Centrul de Resurse Juridice a fost parte componentă a Fundației Soros / Fundației pentru o Societate Deschisă din anul 1998 până în 2006, când a căpătat personalitate juridică distinctă, ca Fundația Centrul de Resurse Juridice, număr de înregistrare în Registrul Național al ONG-urilor 2996/B/2006. Multă vreme, principalul finanțator al CRJ a continuat să fie Fundația pentru o Societate Deschisă și, după închiderea filialei românești, finanțatorul principal a devenit Open Society Foundation. În ultimii ani, CRJ nu-și mai menționează finanțatorii în rapoartele anuale, pentru a evita asocierile cu George Soros sau cu fundațiile și asociațiile finanțate de acesta.
CRJ funcționează,
în acest moment, cu o echipă restrânsă, de doar opt oameni plus patru angajați administrativi. Acești opt oameni trebuie să gestioneze mai multe programe finanțate din diverse surse, în general granturi norvegiene, olandeze sau luxemburgheze, la care se adaugă, uneori, unele fonduri UE sau americane. Pentru a duce la bun sfârșit programele în care este implicată, Fundația Centrul de Resurse Juridice apelează, deseori, la colaboratori externi, plătiți pe proiect sau voluntari.
Unul dintre colaboratorii cu vechime ai CRJ este Ovidiu Vanghele. În perioada martie 2015 – aprilie 2016, CRJ și Centrul de Investigații Media, reprezentat de Ovidiu Vanghele, au accesat o finanțare de la Fondul pentru ONG-uri, implementând împreună proiectul „Adevărul despre cei care nu există – jurnalism și activism pentru drepturile celor cu dizabilități din centrele finanțate de stat“. Valoarea proiectului a fost de 83.790 de euro, din care 14.550 de euro au revenit CRJ, restul de 69.420 de euro revenind Centrului de Investigații Media, asociație al cărei președinte este Ovidiu Vanghele.
Deși, prin vocea Georgianei Pascu,
manager de program, CRJ afirmă că între fundație și Ministerul Muncii există un protocol vechi de douăzeci de ani, acest lucru este cu zece ani mai departe de adevăr. Fiind înființată de-abia în 2006, Fundația Centrul de Resurse Juridice – CRJ nu putea semna un protocol cu Ministerul Muncii în 2003, adică acum douăzeci de ani. În fapt, primul protocol dintre CRJ și Ministerul Muncii datează din 2013. Fără acest protocol, CRJ s-ar fi aflat în imposibilitatea de a accesa finanțări externe sau interne pentru multe dintre proiectele sale. Fiindcă CRJ, ca multe alte organizații non-guvernamentale, este dependentă de finanțările pe care le primește și de trend-urile pe care le impun aceste finanțări.
De exemplu, la începuturile sale, în 2006, președintele Consiliului Director al CRJ era Florin Buhuceanu, cunoscut activist pentru drepturile comunității LGBT (la vremea aceea, aceasta era denumirea oficială), fost președinte ACCEPT etc. În perioada respectivă erau accesibile fonduri pentru finanțarea proiectelor împotriva discriminării comunității cu pricina, așadar CRJ avea câteva programe dedicate discriminării persoanelor gay. Ulterior, lupta împotriva discriminării membrilor comunității LGBTQ nu s-a mai numărat printre prioritățile finanțatorilor internaționali, iar CRJ a renunțat la aceste subiecte, axându-se pe lupta împotriva discriminării romilor, printre altele.
Asta, în ciuda faptului că în actul constitutiv al Fundației Centrul de Resurse Juridice scopul principal declarat este „[…] derularea de programe care să contribuie la realizarea reformei legislative și instituționale, pentru dezvoltarea sectorului public și privat in România“.
Reforma legislativă și instituțională este un obiectiv vast și cam general, care nu atrage finanțări punctuale. De așa ceva se ocupă 80% din ONG-urile românești, deci este cam aglomerație în zonă, iar bani nu prea mai există. Așa că multe ONG-uri au fost nevoite să se reprofileze, căutându-și nișe destul de diferite de scopurile declarate inițial în actele constitutive.
În 2017, în mandatul
Liei Olguța Vasilescu, Ministerul Muncii rupe protocolul cu CRJ, lăsând fundația în ofsaid în cadrul multora dintre programele lor aflate în plină desfășurare și punând-o în dificultate față de finanțatori. Este anul marilor manifestații din Piața Victoriei, iar ONG-urile sunt acolo, deși ar vrea să și colaboreze, în continuare, cu guvernele pe care le contestă. Guvernele se răzbună pe ONG-uri cum pot și ele, întrerupând colaborări îndelungate, unele benefice, altele nu neapărat.
