De început s-a început bine, cu niște negocieri care s-au întins pe o perioadă mai lungă decât orgasmul unui melc ce a sprintat printr-o linie de cocaină. S-a găsit apoi varianta triunghiului cu patru laturi, care a împăcat lupul PSD, varza PNL și capra USR, ba chiar și cârja UDMR. Și s-a trecut la numele ce vor fi făcut parte din noul Guvern, chestiune care a pecetluit ideea de reformă. La vremuri noi, tot noi. Nume vechi și compromise vor sta la masă alături de nume noi și la fel de compromise ori lipsite de vreo experiență în domeniul pe care-l vor conduce.
Prezența independentului Anastasiu, colegul de petreceri al lui Nicu Gheară și omul care cerea secretizarea declarațiilor de avere, pare cireașa de pe coliva reformei. Să ne amintim doar că omul cerea ca o treime, o treime!, din angajații statului să fie dați afară.
La cum arată lucrurile și la ce măsuri se vor fi luat, probabil – căci n-a văzut încă nimeni măcar o schiță de proiect de reformă – e clar că o să avem niște tăieri făcute cu drujba. Nimeni din gașca ce va fi format noul Guvern nu pare să aibă voința ori capacitatea de a acționa chirurgical, acolo unde chiar trebuie. Toate măsurile aduse în discuție până acum au un caracter general, ceea ce înseamnă că vor face bine și rău în egală măsură. Spre exemplu, dacă ar fi să luăm în calcul ideea năstrușnică a domnului Anastasiu, de a da afară 30% dintre bugetari, înseamnă că se vor face niște economii, dar înseamnă în același timp că se vor pierde și o mulțime de oameni care chiar lucrau prin sistem, nicidecum că vor pleca sinecuriștii, pilele și tăietorii de frunze. Apoi, dacă tai de exemplu toate sporurile, riști să plece în primul rând cei buni, care-și vor fi căutat un job mai bine plătit în privat, în timp ce sinecuriștii vor rămâne pe loc, că nu vor putea oricum să-și găsească ceva în privat. Despre ideea de TVA mărit nici nu are rost să discutăm, căci va afecta pe toată lumea, dar mai cu seamă pe cei amărășteni.
Cea mai mare problemă e însă faptul că măsurile de reducere a cheltuielilor bugetare vor fi venit la pachet cu măsuri care afectează și mediul privat. Or, nu poți tăia în ambele părți și să speri că totul se va regla de la sine. O reducere a aparatului de stat ar trebui să vină la pachet cu măsuri care să impulsioneze mediul privat, astfel ca el să poată prelua oamenii ce vor ieși din sistemul public. La noi, însă, din tot ce s-a vehiculat până acum, vom asista la măsuri care vor produce efecte și contracții atât în mediul public, cât și cel privat, ceea ce înseamnă nimic mai mult decât recesiune și criză. Ba mai mult, cu un mediu privat ce va fi fost și mai încărcat de impozite și taxe, contracția va fi resimțită în primul rând de stat, care va trebui să-i susțină pe cei rămași temporar în afara economiei. Asta dacă încă mai vrem să pretindem că avem un stat social, care are grijă de cetățeni.
Desigur, poate că va exista un plan clar, cu măsuri chirurgicale, cu intervenții exact în punctele care produc risipă, însă la cum arată lucrurile acum, pare că asistăm la o reformă echivalentă schimbatului de șosete în armată, acompaniată de multă gargară.