Articole scrise de: Cristian Teodorescu

Mai țineți minte eclipsa de soare de acum vreo douăzeci ani? Pe atunci eram la Europa Liberă, la Biroul din București. Ne hotărîserăm, cîți eram în redacție, să ne suim pe acoperișul blocului ca să vedem eclipsa mai bine. Cîțiva își cumpăraseră ochelari speciali ca să se poată uita la soare fără să pățească nimic. Eu aveam o bucată neagră de film pentru fotografii. Prin casele și blocurile din jur, lume la ferestre și pe balcoane să se uite la […]

Citesc cu mare sfială cărți despre suferința fizică. Am observat însă că oamenii au o curiozitatea aproape necuviincioasă pentru bolile semenilor lor, în special despre bolile în care moartea ne dă tîrcoale. Acea curiozitate a omului sănătos pentru ceea ce (sperăm toți) nu li se poate întîmpla decît altora. Boala e ca un thriller pentru mulți dintre noi, iar spitalul – un loc de care e bine să te ferești, dar de unde poți afla, mulțumit, cît de bine e […]

De cînd a scăpat de grija de a-și păstra locul întîi în lume, Simona Halep joacă mai bine. Se cunoaște și că, în perioada de după accidentările de anul trecut, nu numai că s-a antrenat mult, dar a și reflectat asupra relației sale cu adversarele. De aici a apărut o (aproape) nouă Simona Halep. A avut timp să-și perfecționeze serviciul și să devină mult mai agresivă ca înainte. Mai mult însă, a reușit, treptat, să se concentreze asupra fiecărei partide […]

E matematician, de mulți ani profesor universitar în Statele Unite. Notorietate internațională. Bogdan Suceavă e și romancier, printre cei mai buni de la noi. Vine frecvent în România. Iar în lunile cît stă în America află de pe net și de la prietenii din țară ce se întîmplă aici. CristianTeodorescu: Vii des în România, dar stai departe de țară suficient timp încît să observi ce se schimbă, fără să te fure viața zilnică de aici. În ultimul timp, de bine? […]

„Dar unde sînt zăpezile de altădată?”, se întreba Villon într-o celebră baladă în care lua la rînd celebre doamne răposate ale evului său. Despre zăpezile de odinioară s-a tot scris și pe la noi. Mai mult în proză. O povestire minunată e în Scrisori provinciale, despre marea zăpadă din anii ’50. Ștefan Bănulescu pornește de la un episod hibernal balzacian ca să ajungă la noi, pe căile prozei fantastice. Despre căldurile autohtone, apropo de încălzirea globală, scria Caragiale în Momente […]

În ultimii săi ani de viață, Petre Stoica apărea în București cu o paporniță încăpătoare în care ducea manuscrise, fotografii, ziare de colecție și cine mai știe ce altceva pentru Muzeul Presei pe care-l întemeiase la Jimbolia. Se stabilise acolo de o vreme. În București venea cu treburi, dar și ca să-și întîlnească prietenii, cu care se așeza la vorbă ca pe vremuri. Poetul putea fi, deopotrivă, ceremonios și neprotocolar, tandru și șfichiuitor, dar în toate cele avea un ștaif […]

Din cînd în cînd, revăd la televizor Traviata: sîmbătă noaptea, pe Mezzo, cu subtitrarea libretului în franceză. Mi-am adus aminte de dispărutul TVR Cultural, unde se dădeau mari spectacole de operă în condiții tehnice bune și cu subtitrarea în românește. TVR Cultural a fost desființat fiindcă n-avea decît vreo șase mii de urmăritori. O minoritate! Cînd s-a anunțat că va fi scos Culturalul de la TVR, n-au protestat decît vreo șaizeci de persoane. Pe atunci, PDG-ul televiziunii publice era Claudiu […]

Face parte din generația tînără de critici și istorici literari. Nu-i plac înregimentările literare. Universitar la Facultatea de Filologie a Universității “Babeș-Bolyai”, Alex Goldiș crede și în cărți, dar și în literatura care apare pe net. Cristian Teodorescu: Singuratic sau în tranșeele politicii literare? Alex. Goldiș: Singuratic: nu cred mai deloc în înregimentări, cu atît mai mult cu cît sîntem tot mai predispuși la asta. Prin politica like-urilor și a adeziunilor spontane, rețelele de socializare servesc drept intensificator al poziționării […]

Un prieten medic îmi spunea, cînd aveam vreo 23 de ani, că am gene de locuitor din jurul Mediteranei. Pe vremea lui Ceaușescu, la noi, discuțiile despre genetică n-aveau loc în public. Puțini erau cei care chiar știau ce se întîmpla în lume, pe această temă. Încît, în compensație, se fabula intens. Prietenul meu a plecat în Statele Unite după 1990. E pediatru. Pe atunci avea casă grea în România. Trei copii și nevasta casnică, iar el mai scria și […]

Miturile, în special cele ale literaturii, trebuie puse periodic la încercare, ca să nu se mumifice, e de părere Eugen Negrici. Și asta nu de azi, de ieri. Profesor de literatură română veche, Negrici știe ce înseamnă să se așeze praful pe cărțile scrise demult. Dar mai știe și cît de repede îmbătrînește literatura și constată că miturile unei epoci se pot întemeia pe erori colective de evaluare sau pe laudele exagerate ale autorităților literare ale momentului. Criticul citește cu […]

