România e un local în care intri să-l servești la masă pe ospătar. În urmă cu o săptămână, Adrian Năstase publica pe blog un fel de pamflet la adresa lui Radu Banciu, poate una dintre cele mai insipide chestii scrise vreodată. Pentru că genul ăsta de țară suntem. În care politicienii, mereu vigilenți, semnalează abuzurile populației. În sensul că prea și-a luat-o în cap omul de rând, amețit de puterea pe care i-o dă votul. Textul lui Năstase e unul pe care-l citești cu jenă, deși la un moment dat îți revine în minte imaginea de intelectual fin a fostului premier și încep să te amuze anii de impostură și mediocritatea cu aer grav. Oricum, de ce ai încerca să-i răspunzi lui Radu Banciu? Emisiunea lui funcționează pe baza unui dicteu automat, omul chiar spune chestii aleatorii, care-i vin în minte pe moment. Comentariile lui n-au o structură logică, nu conțin o poziție coerentă. De multe ori, abia sunt fraze corecte în limba română. Orice programator mediocru ar putea să facă un soft care emite verdicte de-ale lui Radu Banciu.
Probabil că Ponta, după ce-și termină mandatul de premier, o să treacă la rândul lui prin faza asta, o să scrie și el pamflete despre pamfletari. Numai că, fiind mai practic, o să semneze articole vitriolante de Tudor Arghezi.
S-au împlinit trei ani de când Năstase și-a tras un glonț în gât. A ținut să marcheze și momentul ăsta pe blog, plângându-se de ”isteria publică a arestărilor și condamnărilor”. E incredibil cum, după atâția ani, continuă să aibă mentalitatea aia de baron medieval care nu poate privi lumea decât din punctul de vedere al castei lui privilegiate. Din condamnările recente, vede doar anii de bulău ai celor ca el, privațiunile detenției, umilința vinovăției. Este, însă, o perspectivă trunchiată, a celor ca el. De pe alte poziții, lucrurile se văd așa: un politician care a lucrat toată viața la stat a strâns o avere inexplicabilă și ridicol de mare, a fost condamnat pentru corupție, a stat o scurtă perioadă în detenție, după care a început să țină conferințe despre cum se guvernează corect, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ar trebui să-l indigneze și nedreptatea acestui traseu, a acestui deznodământ.