În 2019, nu cu mult înaintea alegerilor prezidențiale, guvernele PSD ajung la final, cu un an înainte de alegerile parlamentare, iar la guvernare vin liberalii domnului Iohannis, conduși, din postura de premier, de către Ludovic Orban. La Ministerul Muncii este instalată Violeta Alexandru, un om cu strânse legături cu societatea civilă și cu universul select al ONG-urilor. Pe 9 ianuarie 2020 (prima zi de joi lucrătoare a anului), între Ministerul Muncii și CRJ se încheie un nou protocol de colaborare, prin care CRJ primește dreptul de a efectua vizite de monitorizare anunțate sau inopinate în centrele de tip rezidențial, publice sau private, destinate copiilor și tinerilor cu sau fără dizabilități.
În acel moment, CRJ avea probleme cu programul „Pledoarie pentru demnitate“, cel mai vechi program al său, care folosește și azi cele mai importante resurse umane ale fundației. Finanțările pentru perioada 2018-2019 în programul „Pledoarie pentru demnitate“ s-au ridicat la peste 170.000 de euro, dar banii aceștia erau greu de justificat în lipsa posibilității de a efectua controale sau „monitorizări“ independente în centrele rezidențiale. De altfel, în raportul CRJ pentru anii 2018-2019 vedem că fundația de-abia așteptase un nou acord cu MMPS pentru a-și putea justifica activitatea în fața finanțatorilor. Astfel, monitorizările independente menționate în raportul pentru 2018-2019 au avut loc în 2020 (trei), în ianuarie și februarie, după semnarea noului acord cu MMPS. O singură monitorizare a făcut CRJ în perioada 2018-2019, în septembrie 2019, la Sighetu Marmației, fiind împiedicată de lipsa acordului cu MMPS.
În 2020-2021,
CRJ efectuează 23 de acțiuni de monitorizare independentă a unor centre rezidențiale, față de doar o singură acțiune de acest fel în perioada 2018-2019, iar acest lucru se reflectă și în finanțările primite de către CRJ, acestea crescând de la 170.000 de euro la 367.000 de euro, legătura dintre posibilitatea de a face controale la centrele rezidențiale și finanțele CRJ fiind evidentă.
În acest context, CRJ ignoră în mod repetat prevederile protocolului semnat cu Ministerul Muncii și efectuează controale/monitorizări nu doar la centrele rezidențiale destinate copiilor și adolescenților, ci și la cele destinate adulților. Mai mult, în loc să trimită rezultatele monitorizărilor independente mai întâi către autoritățile responsabile, CRJ le scurge direct în presă sau le publică pe site-ul propriu fără a le mai trimite și autorităților. Cel puțin așa susține Ministerul Muncii într-un document trimis redacției Cațavencii la cererea noastră, în conformitate cu prevederile Legii 544/2001, prin care solicitam motivele rezilierii acordului cu CRJ, reziliere ce a survenit anul acesta. Ministerul Muncii mai reproșează CRJ și faptul că a făcut publice imagini cu persoane cu dizabilități internate în centre rezidențiale fără a le blura fețele. Cel puțin acest lucru este adevărat, pe site-ul CRJ fiind publicate două video în care rezidenți ai centrului Gabriel cel Viteaz din Voluntari sunt prezentați fără nici cea mai mică încercare de ascundere a identității.
Pe data de 3 ianuarie 2023,
CRJ publică pe site-ul propriu un raport de monitorizare a activității centrelor din Voluntari și Afumați, prezentând și filmulețele cu rezidenți cu fețele neblurate. Pe data de 24 ianuarie 2023, Ovidiu Vanghele publică prima investigație despre situația din centrele din Voluntari și Afumați, având la bază raportul CRJ din 3 ianuarie. Pe 25 ianuarie, CRJ revine și publică un material pe propriul site prin care trimite la materialul publicat de Ovidiu Vanghele. Pe 26 ianuarie, CRJ sesizează Ministerul Muncii.
În martie, Budăi reziliază acordul Ministerului Muncii cu CRJ, iar lucrurile sar în aer. Căci, dincolo de interesul persoanelor cu dizabilități internate în centrele rezidențiale, CRJ nu poate supraviețui fără acest acord. De la un buget de 170.000 de euro pentru programul „Pledoarie pentru demnitate“ în perioada 2018-2019, se ajunge la un buget de 466.902 euro pentru același program în cursul anului 2022. Așadar, de la 85.000 de euro pe an la 466.902 de euro pe an avem o creștere a bugetului de 550%. Prin rezilierea acordului, ministrul Budăi pune în pericol cel mai bănos program al CRJ, așadar ministrul Budăi trebuie să dispară.
Uneori, ca să înțelegem de ce se întâmplă unele lucruri și ce declanșează anumite campanii mediatice, nu trebuie să facem altceva decât să ne ghidăm după motto-ul pe care-l folosesc și cei de la Centrul de Investigații Media: „Follow the money!“. Atât e de simplu.
1 comentariu