Nu-l știu decît după nume și recomandări franțuzești pe anunțatul cîștigător al Nobelului pentru literatură. Patrick Modiano. Recunosc că am intrat pe Google ca să aflu ce a scris și ce-a făcut laureatul din acest an. Nici nu s-a anunțat bine că el e cîștigătorul și pe ediția on line a The Guardian a apărut o reacție de stupefacție. Presupun că nu va fi singura. Autoarea textului din The Guardian e dezolată că Philip Roth n-a primit nici de acastă premiul. Sînt de acord cu dezolarea ei, însă pe lista mea se mai află și Amos Oz, și Umberto Eco, și Don Delilo, asta ca să nu mai fac o listă cu scriitori celebri mai tineri, dar care sînt și ei cunoscuți în toată lumea și care ar putea primi acest premiu, fără să se întrebe nimeni ce-i cu ei. Francezii înșiși au fost luați prin surprindere că Modiano a luat Nobelul, admițînd că laureatul lor e mai cunoscut în Franța decît în lumea largă. Dacă Modiano a scris și despre lagărele de concentrare din cel de-al doilea război mondial, iar acesta e motivul pentru care a fost premiat, atunci mă întreb de ce Norman Manea, care a scris ca supraviețuitor al unui lagăr de exterminare și ale cărui cărți sînt traduse în lumea largă, n-a fost desemnat ca laureat al Nobelului în acest an.
Înainte de a scrie acest text am stat de vorbă cu mai mulți critici literari de la noi, din toate generațiile, care mi-au mărturisit că nu știu mare lucru despre Patrick Modiano. Unii nici n-au auzit de el. În America însă, unde există o curiozitate specială față de scriitorii francezi, am constatat pe net o aceeași nedumerire, ce-i drept politicoasă, față de Modiano și de premiul pe care îl va lua la Stockholm.
Tipul a scris vreo 20 de cărți de tot soiul, printre care și romane polițiste, amestecînd literatura de suflet – care o fi fost aceea? – cu literatura de coșniță. Dacă mă gîndesc la Gellu Naum, poetul care privea Cărțile cu Apolodor ca pe volume de supraviețuire alimentară, m-aș declara îngăduitor față de cărțile unui confrate al său din Franța, dar cînd Naum, unul dintre prinții și părinții suprarealismului, nu ia premiul Nobel pentru opera lui serioasă iar Modiano e selectat cu penseta pentru anumite scrieri ale sale, ce mai poți spune?
Academia Suedeză a zis, în acest an, să fie Patrick Modiano. Dacă așa vor jurații suedezi, așa să fie. Doar că uneori jurații suedezi o nimeresc și pe gustul nostru, iar de cele mai multe ori vor să ne dovedească ce ai dracului sînt ei, ca și cum acești jurați venerabili ar fi niște puțoi puși să jurizeze un premiu. Iar scopul lor nu e să dea un premiu neîndoielnic, ci să stărnească vîlvă cu premiul pe care-l acordă.