Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Cenaclul nu se mai ținea duminica dimineață la facultate, ci joia, seara, într-o Casă de Cultură studențească de pe Schitu Măgureanu. O clădire veche și înaltă, cu cinci etaje – cine știe ce fusese înainte. Pereții erau suficient de groși încît tinerimea care învăța dansuri moderne și fetele care deprindeau tainele baletului își puteau vedea de treabă pe muzică fără să-i deranjeze pe cei înscriși la alte cercuri – printre care și unul de pictură. Sala în care ne întîlneam […]

Dacă s-a întors și Dragnea de pe unde a fost doi ani și restul zile, o să înceapă și în PSD o distracție ca la liberali. Moflujii din partid, protejații lui Dragnea și băieții care ar vrea ceva, dar sînt departe de surse vor vota cu cine le va zice el să voteze. Se va găsi vreun Codrin Ștefănescu, ceva, să se pună în fruntea lor și să-i facă zile fripte lui Ciolacu – nu cît să-l învingă, dar ca […]

Cînd e vorba de Marile speranțe, nemuritoarea replică „N-am citit-o. Am văzut filmul!“ te obligă să-l întrebi pe interlocutor: „Care film?“. Eu știu vreo cinci. Pe primul, un venerabil alb-negru, l-am văzut în copilărie; o ecranizare cinstită, care urmează litera cărții pînă la virgulă. Inclusiv ultima scenă, în care Estella și Pip se reîntîlnesc după ani în casa părăsită a domnișoarei Havisham și care se termină într-un fel de ceață tandră. Sînt 160 de ani de cînd Dickens a terminat […]

E poetul care crede aproape mistic în unirea Basarabiei cu România. European pînă în vîrful unghiilor, Emilian Galaicu-Păun e unul dintre cei mai inteligenți comentatori de politică pe care-i cunosc. E redactor-șef la Editura Cartier din Chișinău și colaborează la Departamentul moldovenesc al Radio Europa Liberă. Cristian Teodorescu: Știu că sperai să cîștige partidul Maiei Sandu, PAS, dar te așteptai să ia peste 50% din voturi? Emilian Galaicu-Păun: În cei 30 de ani de existenţă a Republicii Moldova – din […]

Lui Nino Stratan nu-i plăcea la Junimea. Venea din cînd în cînd, numai dacă auzea că citește vreunul dintre poeții optzeciști. Sau dacă el scrisese ceva. Dar și atunci se uita mirat prin încăpere – eram prea puțini, după gustul lui. De obicei ne adunam vreo zece, hai cincisprezece în zilele mai bune, ceea ce era un mizilic față de sala plină de la Preoteasa, unde se strîngeau lunediștii. Nino, cu ochii lui catifelați și cu zîmbetul acela de adolescent […]

Dacă aș înșira aici lista onorurilor care i-au fost acordate lui Bill Bryson pentru cărțile sale nu mi-ar rămîne loc să mai scriu despre acest ghid al celor ce locuiesc în corpul omului. După ce a publicat însemnări de călătorie, comentarii despre America și despre Marea Britanie, cîteva istorii de nișă – despre cea mai cunoscută, O istorie a vieții private, am scris aici cu cîțiva ani în urmă –, inclusiv cărți de antropologie a culturii, Bryson, acest jurnalist care […]

În patruzeci de licee din România educată nici un elev n-a luat Bac-ul. Anunțul a fost făcut tocmai cînd președintele Iohannis, fost profesor de liceu, i-a chemat pe diverși la Cotroceni pentru a scoate învățămîntul la stambă. Apoi, ex-profesorul de fizică a cuvîntat în dialectul prezidențial al limbii de lemn. Bătută în piua de la Cotroceni, apa scoate un zgomot metalic, cu rezonanță cazonă. Ajuns aproape de mijlocul celui de-al doilea lui mandat, Klaus Iohannis se poate lăuda ca sentinele […]

Poet, eseist și traducător din română în maghiară, Szonda Szabolcs e directorul Bibliotecii Județene din Sfîntu Gheorghe, Covasna. Invită (și) scriitori români la întîlnirile cu cititorii din Sf. Gheorghe. Vorbește în limba română de București și e deținătorul unei colecții inepuizabile de bancuri cu secui. Cristian Teodorescu: Cum e să fii poet minoritar în România? Szonda Szabolcs: Ar trebui să întreb poetul din mine, care s-a retras aproape total de vreo două decenii, de cînd m-am axat mai mult pe […]

Din grupul fondatorilor, cel mai serios – fiindcă se abținea de la bancuri, nu pentru că n-ar fi avut umor! – era Gheorghe Crăciun. Cu fața alungită și bărbia ascuțită, ochi luminoși, privire întrebătoare, Crăciun a fost precursorul textualist al cursurilor de azi de creative writing. Le ținea elevilor lui de la un gimnaziu din Zărnești. Gheorghe avea stofă de profesor. Nu știu cîți dintre ei au devenit scriitori, dar mai tîrziu, la Universitatea Transilvania din Brașov, i-a sprijinit pe […]

Au ieșit pînă acum la iveală trei mii de morți căzuți în lupta cu COVID-ul, din cei șapte mii despre care aflase Vlad Voiculescu, pe cînd era ministrul Sănătății. Cei trei mii au fost sacrificați, se pare, pe altarul democrației, pe vremea tandemului Iohannis-Orban. Fiindcă dacă a zis Iohannis să fie alegeri, ca să nu se îmbolnăvească democrația și să dea în vreo fierbințeală fatală mititica, amicul de atunci, Ludovic Orban, s-a pus pe sfeterisit morții și bolnavii de COVID, […]

