Un nor te-anunță c-o să vină ploaia
prin alfabetul Morse din genunchi.
Simți c-o să joci și tu în piesa aia
în care moștenești de la un unchi
numai dureri de oase și obida
de-a-mbătrîni lipsit de fantezii
tîrîndu-te spre moarte ca omida
care va da din aripi doar o zi.
În timp ce calul urcă în șaretă
și te invită-n locul său la ham
ți se va face dor de o suzetă
dar Domnul o să zică simplu: n-am !
Că totu-i vraiște, totu-i alandala
ora-ți aruncă anii la gunoi
și gura știrbă-ți zornăie zăbala
în trap de gloabă cu picioare moi.