Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Acum vreo opt ani am fost la Udine să țin o conferință pentru studenții de acolo, care tocmai își luaseră masteratul. În oraș era o veselie generală. Studenții umblau în grupuri, cu robele lor academice, și își spuneau fericiți unii altora dottore sau, de la caz la caz, dottoresa. Universitatea din Udine era mîndria orașului, de dată recentă. Adulții le ocroteau încîntați absolvenților exuberanța. Cafenelele erau pline. Pizzeriile de-abia făceau față clienților. Intelectualii de centru-stînga uitaseră pentru o zi că […]

În romanele acestui japonez hipertalentat, fantasticul apare tocmai cînd ți se pare că textul s-a așezat pe șleaurile unui realism pe care te poți bizui. Atent pînă și la cele mai mici detalii menite să te convingă de verosimilitatea poveștilor pe care le pune cap la cap în cărțile sale, Haruki Murakami trece în fantastic ca și cum ar deschide ușa unei încăperi pe care a descoperit-o într-o casă veche în care s-a mutat recent. Unul dintre personajele din Uciderea […]

Pînă acum cîțiva ani, dacă nu combăteam telefonic cu Radu Cosașu despre Campionatul Mondial de fotbal, parcă nu mergea treaba cum trebuie. Ca să zic așa, puiul fript era în fața mea, pe farfurie, cu garnitură cu tot, dar lipsea mujdeiul de usturoi. Pele-enciclopedistul fotbalului știa să dea iuțeală și savoare comentariilor de pe margine și avea totdeauna un ce al lui despre ceea ce se petrecea pe teren. Nu că ne-am fi răcit în ultima vreme, dar pînă miercuri, […]

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi. Birja se mișca atît de încet, că Vasilica i-a spus muscalului să se oprească, fiindcă voia să se dea jos. Ajunsese aproape de […]

E istoric și expert în istorie. Discret, dar eficient, Dorin Matei e președintele Fundației Magazin istoric și redactorul-șef al celebrei reviste cu același nume. Cristian Teodorescu: Ce mai face Magazin istoric? Dorin Matei: În general, revista Magazin istoric este bine. Şi cînd spun asta, nu mă gîndesc doar la faptul că dintre cele trei reviste apărute în deceniul 7 al secolului trecut şi care reprezentau un punct de atracţie pentru români – Lumea, Secolul XX şi Magazin istoric – doar […]

Ce om minunat era Călin Căliman, criticul de film! Avea umor, era doxat și mîncase filme pe pîine încă din copilărie. Cînd l-am cunoscut la Contemporanul, în 1986, era criticul revistei, pe această felie. Începuse să albească de timpuriu și își lăsase o bărbuță cu fire rare, de-l întrebam la ce-i trebuia. Mi-a explicat politicos că barbă deasă aveau toți purtătorii acestei podoabe. El, cu țepii lui răsfirați pe falcă, făcea opinie separată. Se căsătorise de vreun an, la cincizeci […]

Pe Jeffrey Eugenides, scriitor american cu rădăcini grecești, îl știam ca autor de povestiri din Granta și mai de curînd din Iocan. Romancierul m-a tușat cu două cărți, Sinuciderea fecioarelor și Middlesex. Un timp, Eugenides a fost comparat cu Saul Bellow și cu Philip Roth. De cîțiva ani buni, nu mai e comparat cu nimeni, ci e luat la bucată. Alți prozatori sînt comparați acum cu el. Fără să experimenteze noi formule literare – deși dă semne clare că le […]

Dacă nu cumva i-a făcut careva o glumă proastă lui Gabriel Oprea, și se pare că nu, atunci gheneralul și-a tras-o singur cu poza falsificată, în care dă și el mîna cu Obama. Mă îndoiesc totuși că această făcătură tristă e opera lui. Nu mi-l închipui pe Oprea operînd pe teatrul de luptă al Photoshop-ului.Dar dacă a acceptat să scoată la înaintare un asemenea fals, poza asta chiar că face cît o mie de cuvinte despre generalul tuturor stelelelor posibile […]

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi. Fata în casă a domnului Brătianu îi pregătise cafeaua, dar nu îndrăznea să i-o aducă. Îl auzea plimbîndu-se prin birou, cu pași apăsați, […]

E directoarea executivă a Liceului Teoretic Național ( LTN), școală particulară din București. Anca Moraru are un CV de manager pe care mulți și l-ar dori. E tînără, dar nu se laudă cu asta. Are experiență  managerială, însă nici cu asta nu se laudă. În schimb, se laudă cu elevii liceului. Cristian Teodorescu: Doamnă Anca Moraru, cîte licee particulare sînt în București? Anca Moraru: Licee particulare sînt aproximativ 20 în București. Oferta este mai bogată însă pentru învățămîntul gimnazial și […]

Într-o zi din anul 2011 se aude că a murit subit fotograful Ștefan Ioniță, mai cunoscut sub numele de Fane Jeg. Știrea părea cît se poate de plauzibilă. Cîte nu pățise pînă atunci celebrul Fane! Fusese lovit cu portiera – din greșeală! – de bodyguard-ul zelos al unui ministru. Gorilele lui C.V. Tudor îl aruncaseră în stradă la ordinul tribunului. Își rupsese hainele cocoțîndu-se pe garduri pentru cîte o exclusivitate, asta fără a mai pune la socoteală textele din ziare […]

