Articole scrise de: Cristian Teodorescu

N-am carnet de șofer și nici n-am de gînd să-mi iau.Îmi place să merg cu vehiculele transportului în comun. Mai aflu una-alta. În privința dezavantajelor, mai ales mirosurile de nespălare sau convorbirile intime la mobil purtate cu voce tare lîngă mine, încerc să văd în ele surse de povestiri ori de contexte pentru scene de roman. Cu taxiurile nu prea mă mai împac. Am avut tot felul de experiențe neplăcute cu taximetriștii din București. Dar din cînd în cînd, cînd […]

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi. În după-amiaza aceea, doamna Procopiu a primit-o mîhnită pe Vasilica. Moașa a întrebat-o ce pățise. Ea, nimic rău, i-a zis doamna de companie […]

Cititori ai revistei Iocan,curioși să afle cine e Dan Pleșa,care conduce Editura Vellant, m-au stîrnit să-l intervievez pe cel care publică Iocan. Recunosc că, pînă să-mi răspundă la aceste întrebări, nu știam despre el decît că se pricepe la literatură și că e un tip mai discret decît ar fi cazul.  Cristian Teodorescu: De unde ți s-a tras să te faci editor de editură, adică cine ești? Dan Pleșa:Am o biografie destul de standard: am scris și eu cînd eram […]

N-ai fi zis că era scriitor, dacă-l vedeai prima oară. Avea o figură comună și un zîmbet de om cumsecade care nu vrea să iasă în evidență. Se îmbrăca în costume cenușii sau de un cafeniu șters. Observai că poartă cravată, dar fără s-o remarci. Nu se despărțea de o servietă neagră, veche, din piele de porc, care părea tot timpul plină. Aducea a funcționar bonom, dar rezervat. Cînd a citit prima oară la „Junimea” și-a scos textele din servietă […]

Am o veche simpatie pentru tot ce e Radu Țuculescu. Muzician, om de teatru și prozator. E un tip special, dar nu pentru că își face treburile artistice la mai multe instrumente. Omul e „viu”, cum se spune, și asta fără eforturi speciale. E talentat și ca muzician, și ca regizor, și ca prozator. Îmi place cum scrie, chiar dacă e inegal și uneori n-o nimerește, dar simți în proza lui o voce puternică, spre deosebire de diverși profesioniști ai […]

Se mai trezește din cînd în cînd cîte un prost cu gărgăuni ideologici în cap, că 8 Martie ar fi o sărbătoare comunistă și, deci, ar trebui să nu mai fie luată în seamă. În primii ani de după revoluție, unul dintre mulții opinionarzi din presa scrisă – i-am uitat numele! – a venit cu această propunere. Tipul amesteca frenetic socialismul de la începutul secolului XX cu comunismul. Să te ferească Dumnezeu de semidocții care pretind că știu istoria! E […]

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi. În ziua întoarcerii sale la București, domnul Brătianu s-a gîndit mai întîi că orașul ăsta îl trădase. După care, cu gîndirea lui de […]

După interviul pe care i l-am luat acum vreun an, mai stînd de vorbă cu Ivan Patzaichin și cu prietena Alina Jantea am aflat despre el multe lucruri pe care nu le știam sau pe care le știam prea puțin. În acest nou interviu am descoperit și că Ivan Patzaichin povestește fermecător. Cristian Teodorescu: Cînd ai plecat de acasă să te faci campion, în plin necunoscut, la București, de unul singur, la nici 17 ani, ce ți-a spus mama, ce […]

În 1983 apăruse Desantul, antologia de proză a optzeciștilor de la cenaclul „Junimea”. Aveam acolo două povestiri, care nu erau nici textualiste ca ale majorității din grupul nostru, dar nici pe calapod clasic nu erau întocmite. Am tot scris povestiri, mai mult noaptea, înainte și după ce m-am căsătorit. Înainte, aveam camera mea, în care scriam, fumam și beam cafea pînă spre dimineață. După aceea împărțeam o cameră mult mai mică cu Daniela, într-un cartier care nu-mi spunea, atunci, mai […]

De ce citim? Ce citim? Cît? Cum citim? – și alte multe întrebări despre arta lecturii își pune și ne pune Valeriu Gherghel în această carte în care erudiția și umorul se înțeleg cît se poate de bine. Tonul jovial al eseistului contrastează agreabil cu gravitatea știută a acestor întrebări care le provoacă frisoane metafizice multora dintre cei ce încearcă să răspundă la ele, în anchetele făcute prin ziare și reviste, și, mai nou, de posturi de televiziune ai căror […]

