Nu mai sunt nici nebunii spațiului public ce au fost cândva. E trist. Lidia Vadim Tudor e o umbră tristă, lipsită de umorul și golăneala educată a părintelui. Lipsită de idei, talent sau urmă de substanță, femeia nu face altceva decât să rumege niște clișee din agenda suveranistă.
În timp ce Corneliu Vadim Tudor era un fel de Divertis, în materie de delir public și politic, Lidia este un fel de Leana lu’ Pârțag, din cea mai proastă scenetă de la Vacanța Mare.
Cum să porți așa nume, să duci cu tine atâta istorie și faimă, dar să te iei de Nicușor Dan behăind că „mulți oameni l-au făcut de-a lungul timpului retardat, autist și în toate felurile”?
Atât? Doar atât s-a putut? Cum să-i promiți suspendare lui Nicușor și să nu citezi din tati ceva cu „o să zbori pe geam!”, sau „piticul dracului”, ori „ieși afară vită încălțată”. Cum să nu-i zici un „uită-te la el cum arată, zici că e o maimuță speriată”?
Suveraniștii de azi întinează nobilele idealuri ale delirului educat, plin de invective, al tribunului Vadim.