Au trecut trei săptămâni de când România nu mai are guvern valid. Din 5 octombrie, de când guvernul domnilor Cîțu și Iohannis a obținut cel mai categoric scor de demitere din istoria moțiunilor de cenzură, Cîțu e și nu e premier. Fanii îl numesc premier interimar, ceilalți, din ce în ce mai mulți, îi spun pe nume, respectiv premier demis. Dar este mai puțin important cum îi spune lumea lui Florin Cîțu. Important este că, de la demisia miniștrilor USR, România nu mai are guvern complet, iar de la reușita moțiunii de cenzură nu mai are nici măcar guvern capabil să-și îndeplinească toate atribuțiile constituționale ale unui guvern legal constituit. Asta n-ar trebui să însemne, neapărat, că România ar trebui să fie obligată să aibă un guvern de tâmpiți. Constituția nu vorbește nimic despre acest lucru, ceea ce înseamnă că tâmpeniile comise în ultimele săptămâni nu sunt impuse de legislație, ci sunt alegerea internă a PNL.
În cea mai neagră zi a valului 4
al pandemiei de coronavirus, președintele Iohannis a ieșit la televizor și a încercat să ne emoționeze cu un text destul de bine scris, însă execrabil interpretat. După care ne-a spus, cu răutatea revenită în priviri, că trebuie să acceptăm noi restricții, ceva mai dure. Nu ne-a spus care sunt acestea, ci ne-a zis să le așteptăm pe luni, așa, după ce se vor fi întrunit experții.
Experții s-au reunit mai repede, pe la sfârșitul săptămânii, și au emis o serie de propuneri, pe care guvernul demis le-a transpus imediat într-o hotărâre de guvern.
Dată fiind dimensiunea tragediei,
dat fiind numărul zilnic de persoane nou infectate și numărul zilnic de decese, ar fi fost de așteptat un lockdown sever, cel puțin la nivelul celui de anul trecut, din perioada stării de urgență. Dar nu mai există bani pentru așa ceva, statul nu-și mai permite să închidă economia, pentru că nu are din ce să plătească despăgubiri, stimulente, compensații. Așa că, în marea lor înțelepciune, experții, dublați ulterior de mărunții politruci din Guvern, au luat și ei niște măsuri nici călare, nici pe jos, nici îmbrăcate, nici dezbrăcate. Sau, cum ar spune marele nostru filosof Gheorghe Hagi, au făcut în așa fel încât să fie bine, ca să nu fie rău.
Singurul lucru pe care l-au avut în minte
experții și înțelepții politruci a fost să arate populației că ar fi trebuit să se vaccineze și că viața fără vaccin este una care nu mai merită trăită, aproape.
În mintea autorilor restricțiilor, dorința de a intra în clădirea ANAF sau a Primăriei pentru a plăti impozite ori taxe locale este atât de puternică la poporul român, încât va învinge antivaccinismul, teama de cipare și orice teorie a conspirației bine înfiptă în mințile nevaccinaților. Așa cum permisiunea de a intra în restaurante, cafenele și baruri acordată doar vaccinaților sau foștilor bolnavi nu a mărit, în ultimele luni, apetitul de vaccinare al românilor, nici interdicția de a intra să mai dea niște bani statului nu o va face. Dar trebuia inventat ceva, ca să pară că s-a muncit, nu s-a frecat menta.
Un semn că Guvernului
îi stă capul la cu totul altceva decât la îngrijorările tardive ale președintelui a apărut atunci când s-a constatat că între forma propusă de experți și forma aprobată de Guvern au existat diferențe notabile. Apoi, și mai surprinzător a fost că între forma restricțiilor adoptate de Guvern și forma publicată în Monitorul Oficial au apărut, iar, neconcordanțe. Sau, mai bine zis, pe drumul dintre Guvern și MO au dispărut câteva lucruri. Așa se face că luni au putut intra în mall-uri și vaccinații, și nevaccinații, cot la cot, pentru că din HG dispăruse orice interdicție referitoare la aceste spații comerciale. Apoi, a fost o surpriză plăcută făcută proprietarilor de grădinițe și școli particulare eliminarea instituțiilor lor de pe lista celor care trebuie să intre în vacanță. O scăpare minoră, dar nu neintenționată, căci, ne-a povestit Dan Vîlceanu, n-ar fi fost frumos să se închidă școlile străine din București, care sunt toate private, ca să nu se supere partenerii noștri mai mult sau mai puțin strategici.
Până la urmă,
luni, dându-se și o HG erată la HG-ul de vineri, s-au instituit restricții și nu prea s-au instituit. De închis nu se închide nimic, cu excepția școlilor. Se mai schimbă programul, se interzice circulația între orele 21 și 5, se interzice accesul celor care nu au certificat verde în anumite locuri. Dar există excepții, iar acestea sunt aproape la fel de numeroase ca interdicțiile. Și, oricât de dur ar fi vrut președintele nostru să fie, susținut de către fostul său favorit, premierul demis, unele dintre cele mai importante restricții nici măcar nu au putut fi enunțate în hotărârile de guvern, pentru că este nevoie de un act normativ la nivel de lege pentru a îngrădi, fie și temporar, dreptul la muncă al cetățenilor.
Așadar, în acest moment, unii cetățeni nu au voie să intre nevaccinați în instituțiile publice, dar angajații nevaccinați au voie, pentru că nu pot fi împiedicați legal.
În același timp, persoanele fără certificat verde nu au voie să intre în multe locuri, nu au voie să circule în timpul orelor de interdicție, în timp ce persoanele care au certificat verde pot face toate aceste lucruri, fără să conteze că și cei vaccinați pot atât să se îmbolnăvească, cât și să transmită boala mai departe. Dar ce contează? Măcar virusul răspândit de către o persoană vaccinată este un virus transmis cu responsabilitate, cu conștiință civică și înaltă considerație față de aproape.
Oricum am da-o, acestea nu sunt restricții menite să pună capăt răspândirii bolii, ci sunt măsurile luate de niște tâmpiți care vor să arate tuturor că puterea ei la ei.