Atac masiv cu drone și rachete – așa începe orice titlu despre războiul din Ucraina. Iar imaginile sunt cu blocuri arzând, cu cartiere în flăcări. Am ajuns să ne obișnuim cu asta: că rușii atacă civilii, că parte din război înseamnă terorizarea populației.
Un taximetrist mi-a zis zilele trecute: „E atâta vrăjeală și cu atacurile astea ale rușilor. Păi, dau cu rachete în orașe și dup-aia vezi că sunt doi morți, trei morți“. De-aici deci conspirația: prea puțini morți. Adică Ucraina minte în legătură cu atacurile, dar, în schimb, raportează corect numărul morților. Minte că sunt atacate blocurile, civilii, dar nu are totuși nerușinarea de a minți în cazul numărului de victime. Ca să nu ne mai întrebăm: „Când sunt îndeajuns de multe victime astfel încât Rusia și Putin să fie în culpă?“. Doi morți sunt prea puțin? Zece ar fi OK?
I-am zis taximetristului: „Sunt victime puține pentru că se dă alarma și oamenii se ascund în adăposturi“.
A stat câteva secunde, apoi a zis cu glas oftat: „Se-ascund pe dracu’!“.
Până să ajung la destinație, am mai avut impulsul de a-i spune una-alta, însă de fiecare dată m-a oprit depărtarea pe care o simțeam față de un astfel de om și, mai ales, sentimentul horror că nu cuvintele ne mai pot apropia.