Cam asta e opinia multora dintre patronii din România. Bine, ce-a mai rămas din ei. Că an mai prost ca ăsta, în condițiile în care economia duduie, cică n-a mai avut nimeni de multă vreme.
Cu oricine stai de vorbă, fie că are în grijă un butic de colț de stradă, fie că are pe mână o fabrică, părerea pare să fie aceeași. Nu mai mișcă nimic. E ca la pescuit, când nu te-a lăsat nevasta să pleci pe baltă cu băieții și dai și tu în cadă, să-ți faci damblaua și s-o enervezi pe ea.
Asta cu proștii și șpăgarii nu este despre politicieni și tehnocrați, deși am putea să o extindem și la acest nivel, fără probleme, dat fiind că avem foarte mulți politicieni implicați în dosare de corupție și destui tehnocrați care par să nu fi găsit încă buda în clădirea Guvernului. Este, este, băieți, mai căutați-o!
Asta cu șpăgarii și proștii ți-o spun oamenii de afaceri
(mă rog, și Fane Spoitoru a murit om de afaceri, ridicat la rang de rege de afaceri, de televiziunile decerebrate de la noi) când îi întrebi ce părere au despre instituția asta care sperie pe toată lumea, Antifrauda.
Pentru cei care nu știu, Antifrauda asta a venit în locul celebrei Gărzi Financiare. Care trebuia să moară, pentru că acolo sălășluiau tot felul de dinozauri care nu mai reușeau să-și sperie decât vecinii, cu domeniile, viloaiele, mașinile și vacanțele lor. Aveau unii de la Garda Financiară câte o casă (mă rog, ăștia mai avuți cică nu erau doar de la Gardă) de întrebai ce liceu e ăla, când treceai prin dreptul lor. Dar mică sau mare, șpaga – sub formă de taxă de protecție – era de bază la Garda Financiară. Care, până să-și dea obștescul sfârșit, lucra după modelul pe care circulau autoturismele proprietate personală pe vremea lui Ceaușescu: cu soț și fără soț. Așa și ăștia: într-un mandat mătrășeau firme de la un partid, în alt mandat de la alt partid. Erai în opoziție, te călca Garda! Nu puteai să mai ții o așa instituție, pentru că modul ăsta de lucru era și-n pereții sediului. Era ca la spitalele din România, în care moartea e în pereți. Trebuie dărâmate clădirile ca să scoți moartea de acolo.
Așa că Garda a fost înlocuită cu Antifrauda,
o instituție nouă, europeană, în care au fost aduși mulți tineri. Așa, mai pe tehnocrație, cum e la modă acum. S-au cumpărat mașini, sedii, mă rog, s-a făcut o organizare pe care nu prea o înțelege nimeni, dar astea-s detalii. Important e că există o instituție care să se ocupe să aducă la buget cât mai mulți bani. Și i-am văzut în acțiune pe oamenii ăștia: buzunărind chelneri, când cu legea aia tâmpită a lui Teodorovici, o să-i vedem și acum, că a dat ștevia, au ieșit urzicile, iar băbuțe evazioniste vor fi pe toate drumurile. Pe treabă!
Ideea e că Antifrauda asta e o chestie foarte mare, cu vreo 5.000 de angajați, care halește lunar resurse frumușele, undeva la o mie de euro de căciulă de cap de inspector. Și n-ar fi o problemă, dacă rezultatele ar fi pe măsură. Numai că foarte mulți rețin din activitatea acestei instituții doar abuzurile. Sunt multe procese pe rol și cele mai multe sunt pierdute de instituție. De ce? Pentru că băieții ăștia cu foamea-n gât și foarte puține în cap au văzut prea multe filme, ignorând faptul că viața e un fenomen complex și are multe aspecte.
Și abuzurile ca abuzurile, că suntem deja obișnuiți cu ele. La naiba, ne abuzează unul și altul, ne iau la ștangă tot felul de nebuni de 26 de ani, că nu mai contează încă o instituție al cărei unic scop e abuzul. Problema e că n-ai cu cine să te înțelegi, în multe situații. Pentru că… obtuzitate și, clar, pentru că… prostie.
Au început să circule deja bancuri
cu inspectorii de la Antifraudă, plecând de la tot felul de întâmplări incredibile, născute de băieții ăștia, unii doar lipsiți de experiență, alții pur și simplu proști. De pildă, un inspector de la Antifraudă a devenit celebru în instituție după ce a intrat foarte hotărât într-o stație GPL și a cerut rigla gradată, pentru a măsura nivelul gazului din rezervor. Ăia, băieți cu bucă, nu au vrut să-i dea vreun instrument, că la câtă determinare se citea pe fața lui le era teamă că găsește el o cale să bage rigla în rezervor. Și nu doar s-o bage, ci și s-o scoată apoi. Pus pe bubuială băiatul!
O altă întâmplare amuzantă s-a petrecut la Constanța, unde un inspector proaspăt angajat ar fi fost trimis de colegi, în timpul unui control, să cumpere un stick de memorie, pentru a copia mai multe documente din computerele unei societăți. Omul a venit cu un stick. Da, un deodorant stick. Pe care probabil nu au încăput datele de care colegii inspectorului începător aveau nevoie.
Sigur, sunt două episoade, intrate deja în folclorul instituției. Nu e ca și cum s-ar întâmpla zilnic. Dar nu strică să știm că, în unele situații, Antifrauda e doar o glumă. Băieții au o singură misiune: să ți-o tragă. Doar că uneori reușesc să și-o tragă singuri.
Aveți întâmplări haioase cu inspectorii de la Antifraudă? Haideți, nu le țineți doar pentru voi. Spuneți-ne, să râdem împreună.
Aștept vești la dragos@stareanatiei.ro. V-am pupat pe portofele!
Prosti si rau intentionati. Cam asta e adevarul.
uniforma spune totul. Chipiul stringe capul peste masura….