Dacă n-ar fi riguros documentat, acest roman nonficțional al lui Stejărel Olaru ar părea de necrezut. E plin de lovituri de teatru prin care trece protagonistul, un spion român care și-a început cariera în anii ’50 și a fost activ în slujba Securității mai mult de douăzeci de ani. E vorba de celebrul Silviu Crăciunaș, cunoscut la Securitate sub numele conspirativ de Victor. Tipul a reușit să fie luat drept luptător anticomunist de românii din exil, printre care s-a infiltrat […]

Zilele trecute am fost în Deltă, nu la pescuit și nici ca să văd Delta turistic, ci într-o expediție în care m-am întîlnit cu peste o sută de copii care au răspuns propunerii de a scrie despre Delta Dunării, ca localnici. Cum văd acești copii lumea în care trăiesc? Cum se simt ei la Chilia Veche, la Ceatalchioi, la Crișan sau la Sulina? Vor să rămînă acolo? Vor să plece? Delta e săracă și izolată, în frumusețea ei sălbatică. Copiii […]

Marea speranță a bucureștenilor, dar și a celorlalți români aflați sub ocupație în timpul primului război mondial a fost să-și recîștige libertatea. Ce au însemnat pentru locuitorii Capitalei perioada cît au fost prizonieri în orașul lor, victoria asupra ocupanților și mai ales momentul augural al Unirii, în acest serial despre oamenii obișnuiți, politicienii și lumea acelei vremi. Tocmai ce se îmbrăcase Vasilica în hainele ei duminică să se ducă la Înviere. Îi ridicase din pat și pe copii să-i pregătească. […]

Prozator, dramaturg, scenarist de film și om de afaceri, Adrian Lustig a reușit cu brio în toate aceste îndeletniciri. De curînd s-au încheiat filmările la Circul Matteo, după scenariul său, prima producție de acest gen a TVR, după douăzeci de ani. Cristian Teodorescu: Ce mai înseamnă azi un film pentru TVR, că tot ai făcut, de curînd, unul? Adrian Lustig: Pentru TVR a însemnat încercarea de a produce din nou – după circa douăzeci de ani – un film de […]

Pe vremuri, Laurențiu Ulici avea în România literară o rubrică pe care o botezase “Prima verba”. În rubrica lui, Laurențiu scria mai ales despre cărți de debut. Dar continua să-i urmărească pe debutanți și în cărțile lor următoare, ca să vadă cum le mergea și după aceea, încît uneori numele rubricii nu se potrivea cu textul de sub ea. Ulici însă, cu inteligența lui scăpărătoare, știa s-o aducă din condei, astfel că nu i-ai fi putut reproșa că vopsește vreun […]

Îmi place atît de mult cum scrie David Grossman, încît am citit toate romanele lui traduse în românește. Despre două dintre ele mi-am dat cu părerea în Cațavencii. Nu mai știu de ce doar i-am pomenit aici romanul Un cal intră într-un bar, pentru care Grossman a primit Man Booker International Prize. Cineva cu care să fugi de acasă, ieșită de curînd la Polirom, a apărut în 2000, în Israel, cu opt ani înainte de romanul care i-a adus celebritatea […]

Cînd eram mic, am auzit Cîntecul “Titanicului”. Mi l-a cîntat într-o seară bunicul meu, cu vocea lui de bariton. Țin minte și azi patru versuri ale acelui vals al catastrofei: „Marinarul Robert, / Planton pe catarg, / Strigă cu glas mare: / Se vede un ghețar”. Mi le-am amintit după ce am aflat de disputa dintre fostul căpitan de vapor Traian Băsescu, șef al PMP, și deputatul Robert Turcescu, la congresul partidului, unde Băsescu și-a anunțat retragerea de la președinția […]

Cînd ocupanții nemți le-au dat ordin în scris bucureștenilor să nu mai umble cu birja, ci doar cu tramvaiul sau pedestru, Vasilica a făcut rost de o scutire. O ținea în geanta ei încăpătoare, de moașă, în care își ducea instrumentele. Nu era singura, dar ca să n-o ia lumea în ochi de rău că umblă cu birja și să n-o oprească patrulele militare, își lipise o cruce roșie pe geantă. Crucea asta mai avea un rost – să nu-l […]

Poetul Dorin Tudoran a primit premiul „Doina Cornea” înființat de PEN Club Romînia după moartea marii disidente. El însuși disident pe bune, ca să zic așa, Dorin Tudoran a fost printre cei ce au fost susținuți de Doina Cornea în țară și au susținut-o apoi pe Doina Cornea din străinătate, astfel încît această doamnă a puținelor noastre proteste antitotalitare n-a avut soarta tragică a unui „Babu” Ursu, deși a fost urmărită și amenințată cu moartea de Securitatea lui Ceaușescu. Cristian […]

romania100
Editoriale