Cu ocazia Micii Uniri, Călin Georgescu a adunat fanii în Parcul Carol la Monumentul Ostașului Necunoscut. Aparent, din punt de vedere simbolistic, locul adunării este lipsit de orice logică, pentru că ostașul adus în Parcul Carol și-a dat viața în Primul Război Mondial, care război – chiar și după mantrele temporale după care se ghidează Georgescu, a fost după Mica Unire. Ca să înțelegem mai bine însemnătatea locului, haideți să vedem care este treaba cu acest monument. Construit în perioada de teroare comunistă 1959 – 1963, mausoleul a fost plasat pe locul în care se afla mormântul soldatului necunoscut din Primul Război Mondial. Comuniștii au demolat monumentul, au dus soldatul necunoscut la Mărășești și au ridicat ce avem astăzi, după schițele realizate pe vremea regimului mareșalului Ion Antonescu.
Acest mausoleu – care a purtat până în 1990 numele de Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism – a adăpostit urnele cu cenușă ale lui Gheorghe Gheorghiu – Dej, Petru Groza, Leontin Sălăjan, Alexandru Moghioroș, Teohari Georgescu, Lucrețiu Pătrășcanu, Ștefan Foriș, Ana Pauker, Iosif Chișinevschi și mulți alți bolșevici autohtoni care au plonjat în smoala infernului alături de Stalin și Lenin. Fiind un simbol puternic al comunismului, imediat după 1989 societatea civilă a cerut cu insistență evacuarea cenușilor reziduale comuniste, însă Ion Iliescu a făcut ce a făcut și a împiedicat acest lucru cât s-a ținut pe picoare.
După ce biologia a cucerit și ultima redută comunistă, Iliescu ieșind din viața politică pregătit pentru îmbălsămare, Mormântul Ostașului Necunoscut a fost mutat aici, iar cenușa comunistă a plecat în cele patru zări. Iată că în spatele Unirii Mici se află un monument proiectat pe vremea mareșalului Ion Antonescu și construit pe vremea lui Gheorghe Ghiorghiu – Dej, în cea mai cruntă prigoană comunistă. Simbolistica locului ales în anacronism cu datele și faptele istorice, pare să fie mult mai complexă și demantelează teoriile și miștourile că domnul Georgescu nu prea știe ce face și ce zice. Într-adevăr alegerea locului îmbină perfect narativul legionar cu cel național-comunist, atât de prezente în discursurile publice ale lui Călin Georgescu și ale susținătorilor săi.
Cei strânși la mausoleu nu au avut treabă cu Alexandru Ioan Cuza și nici cu istoria României. Ei au venit pentru a fi alături de președintele lor ales și pentru a striga lozinci ce nu au legătură cu versurile scrise de Vasile Alecsandri, de care cu siguranță nici nu au auzit. Nu au auzit nici de unirea Principatelor Române, adică Moldova și Țara Românească în 1856. Pentru ei istoria României începe în 2024, când Tik Tokul și gradații răi din Servicii au întors România cu curul în sus pentru a o pune pe tava celor care au adus la putere toată cenușa evacuată de la Monumentul Ostașului Necunoscut. Hora Unirii încinsă de cei care cer Turul doi Anapoi are în aceste circumstanțe mai multă legătură cu covrigăriile din Piața Unirii decât cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Ca o ironie a sorții, Mica Unire a fost posibilă prin faptul că românii din Țara Românească și din Moldova au votat în așa fel încât Cuza a devenit domnitor în ambele provincii. Dar cum suveraniștii o urăsc pe Maia Sandu, nu au cum să înțeleagă mecanismul diplomatic prin care românii au înfăptuit primul pas al Marii Unirii.