După două luni de studiu și cercetare, Comisia de Etică a Universității București a ajuns la o concluzie cutremurătoare legată de cartea lui George Copos, Alianțe matrimoniale în politica principilor români din Țara Românească și Moldova în secolele XIV și XVI: e ceva dubios cu ea, ceva pute, dar trebuie să vedem exact ce.
Să nu credeți că universitarii care-și apără onoarea în acest caz vor lăsa lucrurile așa. Nu, nu sunt ei oamenii care să închidă ochii și să treacă mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Astfel, cumpănind înțelept la cele ce urmează să fie întreprinse, Comisia de etică a conchis: “Comisia de etică va solicita înființarea unei comisii de experți care va examina cele două lucrări din perspectiva suspiciunii de plagiat”.
Două chestii, așa, la prima vedere: dacă această comisie nu putea să stabilească plagiatul, de ce s-a mai căcat pe ea atâta făcându-și de lucru timp de două luni fără nici un rezultat?
Apoi, dacă abia în a doua comisie vor fi “experți”, ăștia din prima comisie ce sunt? Ei sunt experți care pot stabili doar “suspiciunea” de plagiat? Plagiatul e de competența unei alte comisii? Ăștia sunt experți pe jumătate? Căci dacă nu sunt experți deloc, poate că și această “suspiciune” de plagiat e o prostie.
Și-atunci, te întrebi: de ce un George Copos n-ar putea să scrie științific despre alianțe matrimoniale din orice secol, din moment ce o comisie universitară are nevoie de o altă comisie universitară pentru a stabili ceea ce era stabilit?
În acest sens, ultimul paragraf din comunicatul Comisiei de etică este de un umor teribil: “Comisia de etică a Universității din București consideră că valorile comunității academice trebuie în continuare apărate în contextul în care atât plagiatul, dar și alte forme de atac la integritatea academică rămân subiecte sensibile în lumea academică, dar și în percepția publică”.
Percepția publică ar zice, probabil, să îngropăm cartea lui Copos. Poate, peste mii de ani, va da peste ea o civilizație care nu va avea nevoie de atâtea comisii și de atâția specialiști ca să pună ștampila de hoție.