Articole scrise de: Cristian Teodorescu

Nu e vorba de o reclamă la vreo cafea cappuccino, ci despre o persoană, om politic trecut prin multe. Din procuror pe vremea lui Ceaușescu ajunsese lider de sindicat, la braț cu un fost șofer, înalt, spătos și mustăcios. Apoi, din lider de sindicat, primarul Bucureștiului. Ardelean, cam încet la vorbă, dar convingător cînd lua cuvîntul. În anii ’90, cînd a cîștigat Convenția Democratică alegerile și Emil Constantinescu a ajuns președintele României, pe cine să pună Convenția prim-ministru? Trebuia să […]

Cum ar fi fost Bucureștiul dacă planurile celor care i-au croit drumul prin timp s-ar fi îndeplinit? Cît din aceste planuri au lăsat urme pe chipul pestriț al orașului? Întrebările astea, care par mai potrivite pentru o distopie, sînt punctul de pornire al unui volum despre istoria capitalei noastre. Sînt curios cum ne văd alții, dacă nu spun banalități politicoase. Cartea asta despre București, scrisă de o italiancă pentru cititorii italieni, pare să fie rezultatul unei documentări minuțioase a autoarei, […]

Cred că citarea în texte literare a numelor populare ale organelor de reproducere femeiești și mai ales bărbătești a devenit o chestie comună. Asta ca să nu mai zic despre ce auzim pe stradă de la persoane de toate vîrstele pentru care „Ce p… mea!” sau variațiuni despre „p… mă-tii!” au devenit monedă curentă. Așadar nu văd de ce aceste cuvinte nu pot pătrunde și în poezie. De fapt, ele au și pătruns, în poezia tinerilor autori, despre care am […]

E una dintre tinerele comentatoare de literatură de la noi. Scrie și proză pe Facebook, dar nu se laudă cu asta. Eli Bădică e unul dintre cele mai interesante cazuri de literați din  prăvălia literară autohtonă de azi. Cristian Teodorescu: Cum e să fii bookaholică? Eli Bădică: Splendid, cum să fie? Nu cred că există o ipostază de-ale mele care să-mi fie mai dragă și mai necesară decît aceasta, de bookaholică. Oricît de multe lucruri am făcut și fac, oricît […]

Pe vremea cînd Cotidianul era editat de Academia Cațavencu, aveam și cîțiva colaboratori permanenți la “cultură”. Printre ei era și criticul de teatru Magdalena Boiangiu. Ne cunoșteam dinainte. Aveam o relație de amiciție culturală. Schimbam păreri despre cărți și despre spectacole și din cînd în cînd ea îmi mai povestea cîte ceva din culisele teatrelor. Magdalena Boiangiu lucra la Dilema, unde se ocupa de Externe. Așa că în lungile noastre conversații telefonice sau la o cafea, în centru, o mai […]

Chiar dacă nu mi se pare tocmai un roman, cartea de debut a lui J.M. Coetzee te convinge de la primele pagini că e scrisă de un prozator genial. Așa că treci cu vederea că, de fapt, Ținuturi în crepuscul e alcătuită din două nuvele-jurnal între care nu există decît o legătură tematică și un artificiu de comunicare. Autorul de hîrtie al primului jurnal se adresează unui anumit Coetzee, în timp ce în nuvela următoare avem de-a face cu relatarea […]

Sînt aproape două duzini de candidați la președinția României. Nu mi-am bătut capul să văd dacă e un record. Dar asta spune ceva despre demonetizarea primei funcții în stat. Dar și despre faptul că diverse partide sau conglomerate politice de buzunar nu-și văd lungul nasului. Ca să nu mai zic de independenții care ies la pescuit fără undiță, ci doar cu cîte o pocnitoare în buzunar. Așa că prima sită, înainte de depunerea candidaturii, va fi lista de semnături, 200.000, […]

A fost jurnalist de radio la Vocea Americii, la BBC și la Europa Liberă. În țară, Iosif Klein Medeșan a lucrat la Național TV, la ziarul Puterea și la România liberă. Nu-i place să fie numit analist politic, deși analizele pe care le face sînt de o sclipitoare acuratețe. În schimb, îi plac jocurile de cuvinte și îndrăgește prieteniile peste timp. Cristian Teodorescu: Cum te descurci în România? Iosif Klein Medeșan: Cu grijă. Mi-am dat seama aproape imediat că nu […]

La Vișeul de Sus, apa din izvoarele cu apă minerală te pișcă plăcut la limbă. Dar are și o anumită însușire din cauza căreia nu poate fi consumată decît la fața locului.Cînd am fost acolo, la un festival de literatură, am stat în casa părinților lui Lucian Perța, poetul parodist. M-am dus cu Laurențiu Ulici, care nu era la prima lui expediție la Vișeu. Am mers cu trenul. Pe drum, Laurențiu m-a învins la toate jocurile de cărți pe care […]

Mulți ani după sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, un fost ofițer român și-a scris din nou amintirile de pe front. Prima variantă a acestor memorii s-a pierdut, după ce casa din Rîmnicu Vîlcea în care fostul ofițer locuia împreună cu ai săi a fost demolată. Manuscrisul memoriilor a avut de așteptat cîteva decenii pînă să fie publicat, după moartea autorului. Fostul ofițer în armata regală era tatăl viitorului criticliterar Eugen Negrici. În cel de-al doilea război mondial,Nicu Negrici a […]

