Putin bea zilnic șampanie. România se mișcă exact cum i-a promis serviciul de spionaj al Federației Ruse. Îi duce la îndeplinire planul de sabotaj. Își slăbește singură capacitatea de apărare, își sabotează industria de război, își ține pe loc dezvoltarea militară, își blochează producția de muniție.
Muniția, în special cea destinată artileriei, e cel mai căutat produs industrial militar la scară globală. De trei ani, de cînd a început războiul din Ucraina, artileria înghite zeci de mii de obuze pe zi și ar avea nevoie de peste o sută de mii. Marile armate ale lumii occidentale, începînd cu SUA, Marea Britanie, Franța, dispun de muniție pentru cîteva săptămîni, unele chiar pentru cîteva zile. România abia dacă își poate acoperi nevoile, în caz de război, pentru două zile. Producția globală nu poate face față cererii din prezent și cu atît mai puțin pentru un viitor care se agravează. UE nu a reușit să organizeze fabrici la nivel european, așa că a produce muniție în ritm alert ar fi trebuit să devină un imperativ al statelor expuse de pe flancul estic. Mai ales că Bruxelles-ul oferă bani pentru orice inițiativă.
Ucrainenii, în schimb, se mișcă spectaculos. Împinși de nevoie și de un excepțional spirit inovator, au dezvoltat tehnologii militare care uimesc Occidentul. Sub apăsarea frontului, industria militară ucraineană a construit în viteză propriile rachete, drone, mașini de luptă, roboți militari și muniție, toate adaptate condițiilor reale de luptă.
Și iată-i pe ucraineni trimițînd acum șase luni un grup de ingineri specializați în tehnologia de război la UPS Dragomirești. La UPS Dragomirești, companie de apărare a statului român, se fac din vremea comunismului pulberi și muniție de artilerie, pe instalații atinse de rugina anilor ’70. Ucrainenii au venit cu o tehnologie revoluționară, care ar fi dublat producția de obuze. Obuze pe care se ofereau să le cumpere pe loc, cu banii jos, pentru Ucraina. Obuze pentru care statele NATO au cereri permanente. Obuze care lipsesc în mod dureros din toate scenariile de apărare ale Occidentului.
Ei bine, ucrainenii au fost lăsați să facă demonstrația tehnologiei, să semneze un contract de livrare și implementare, să garanteze termene de producție, după care li s-a reziliat contractul și au fost izgoniți. Noul director de la Dragomirești, Constantin Tocan, a blocat tot. Dublarea producției de proiectile, care putea începe în două luni, a fost anulată. De ce?
Păi, știți, urmează să se cumpere o linie nouă din Occident, cîndva, nu se știe cînd. Urmează să se facă o nouă licitație, la un moment dat. Urmează să se discute, să se amîne, să se îngroape cu metodă orice plan concret, așa cum se procedează cu succes de trei ani, de cinci ani, de zece ani.
Aceeași soartă a avut-o programul de înzestrare a marinei cu corvete, care a început acum cinci ani, și azi nu avem corvete, dar avem război. Aceeași soartă au avut-o elicopterele, rachetele SHORAD/VSHORAD, tancurile ușoare, obuzierele pe roți, arma de infanterie, fabricile de pulberi. Industria națională de apărare nu e doar sabotată, ci distrusă sistematic de oamenii din Ministerul Apărării, Ministerul Economiei, Statul Major și, mai ales, de securiștii din rețelele de tip Zisu.
Corupția singură n-ar reuși să producă atît rău. Nici chiar ajutată de incompetență. E nevoie, aici, și de trădare. De activitate susținută în favoarea Rușiei. Ca să blochezi instinctele de conservare ale unui stat, ale unui întreg sistem politic și industrial, să anihilezi orice impuls al industriei naționale de apărare cînd un război ți se apropie periculos de frontiere, ai nevoie de un grup serios de agenți ruși la vîrful statului. Se vede din avion că acest grup există și, din prostie sau cu premeditare, acționează împotriva României zi de zi.