Caustic, mereu în ofensivă, cult ca puțini alții, iubitor de paradoxuri, bășcălios fin sau de-a dreptul dărîmător, dar și inimos la o adică. Așa era Gheorghe Iova. Pînă în anii ’90 nu i-a apărut nici o carte personală, deși el era marele teoretician al textualismului optzeciștilor. N-avea complexe din cauza asta sau, cel puțin, nu se cunoșteau, dacă le-o fi avut. Texteiova a fost editată cu o uriașă întîrziere: de-abia în 1992, deși cartea era gata de prin anii ’70. […]

Iubește literatura. E redactor de carte la Editura Polirom. Cultivată, curioasă, perfecționistă. Nu-i place să vorbească în public. Emanuela Stoleriu e un nume din caseta tehnică a cărților pe care le redactează semnalînd autorilor bîlbe de stil, contraziceri și multe altele. O carte redactată de ea e o carte în care nu găsești defecte, chiar dacă pe autor nu-l dă talentul afară din casă. Cristian Teodorescu: De ce te-ai făcut redactor de carte? Emanuela Stoleriu: Aș zice că așa a […]

Apăruse antologia Desant 83. Cei mai mulți dintre autorii de-acolo erau cenacliști la „Junimea”.  Mai trec vreo doi-trei ani și Mircea Nedelciu are o idee. Ce-ar fi să scriem un roman colectiv? Să-l scriem, am zis cei care eram atunci de față. Apoi ne-am sunat unii pe alții, să venim toți la cenaclu, pentru o discuție despre roman. După două săptămîni, parcă, a avut loc acea întîlnire specială. Mircea a venit cu titlul și cu cîteva personaje, plus biografia lor […]

Inedit pînă azi, Jurnalul lui Nicolae Iorga din anii 1938-40 a fost publicat, de curînd, la Editura Humanitas. Iorga și-a scris jurnalul pînă în preziua asasinării sale de un comando legionar. Legionarii l-au ucis pe istoric și i-au profanat cadavrul în semn de răzbunare, pentru ceea ce ei susțineau că ar fi fost vina lui Iorga pentru condamnarea și apoi omorîrea „Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu. Legionari au încercat să-l asasineze și pe Regele Carol al II-lea, pe care-l considerau marele […]

Pe vremuri, dacă nu se scria în despre un autor în România literară, fie și de rău, autorul acela nu prea exista. Pe atunci, adică pînă în 1989, revista avea o echipă de critici formidabilă. Deținătorul cronicii literare era Nicolae Manolescu, cel care fusese inventat în această postură de George Ivașcu, încă de pe vremea cînd Ivașcu era director la Contemporanul. Pe atunci, după cum el însuși a recunoscut mai tîrziu, N. Manolescu voia să scrie proză. Ivașcu l-a trimis […]

Îl cunosc pe Constantin Abăluță de mulți ani. E un scriitor excepțional. Are și alte talente artistice. Dar, una peste alta, acest poet și prozator de mîna întîi are o demnitate artistică pe care ar merita s-o ținem minte. Cristian Teodorescu: M-a uluit că vi s-a dat un important premiu literar la Botoșani și apoi v-a fost retras fiindcă n-ați putut să vă duceți să-l luați. Cum v-a picat chestia asta? Constantin Abăluță: Vă rog, nu-mi răpiți puritatea și unicitatea […]

După cutremurul din 1977, mulți au rămas cu cîte o scrînteală, după cum i-a prins seismul. O tipă care era în lift și tocmai apăsase pe un buton cînd a început să se miște blocul a rămas cu impresia că ea declanșase cutremurul. Femeia a stat cîteva ore pe întuneric în colivia liftului, prinsă între etaje. Nu s-a mai urcat mulți ani în lifturi. Nu-și putea scoate din cap ideea că ar mai putea apăsa vreun buton fatal ca în […]

Într-o postare pe Facebook, Ștefan Agopian i-a anunțat pe cei interesați că s-au împlinit 35 de ani de cînd a apărut Manualul întîmplărilor. Asta s-a întîmplat la Editura Cartea Românească. Fericitul redactor al cărții a fost Mircea Ciobanu, care se împrietenise cu Agopian de cînd îi tot publica romanele. Pînă să iasă Manualul, critica îl primise destul de bine pe tînărul prozator. Că e talentat, că are stilul lui, că e o voce inconfundabilă – chestii din astea! –, dar […]

Umblă vorba că de pe aeroportul de la Chișinău au plecat misterios mai multe curse charter, după ce Vlad Plahotniuc a lăsat puterea din brațe. Într-unul dintre acele avioane s-ar fi îmbarcat și Plahotniuc, într-o direcție necunoscută. Despre el se spune că și-ar fi plantat oamenii în toate instituțiile statului și că ar fi avut de gînd să-și folosească susținătorii într-un eventual conflict civil. Oricum, la aeroport, oamenii lui și-au făcut datoria: s-au făcut niznai, întrebați încotro a luat-o avionul […]

Pe Vasile Ernu îl descos periodic ce se întîmplă în Republica Moldova și în Rusia. E unul dintre puținii care știu să descîlcească ce se petrece la Chișinău și la Moscova. Are două variante la volumul cu care se încheie Trilogia marginalilor și speră ca la toamnă să-i dea de cap. Cristian Teodorescu: Cum stai cu al treilea volum din Trilogia marginalilor? Că mă mai întreabă și pe mine alții. Vasile Ernu: Of, nu pune sare pe rană. Lucrez greu, […]