Ce să vezi? Generalul cu o stea, Dumitru Dumbravă, cel ce a zis-o pe-aia cu „cîmpul tactic” apropo de Justiție, pe vremea cînd era secretar general al SRI, e plagiator cu acte în regulă. Consiliul Național care se ocupă și cu verificarea lucrărilor de doctorat a propus să i se ia titlul de doctor generalului trecut în rezervă. Dumitru Dumbravă și-ar fi dat demisia din SRI după ce a fost acuzat că și-a plagiat lucrarea cu care a obținut pomenitul […]

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi. Luată cu treburile ei zilnice, Vasilica nu se mai gîndea și la fratele ei din America. Spera că îi merge bine, ca maistru […]

Cine e Ioan Groșan, cel care a scris mulți ani în Academia Cațavencu și apoi în Cațavencii, după care s-a retras din gazetărie? Acest interviu ține și de propria mea curiozitate față de Ioan Groșan scriitorul și față de umoristul cu același nume. Cristian Teodorescu: Cînd ai știut că rostul tău e să fii scriitor? Ioan Groșan: În liceu. Liceul „Gh. Șincai”, cel mai bun din Baia Mare, avea pe vremea aceea, a „deschiderii” lui Ceaușescu, adică în anii ’68-’70, […]

Cînd a scos Traian T. Coșovei revista Vești proaste, împreună cu Dan Goanță, săptămînalele încă se vindeau bine. După cum o arăta și numele, publicația patronată de  Coșovei & Goanță se ocupa numai de știri nasoale. Iar comentariile care apăreau în revistă trăiau tot din asemenea știri, însosate în umor negru. Cum veștile proaste abundau, nu era nici o temere că hebdomadarul ar fi putut ajunge în criză de subiecte. Doar că cititorii nu se înghesuiau să-l cumpere. Poate și […]

Cîtă vreme a circulat în samizdat, fără numele autorului, cititorii din URSS au crezut că acest roman a fost scris de Alexandr Soljenițîn. Asta se întîmpla la începutul anilor ’60, după ce în revista Novîi mir a fost publicată nuvela lui Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici, care avea să-i aducă o celebritate instantanee fostului deportat în Siberia. După scurta perioadă de dezgheț literar din perioada hrușciovistă a URSS, în care „s-a dat drumul” cîtorva cărți despre Gulag […]

Mai niciodată nu înțeleg ce vrea să spună Petre Daea, ministrul Agriculturii. Omul se exprimă în parabole pe care le scapă de sub control, într-o vorbărie cu accente suprarealiste, cu o metaforită asemănătoare în intenții aceleia din ultimele cărți ale lui Fănuș Neagu. Iertată fie-mi comparația! Daea se crede un filosof și un poet oral al agriculturii. Mă îndoiesc că l-a citit pe Hesiod, cu Munci și zile, are mai degrabă aerul tulburat al dionisiacilor în plină sărbătoare. Cu deosebirea […]

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi. Tiberiu nu mai avea somn, să fi fost vreo lună, nopți numărate. Se trezea la cinci dimineața și se dădea jos din pat, […]

Poetă, prozatoare și eseistă, universitară la Facultatea de Filologie a Universității “Babeș-Bolyai” din Cluj, Ruxandra Cesereanu crede în puterea de manifest a poeziei și în rosturile civice ale poetului, și speră că România se va vindeca de maladiile sale de azi. Cristian Teodorescu: În timp ce poeții se plîng că nu se mai citește poezie, poemul tău apărut în volum în 2018, Scrisoare către un prieten și înapoi către țară, a ajuns la cea de-a doua ediție. Te așteptai? Ruxandra […]

Pentru el, abstracțiunile parcă aveau miros, culoare și chiar grade de rudenie numai de el descoperite. Radu G. Țeposu, cu ochii lui bulbucați, semăna cu poeții simboliști care auzeau muzica din culori. Citea repede, dar cum avea ținere de minte, digera apoi cărțile pe îndelete. Gazetăria nu i-a deformat stilul și nici nu l-a făcut să scrie banalități exprimate spectaculos. Era profund fără să umble cu lumînarea după profunzimi și echilibrat, ca puțini critici. Avea o tirizie interioară pe care […]

Dacă vă uitați la serialele SF ale celor de la BBC, probabil că vă amintiți de longevivul Doctor Who. Printre mulții scenariști ai serialului a fost și Douglas Adams, autorul Ghidului autostopistului intergalactic, devenit serial de radio, apoi și de televiziune, dar și cartea despre care scriu, transformată și ea într-un serial la BBC, după ce Adams și-a dat obștescul sfîrșit. Și Dirk Gentley e un roman SF, plin de umor. Îți dai seama aici că autorul nu mai poate […]