Cum de mai poate cădea cineva, în secolul 21, în doaga lui Don Quijote? Citind? Exclus! Personajul lui Rushdie, comis-voiajor american de origine indiană – din India, nu din America de Nord –, are viciul televizorului care, la fel ca romanele cavalerești pe bătrînul hidalgo al lui Cervantes, ajunge să-l zăpăcească de cap. Mai precis, Ismail Smile cade prizonier lumii fictive din televizoarele la care se uită în timpul nesfîrșitelor sale călătorii profesionale prin America. Noul Quichotte e un aspirator […]

Trebuie să fii cît se poate de optimist ca, acum, să scoți o publicație în print. Și dacă acea publicație e o revistă de cultură îți trebuie încă ceva. (Să trecem peste vorbele mari.) Doina Ruști traversează pandemia cu optimismul intact și cu acel miraculos ceva în stare de funcționare. M-aș bucura să reușească. Cristian Teodorescu: O nouă revistă de cultură, și încă în print? Nu ești prea optimistă? Doina Ruști: Din naștere sînt optimistă. Cînd am venit pe lume […]

Dacă voiai să-i strici ziua lui Sorin Preda îl întrebai ce mai face unchiul lui Marin, scriitorul. Sorin terminase facultatea – era profesor la o școală dintr-un sat de lîngă Bacău și cam de două ori pe an venea la București, să citească la Junimea. La început scria povestiri ultrascurte, de un umor păgubos-absurd, cu personaje neînsemnate din lumea contemporană. Tipi care nu înțelegeau ce li se întîmplă sau care se trezeau în situații nasoale pe care și le explicau […]

Părintele corectitudinii, acest ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu! Marți, 22 curent, după ce s-a dat „româna” la examenele de evaluare națională, ministrul a făcut conferință de presă unde a anunțat printre altele, răvășit, că a sesizat organele. La trei școli din țară subiectele au fost anunțate mai devreme decît ora stabilită! Vă dați seama cît e de gravă această infracțiune? Și cît e de ritos ministrul? La școlile alea trei s-a furat timp, care e cel mai prețios capital al […]

În anii ’90, responsabilul unui cinematograf din filmul lui Mircea Daneliuc Patul conjugal zicea: „Prevăd vremuri nasoale!“. Despre vremurile prevăzute de personajul interpretat de Gheorghe Dinică e vorba în romanele lui Daneliuc. I-a apărut de curînd încă unul. O satiră, ca și celelalte, dar cea mai împlinită artistic. De fapt, Daneliuc a început scriind proză. Tot el și-a scris scenariile filmelor. În cei unsprezece ani de cînd nu mai face film – pentru că țara nu-l vrea, cum a remarcat […]

Regizorul Mircea Daneliuc spune că a renunțat să mai facă filme cînd a înțeles că nu mai vrea poporul. Sper că poporul se răzgîndește, dar cum îi comunică asta lui Daneliuc? După ce a trecut la proză, autorul Probei de microfon a devenit unul dintre cei mai tari autori satirici de azi. Cea mai recentă probă, romanul Coma hindusă. Cristian Teodorescu: N-am prea întîlnit oameni cumsecade în cărțile tale, în schimb o colecție de proști, ticăloși, slugoși, impostori, zerodocți, patrioți […]

După ce a fost deființat Cenaclul de Luni, Mircea Cărtărescu ne citea poeziile la Junimea. Aici a avut un succes formidabil, în serial, cu Levantul, despre care Crohmălniceau îi spunea iritat că s-ar putea să aibă probleme la cenzură, dar spera că, totuși, cenzorii n-aveau să-i facă pe plac lui Eugen Barbu și sicofanților lui de la Săptămîna, care întărîtau forurile împotriva lui Mircea. Cărtărescu venea de mulți ani la Junimea. Mai întîi cu Georgicele ce aveau să apară în […]

„Am un mesaj către Nicușor Dan, Violeta Alexandru, șefa PNL pe București, șefii USR București (Năsui și Voiculescu) și către guvern. Băi, oameni buni. Aveți vreun plan pentru București? Vreun proiect cît de mic, ceva? Măcar minimal. Orice, fraților. Deocamdată sînteți ridicoli, penibili. Zero barat. În special Nicușor – mai e puțin și o să fie mai detestat decît era Firea. Pe bună dreptate. Rezultatele sînt chiar sub Firea, care a fost o catastrofă. Acum catastrofa e mult mai mare. […]

Cine a citit Mari comandanți. Alexandru Hannibal, Cezar și arta conducerii mai ține minte, poate, că Barry Strauss e specialist în istoria militară antică. Asta se vede și în Zece cezari. Aici, Strauss evaluează cu precizie performanțele războinice ale împăraților romani despre care a ales să scrie. Nu sînt nouă sau unsprezece cezarii din carte mai curînd din slăbiciunea istoricului american pentru solemnitatea cifrelor rotunde, decît din rigoarea motivelor de selecție. Fiindcă la fel de bine ar fi putut fi […]

Deși avem păreri diferite despre complezență, ne înțelegem. Simona Sora, pe care o știți din cărți și din Dilema veche, e exasperată de ipocrizie și de asalturile veleitarilor asupra instituțiilor de cultură, și nu se teme s-o spună, fără complezență. Cristian Teodorescu: Tocmai ce s-au mai ridicat niște restricții în România – te simți mai liberă sau mai complezentă? Simona Sora: Nu mă simt nici mai liberă, nici mai constrînsă. Complezentă n-am cum să mă simt, după ce am limpezit-o […]

Editoriale