Îi știți pe hipsterii ăia care tot miorlăie că „vai, poluarea”, că „vai, încălzirea globală”. Și desigur că mai știți cum reacția dumneavoastră constă într-o apostrofare neortodoxă în timp ce mai turnați un litru de benzină în rezervor. Și gândirea nu e chiar așa de condamnabilă până la urmă. Dar ce se întâmplă când un întreg municipiu gândește așa și, mai rău, problema mediului e cea mai mică dintre probleme? Bine-ați venit, din nou, la Cluj-Napoca.
E cumva amuzant să vezi cum funcționează transportul în comun la Cluj. E acolo o companie de transport public care e publică doar când e de luat bani de la buget și devine privată când are de făcut raportul anual. Și compania asta tot cumpără autobuze, chipurile, ca să își reînnoiască parcul auto. Bun. Și cum face asta? Reinvestind profitul? Nu, mă, că doar ei sunt ai Primăriei.
Primărie care, aparent, șade pe un izvor de bani, căci tocmai a găsit prin buget 12 milioane de euro ca să cumpere 20 de troleibuze noi. Săraca primărie! Încercați să vă dați seama cât de greu e să găsești în ziua de azi un troleibuz care costă peste 500.000 de euro, în condițiile în care poate doar moldovenii nu produc așa ceva. Dar la Cluj-Napoca există o istorie luminoasă a investițiilor în transportul public. Nici nu a trecut un un de când în inima Ardealului au ajuns opt autobuze cumpărate de la polonezi cu câte 270.000 de euro fiecare. Iar acum, după ce ați petrecut un sfert de oră gândindu-vă cu ce mărci de automobile se mândresc polonezii, vă invit să descoperim împreună cât de prietenă cu mediul e investiția Primăriei în condițiile în care un autobuz consumă nici mai mult, nici mai puțin decât 60,5 litri de combustibil la fiecare sută de kilometri.
Adică toată planeta își stoarce creierii să facă cumva să fie mai eco, iar Clujul arată de zici că e pregătit să lase Rusia fără rezerve de petrol. Mă rog, cu bugetul local e în grafic.