt făcute cu rea-voință sau în baza unor interese care ne scapă. Despre achiziția sistemelor Patriot, Cațavencii a scris în mod repetat, lucrurile fiind destul de clare și grave, fără a revolta pe nimeni: încă de la finalul anului 2019 au fost achitate integral șapte sisteme Patriot, în valoare totală de patru miliarde de dolari plus TVA, dar nu am primit decât trei sisteme până astăzi, dintre care doar unul este operațional. Am mai plătit în avans și nu am primit integral transportoare blindate, rachete HIMARS și multe altele. Achiziția unor fregate pentru forțele navale este tergiversată din 2016 încoace, deci de opt ani, iar exemplele pot continua aproape la nesfârșit.
În ciuda afirmațiilor președintelui
Klaus Iohannis, România nu cheltuiește nici pe departe 2% din PIB pentru armată. Se alocă 2% din PIB pentru armată, în România, începând cu anul 2017, dar în cei șapte ani în care ar fi trebuit să cheltuim această sumă, doar în 2020 s-a atins plafonul impus de către președinte, cheltuindu-se pentru armată 2,01% din PIB. În ceilalți șase ani, cheltuielile destinate armatei au variat între 1,6% și 1,85% din PIB, cu trei ani în care media a fost de 1,74% din PIB. De anul acesta, în buget sunt prinse fonduri ce reprezintă 2,5% din PIB pentru armată, dar este greu de crezut că se vor și cheltui acești bani în condiții legale, dat fiind modul în care funcționează Statul Major al Armatei.
În același timp, România are
o armată profesionistă, compusă din angajați care și-au ales de bunăvoie o carieră militară. Această armată înlocuiește, pentru a îndeplini standardele NATO, armata de amatori care funcționa, până în 2003, în baza încorporării obligatorii a tinerilor care împliniseră 18 ani. Se presupune că o armată profesionistă își plătește militarii și o face cu sume suficient de atractive pentru a avea suficient personal pentru a răspunde nevoilor militare ale națiunii. Asta este teoria. Practica, însă, a făcut ca militarii români să fie extrem de prost plătiți. Și aici vorbim în principal despre grosul armatei, despre soldați, gradați și subofițeri.
În februarie 2024, salariul minim al unui soldat/gradat profesionist era de doar 2.663 de lei net, salariul maxim al unui SGP (soldat/gradat profesionist) era de 4.147 de lei net, iar salariul minim pe economie era de 2.079 de lei net. Veniturile militarilor au crescut începând cu luna martie, dar n-au crescut neapărat salariile, pentru că nu permite legea, ci s-au majorat soldele de grad și alte beneficii conexe.
În condițiile în care 59% din cheltuielile armatei române sunt cheltuieli de personal, sub diverse forme, meseria de soldat nu este una foarte atractivă din punct de vedere financiar. Poate și pentru că MApN plătește mai mulți pensionari decât cadre active și îi plătește mai bine.
Din bugetul MApN pentru 2023, 9.556.388 de lei au fost cheltuiți pentru salariile celor aproximativ 70.000 de angajați ai ministerului, în timp ce pentru cei aproximativ 80.000 de pensionari ai MApN s-au plătit 5.015.986. Asta ținând cont și de faptul că bugetul pentru salariile personalului activ cuprinde și taxele, impozitele și contribuțiile datorate statului
Ei bine, nu trebuie
să ne mire faptul că nu se înghesuie prea multă lume să se angajeze ca soldat profesionist, pentru un salariu de 2.663 de lei. Nu este cel mai atractiv salariu pentru o meserie care presupune, mai mult decât oricare alta, disponibilitatea la sacrificiul suprem. În contextul actual, în care la granița României are loc un conflict armat care a dus la moartea, în doar doi ani, a minimum 200.000 de soldați de ambele părți, cine se va înrola în armata română, știind că poate ajunge în bătaia puștii și își va risca viața pentru doar 500 de euro pe lună?
Dar nu este totul chiar atât de negru,
cum ar putea părea la prima vedere. Armata română are și angajați profesioniști plătiți peste media salariaților din România și care nu riscă absolut nimic, nici măcar în cazul unei invazii a unei armate străine: fotbaliștii de la CSA Steaua.
Dacă un salariu mediu al unui soldat profesionist român este de 3.405 lei, salariul mediu al unui fotbalist la Steaua este de 2.500 de euro, adică 12.500 de lei. Net. Ei bine, salariul mediu al unui fotbalist la CSA Steaua este mai mare decât salariul maxim al unui ofițer fără funcție de comandă, salariu care nu depășește suma de 12.227 de lei net.
Antrenorul principal al CSA Steaua, Daniel Oprița, se învârte în jurul sumei de 5.000 de euro net, fără bonusuri. Asta înseamnă aproximativ 25.000 de lei, adică doar cu 1.105 lei mai puțin decât salariul maxim al unui ofițer cu grad de comandă în armata română.
Generalul-locotenent Vlad Gheorghiță, șeful Marelui Stat Major al Armatei Române, a câștigat, în 2023, 14.658 de lei net lunar.
Daniel Oprița, antrenorul unei echipe de fotbal din liga a II-a a campionatului României, absolut deloc întâmplător echipa Armatei, a câștigat, așadar, cu 10.000 de lei net mai mult decât șeful Marelui Stat Major al Armatei României. Asta fără primele de victorie și alte bonusuri.
Un fotbalist mediu și mediocru de la CSA Steaua a câștigat doar cu 2.000 de lei mai puțin, lunar, decât șeful Marelui Stat Major al Armatei.
Și antrenorul, și fotbalistul, și șeful SMA au fost plătiți din același buget al MApN, buget provenit integral din impozitele plătite de către români
Avem, așadar,
soldați plătiți cu 2.663 de lei pe lună, generali-șefi ai Marelui Stat Major plătiți cu 14.658 de lei pe lună și fotbaliști plătiți, în medie, cu 12.500 de lei lunar, plus antrenori plătiți cu 25.000 de lei lunar, fără bonusuri.
Atât de mult ni se vorbește despre pericolele militare care ne pândesc și, în realitate, se fac atât de puține pentru a ne apăra cu adevărat.
Nu-mi închipui că în cazul unui atac asupra teritoriului național vom fi apărați de Oprița, Ogăraru (din staff-ul CSA Steaua) sau de fotbaliștii CSA Steaua Mancuso (cetățean argentinian), Wallace (cetățean brazilian), Chunchukov (cetățean bulgar), Boiciuc (cetățean al Republicii Moldova), Heras ori Sierra (cetățeni spanioli). Nu am mari așteptări nici de la Chirpiliu, Buziuc, Florea, Enceanu, Matei, Dobrescu, Vîrtej, Frânculescu sau Dean Beța (toți, cetățeni români). În definitiv, deși câștigă la fel de bine sau chiar mai bine decât șeful SMA și sunt plătiți din același buget, ei sunt fotbaliști profesioniști, nu soldați.
Zilele acestea, 24% din cei care s-au prezentat la centrele de recrutări pentru a deveni soldați profesioniști în armata României au picat testele fizice. CSA Steaua cheltuiește 2.000.000 de euro pe an (dintr-un buget total de aproximativ 24 de milioane de euro) doar pentru echipa de fotbal. Investiți de către statul român în educația fizică a tinerilor din țara naostră, acești bani ar fi scăzut cu mult procentul celor care nu îndeplinesc minimele condiții fizice cerute la încorporare.