Judecătorul Curţii Constituţionale care a înclinat balanţa voturilor şi Băsescu s-a întors la Cotroceni.
Reporter: Ştiţi cine este Aspazia?
Aspazia Cojocaru: Eu sînt Aspazia.
Rep.: Ştiţi cine era Aspazia?
A.C.: Nu ştiu. Cine să fie?
Rep.: Aspazia cea din istoria antică.
A.C.: Aspazia aia?
Rep.: Aceea.
A.C.: A făcut ceva, nu mai ţin minte, este mult de atunci.
Rep.: Aspazia a făcut ca şi Cojocaru: a influenţat politica bărbaţilor Pericle, Platon.
A.C.: E, şi eu ce să fac acum?
Rep.: Nimic.
A.C.: Nimic? Ce doriţi, de fapt, de la mine?
Rep.: Să-mi povestiţi viaţa dumneavoastră.
A.C.: Nu aveţi dumneavoastră răbdare. E o viaţă ca toate vieţile. Ce pot să spun? Am muncit, am ajuns unde sînt. Nu am ce să-mi reproşez eu, sînt mulţi care mă denigrează, nu mi se pare normal. O viaţă de muncă în derîderea unora care n-au făcut în viaţa lor nimic? Cum poţi să terfeleşti o viaţă ca asta?
Rep.: Turnătoare, în mafie, relaţii c-un Ceauşescu, intrigantă.
A.C.: Astea sînt noroaie. Cine poate să creadă atîtea rele? Am făcut eu atîtea rele? Nu e adevărat! Se fac nişte alăturări exagerate. Eu nu am trăit viaţa asta. Am dus o viaţă decentă. Plină de onoare. Eu sînt o femeie neajutorată. Nu vedeţi că m-a ameninţat din penitenciar, acum presa? Nu se poate, dom’le, aşa ceva. Asta e democraţie? Dacă ai curajul deciziei tale, eşti imediat îngropat în noroaie. Nu se poate, mă ascultaţi?
Rep.: Dar cum v-aţi turnat colegii? Cum aţi falsificat diplome?
A.C.: Auzi, dacă tu crezi otrăvurile astea, nu poţi să vorbeşti cu un om ca mine.
Rep.: Ce fel de om ar trebui să vorbească despre asta?
A.C.: Ce fel de om vorbeşte despre mine? Eu vorbesc despre mine. Altcineva poate să facă ceva împotriva mea? Eu nu fac nimic împotriva mea.
Rep.: Ce voiaţi în copilărie să vă faceţi cînd ajungeaţi mare?
A.C.: Nu mai ştiu, să fac bine oamenilor.
Rep.: Aţi avut păpuşi sau maşinuţe?
A.C.: Păpuşi, dar de om sărac, din cîrpiţe, nu ca acum, că mă uit şi la nepoţele ce frumoase păpuşi au acum. Frumoase!
Rep.: Ca adolescentă, aţi fost romantică, aţi iubit?
A.C.: Am iubit, ca orice om, vedeţi, prea mi-aţi făcut portret de Muma Pădurii. Am avut copilărie şi adolescenţă normale, apoi, cînd a venit vremea de muncă, am învăţat şi am muncit. Am fost silitoare. Aşa să ştie tinerii de azi, că numai prin muncă se ajunge în Curtea Constituţională.