În Adevărul a apărut zilele trecute scrisoarea pe care Corneliu Coposu i-a trimis-o lui Sergiu Nicolaescu despre scenariul filmului Oglinda. Nicolaescu, pe atunci coleg în Senat cu liderul țărănist, l-a rugat pe Coposu să-i spună ce crede despre relatarea evenimentelor de la 23 august 1944, cînd Ion Antonescu a fost arestat la Palatul Regal. Coposu a îndreptat cîteva nume greșite și i-a atras atenția regizorului-scenarist că se abate pînă la denaturare de la adevărul istoric, precizînd care erau scenele din […]

Acum vreo două săptămîni am aflat că tînăra mea prietenă Irina Georgescu, devenită și Groza prin căsătorie, pleacă din țară. Între timp a și ajuns în țara de destinație.E prozatoare și editoare. A fost documentaristăde presă a Casei Regale, în timpul vieții Regelui Mihai. A lucrat la editura Vellant și apoi la Nemira. Face parte din echipa revistei Iocan. Are doi copii încă mici, o uriașă putere de muncă și optimism cît pentru două vieți. Cristian Teodorescu:Unde te duci? Irina […]

O prietenă franțuzoaică îi adusese lui Mircea Nedelciu o cățea collie. O știam de cînd era pui. Avea blana auriu-cafenie, cu pete albe. Mircea a dus-o la Fundulea. O ținea în curte. Cățeaua era prietenoasă, dar dacă te apropiai de gardul curții lui Nedelciu, lătra de se speriau găinile de pe bătătură și începeau să cotcodăcească panicate. Dacă intrai însă în curte împreună cu Mircea sau cu mama lui, cățeaua tăcea mîlc. Collie nu mușca, doar îți arăta colții, ca […]

Să-l fi luat Alexandru Macedon drept model pe Ahil Peleianul, personajul lui Homer din Iliada? Oriunde se ducea, în expedițiile lui militare, Alexandru avea la el și Iliada, adnotată de profesorul său, Aristotel. Și cum cuceritorul a schimbat lumea, de ce n-am crede că asta s-a întîmplat și din cauză că el „s-a modelat” după eroul homeric? Oricum, Martin Puchner e de această părere, pe care o argumentează inteligent și seducător în Lumea scrisă. Alexandru Macedon își luase cu el […]

Într-o vreme îndepărtată, Neculai Constantin Munteanu își încheia comentariile de la Radio Europa Liberă zicînd: „Să auzim numai de bine!”.Urarea asta, de un optimism amărui, a fost preluată apoi de diverși jurnaliști de radio și de televiziune, de parcă ar fi fost bun public, nu un soi de marcă înregistrată de N.C. După 1990, mai toți cei care apăreau la TV sau erau invitați la posturile de radio își începeau răspunsurile cu concluzivul „deci”, care uneori, vorba lui Petre Roman, […]

Dramaturg român contemporan de mare succes. (Exclus din Uniunea Scriitorilor prin ucazul dat de N. Manolescu.) Adrian Lustig are umor de la natura sa, ceea ce nu înseamnă că ia în joacă lumea în care trăiește. Cristian Teodorescu: Ajută la ceva umorul dacă sănătatea îți dă de furcă? Adrian Lustig: Ajută, cu condiția să-l ai. Umorul e adjuvantul ideal pentru orice tratament – cu condiția să mai poți rîde. E un supliment nealimentar, luat pe cale acustică sau vizuală, care […]

Cînd m-am mutat din Drumul Taberei în Militari, pe Șoseaua Virtuții, acum vreo douăzeci de ani, era în ziua de Crăciun. Pe la șase dimineața sună telefonul. Era tipa care administra blocul. Îmi spunea să vin repede la blocul din Militari: „E inundație mare, de la dumneavoastră!”. Cum să fie inundație de la mine, că eu nu stăteam acolo! Blocul era nou. Eu și Daniela ne hotărîserăm să ne mutăm în ziua aceea. Dar nu de la șase dimineața. Apartamentul […]

Printre cărțile care n-au apucat să apară în colecția ziarului Cotidianul a fost și Contele de Monte Cristo, romanul lui Alexandre Dumas-tatăl. Nu mai țin minte de ce nu l-am publicat înainte de desființarea colecției. L-am citit în adolescență, în traducerea inegalabilă a lui Gellu Naum, din perioada în care poetul suprarealist n-avea voie să-și publice volumele de versuri, sub motivul că erau decadente. Dar cum interdicția cenzurii nu se întindea asupra traducerilor și a cărților pentru copii, Gellu Naum […]

De cînd cu dezvăluirile de tot felul de la Caracal, apar tot mai multe fete din țară și mai ales de la țară care spun că au fost violate sau traficate. Fete pe care, pînă de curînd, Poliția nu le-ar fi luat în serios. Din nenorocire, pe unele dintre ele, deși n-au decît 14-16 ani, chiar și părinții lor le acuză că ar fi apucat de bunăvoie drumul prostituției. Oameni săraci, de la țară, care mai au copii acasă: ăstora […]

Robert Șerban e un tip special. Cu el poți sta de vorbă despre diverse lucruri, fără să te întrebi de unde i se trag. E poet, e prozator, editor și om de televiziune, dar mai ales e tipul care-ți spune că viața e scurtă și că trebuie să fii atent cum ți-o trăiești. Cristian Teodorescu: Adie în Timișoara vînt de Capitală Europeană a Culturii sau încă nu e cazul? Robert Șerban: Adie, dinspre Novi Sad, orașul sîrbesc care va fi, […]