Era o zi liniștită în ceea ce noi cunoaștem azi ca fiind municipiul Brăila. Sau ar fi trebuit să fie căci, deodată, valma creată zilnic de certurile pe tema „Suntem în Moldova sau nu suntem?!” fu spartă de un strigăt războinic venit din cămăruța principală și frumos ornată cu piei de turc în care conducătorul de oști își făcea veacul: „Ascundeți aurul în fântâni și fântânile sub ruine!”. Sute de ani mai târziu, din biroul primarului Brăilei se auzi același strigăt, iar la un semn, saci cu milioane au ieșit pe ușa din față și s-au oprit tocmai în centrul orașului, în ceea ce azi numim „Fântâna cinetică de pe Esplanada Brăilei”.
Observați cum realizări arhitecturale au tendința de a costa cu atât mai mult cu cât denumirea le este mai pompoasă. Ai putea crede că sărmanul contribuabil este ars la bani tocmai pentru că îi sunt cel puțin străine cuvinte și sintagme precum „esplanadă” sau „fântână cinetică”. Cumva, plătim prostia la propriu. La Brăila, de exemplu, se plătește chiar foarte scump. Cu 12,6 milioane de lei, atât cât a costat nevinovata recondiționare a unei fântâni arteziene, considerată monument al orașului. Dar, pe de altă parte, să fii monument în Brăila nu e ceva atât de complicat. Există, de asemenea, și câteva căi rutiere care, la cum arată, fără emoție ar putea fi catalogate drept situri Natura 2000.
Dar să revenim în apele tulburi ale fântânii cinetice din Brăila. Construită imediat după revoluție, aceasta a intrat în renovare în 2011. Timp de un an, pe banii Uniunii Europene și ai Primăriei, o firmă preaiubită de autoritățile locale și județene a luat hârlețul și mistria și s-a băgat cu picioarele în apă.
Apă care i-a cam trecut peste cap, căci doi ani mai târziu, când lucrarea era predată cu mare fast, fântâna era doar relativ tencuită, vopsită și dotată cu o rampă de acces pentru persoanele cu dizabilități, rampă total inutilă în contextul în care urca doar jumătate din scări. Și, în chip cu totul neașteptat, chiar și lucrările au fost inutile, căci azi fântâna arată mai rău decât înainte de reabilitare. Bine, poate că lucrările nu au fost inutile chiar în totalitate. Până la urmă, ce să facă europenii cu atâția bani? Mai bine vin ei la noi și îi îngropăm la loc sigur, în fântâni.