"Scăderea puternică a inflaţiei a dus la creşterea interesului populaţiei pentru consum, pentru servicii şi produse." – a declarat deunăzi un tip important, a cărui funcţie nu poate fi precizată cu exactitate, ori prim ministru, ori preşedinte, depinde. Boc lipsea la apel, ca de obicei, de aia imprecizia e accentuată. Gurile rele zic că juca, în curte, capace, sau ţinea de şase, la bîza.
Propoziţia de mai sus e un lucru minunat şi miraculos. Ar trebui scrisă cu litere de aur în catastiful guvernării. De n-ar ţine de magie, ar trebui brevetată la OSIM. Cu o zi înainte, guvernul tocmai ce îngheţase salariile pe anul viitor. Ar trebui să răsară un Pogea al argumentului bancar, un Vlădescu al epistemologiei financiare să ne explice cum mama dracului a crescut interesul populaţiei pentru consum, pe ce bani? Sau e vorba de vechiul sport românesc, aruncatul cu privirea, cu nasul lipit de vitrină, cu limba scoasă de-un cot, de partea cealaltă a consumului? Din punctul ăsta de vedere, declar că interesul meu pentru Lamborghini, masaj erotic cu final fericit, lingouri de aur şi croaziere pe Mediterana a crescut enorm şi monstruos. De-abia îl mai ţin, cu ambele mîini încleştate.
Mult iubite şi stimate economist şef, înălţimea voastră, magistre Paganel, băi, faţă, fără venituri suplimentare nu există creşteri ale consumului, poa' să se dea interesul cetăţeanului peste cap de trei ori, poa' să-şi găurească Franks toţi pantofii pe podelele Cotrocenilor. C-o fi mare, c-o fi mică, existenţa oricărei inflaţii (desigur, cea mai mică, dar veselă din sud-estul Europei) e garanţia că populaţiei îi va merge, şi în 2012, mai rău, fără blestematele, nedoritele, ruinătoarele creşteri salariale.
Da, dar interesul creşte. Ce ne facem? Daţi-i niţică bromură, să nu-şi dea chiloţii jos la intrarea în ridicol.