În primăvara lui 1714, deși ziua se mărea văzînd cu ochii, ea nu-i era de ajuns Brâncoveanului să-și termine de numărat avutul. Socoteala începea dimineața devreme și, la căderea nopții, de-abia ajungea la jumătate. Sipetele, sacii, moșiile, conturile, hambarele, cirezile, nestematele, mătăsurile și aurul aveau nevoie, ca să încapă toate, de zilele lungi, din iunie, dar Brâncoveanu nu le-a mai prins. Căci, în zorii unei duminici de aprilie, străjile credincioase care păzeau palatul au trecut de partea celor doi turci veniți să umfle familia domnească și s-o ducă la Stambul. Prizonierul a fost dus cu cățel, cu purcel, către Giurgiu, în vreme ce două regimente de ieniceri răscoleau țara după celelalte animale. Averile Brâncoveanului au fost cotrobăite vreme de trei luni, dar din ceea ce lăsase domnul în țară n-au putut fi aduse la Topkapî nici viile, nici fînețele, nici conacele și nici pămîntul arabil.
În temnița garnizoanei din Stambul, acolo unde au fost aruncați domnitorul, familia și apropiații, au fost trimiși cei mai dibaci descleștători de fălci și dezlegători de limbă, oameni înarmați cu răbdare, dar mai ales cu clești înroșiți, ca să smulgă secretele năprasnicei comori brâncovenești. Prin luna august, după două luni și jumătate de tras pe roată și jupuit de viu, călăii abia scoseseră o poșetă mai acătării și un buzdugan de alpaca, încrustat cu pietre false. Sultanul a hotărît decapitarea acestei familii de zgîrciți, a căror avere îi zîmbea cu milă din chimirele bancherilor olandezi, vienezi și venețieni.
În fața ambasadorilor rus, englez și francez, în prezența marelui vizir, a pașalelor și a unui cronicar italian, sultanul Ahmet a pus în scenă descăpățînarea progresivă a lotului Brâncoveanu, începînd cu vistiernicul Ianache Văcărescu. Cei patru fii au fost căsăpiți în ordine descrescătoare, iar capetele lor s-au rostogolit în coș unul lîngă altul. Ceea ce l-a făcut pe domnitorul martir să aibă o străfulgerare de zaraf și să cugete, cu puțin înainte de a intra în istorie, că nu e bine să-ți pui toți fiii în același coș.
