Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Se împlinește anul ăsta cam un sfert de veac de cînd am ajuns prima dată la Chișinău. Nu orașul în sine, nici amicii pe care i-am revăzut și cu care am băut și bîrfit (cum altfel?) pe săturate, și nici structura ciudată a populației nu mă inspiră la confesiuni. Ci trenul. Ulici mă trimisese la Chișinău cu trei milioane de lei (vechi-vechi, dar, în 2005, erau bani buni) să dau un premiu literar. Hîrtia cu numele alesului era în plic, […]

Văicăreala socio-istorică de la noi e ușor de înțeles. Nu-i așa că în România nu se întîmplă nimic bun? Sîntem condamnați de istorie la o veșnică rătăcire (era să scriu pomenire)? Nu noi, da’ nici copiii copiilor noștri nu vor avea parte de o Românie mai bună? Știți sloganul? Ei bine, e vechi. Cînd e citat Eminescu cel politic, ni se pare că nu s-a schimbat nimic, că trăim în aceeași țară atemporală și imobilă. Concluzia simplă: nimic nu se […]

Se știe – cum să nu se știe? – că românul s-a născut poet și numai vicisitudinile sorții îl împiedică să fie prezent, cu arme și bagaje, în gura cititorilor din lumea întreagă. Nu știu prin ce minune, cîțiva binevoitori au scos de la naftalină o ediție a ziarului Cotidianul din 2012, cu povestea lui Mircea Cărtărescu. Ziarul în chestiune lansase în urmă cu mulți ani o sumă astronomică (4.086.887.500 de lei, mai precis) cu care statul român (ICR, mai […]

Mi-am petrecut stagiatura la Galați, în urma uneia din cele mai ciudate repartiții din istoria tuturor repartițiilor din România. Dar, mai înainte, trebuie să spun celor care nici nu-și imaginează, că, pe vremea aia, media generală mare nu era singura condiție ca să prinzi un post mai de Doamne-ajută. Trebuia să muncești și la partid, adică să strîngi cotizațiile, să organizezi ședințe, să dai adeziuni, să-i arăți cu degetul pe leneși, chiulangii și băutori, tot tacîmul. După atîta efort, nu-i […]

Într-o frumoasă cronică literară pe care mi-o consacră cu neobosită osîrdie și cu o preaplecată spinare în fața sultanului, dl Horia Gârbea face micuța și nesăbuita greșeală de a da varza la capră. După ce mă desființează literar (e dreptul domniei-sale și îl înțeleg, altfel nu prea poți să te bucuri în tihnă de șefia celei mai mari secții din țară a Uniunii Scriitorilor), domnia-sa nu-și poate stăpîni avîntul revoluționar. Aidoma multor țucălari care își cîștigă bănuțu’ căutînd prin gunoaie […]

Recentul scandal cu banii aruncați de la fereastra Ministerului Culturii, cu ocazia Centenarului, a folosit, totuși, la ceva. În primul rînd, băieților deștepți și fetelor harnice care și-au potolit dorul fără sațiu al buzunarelor. În al doilea rînd, ziariștilor care, de bine, de rău, au prins un fir din ghemul încurcat al banilor publici, care se întorc la popor, numai că spre cei mai șmecheri reprezentanți ai săi. Abia cînd depeni firul te prinzi ce vacă grasă se ascunde sub […]

Da, titlul e adevărat. Doar că trebuie să bag un mic amendament. Deși nu m-am vîrît niciodată în politică, afurisita s-a băgat necontenit în viața mea șiniciodatăn-a binevoit să-mi facă niscai sex oral. Pe vremea lui Ceașcă, nefiind membru de partid, n-am putut schimba rolul de gestionar cu cel de corector. Nici bilete la mare prin sindicat n-am avut. Ce-i drept, nici cotizație n-am plătit. De treizeci de ani, deși sînt ca broscuța cu gura mare, bani de la partid […]

Eu înțeleg că la Cultură e un soi de cimitir al elefanților, iar cel care preia postul va privi întotdeauna cu jind la ministerele mai mari și mai bogate. Înțeleg și ciuda lui omenească: “Nu puteam și eu s-adun ceva mai bun pentru viitor? De ce eu? De ce eu? De ce?” Cum de ce? Păi, pentru că, atunci cînd se face rectificarea bugetară, de aici se taie grosul mizilicului, dacă putem spune așa. De aceea, nu e de mirare […]

Stabilisem, de comun acord, un parteneriat cu Christian Tour, astfel încît ei să-mi asigure cazarea, iar eu să dezvălui secretele Lefkadei. Precum ați văzut, am scormonit insula în lung și-n lat. Plaje, prețuri, aglomerație, trucuri. Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din tîrg. De ce? Simplu. Din cauza mea. Data sejurului cădea cum nu se putea mai bine. 9-16 august. Am mai pus, de la mine, un sejur de trei zile în Peraia. Peraia e un […]

Habar n-am dacă lucrurile despre care voi vorbi se cheamă cultură sau impostură, ori dacă țin de naturelul simțitor al lucrurilor mici. Pe scurt, e vorba de încăierarea de pe net a unor venerabili conservatori cu partida progresistă. Nu dau nume, deși toată lumea știe despre ce e vorba, pentru că nu au importanță numele, ci ideile vehiculate. Și pricina a fost, vai, cazul nefericitei adolescente din Caracal. În România, se pare, se dă o luptă feministă cu forțele întunericului. […]

Turiștii români par a se călăuzi după un precept biblic: creșteți (răspîndiți-vă) și stăpîniți lumea. După 1990, înarmați cu cutii de conserve și sacuri de dormit, lansînd pe piață moneda forte a rulmenților, tigăilor, bibelourilor și clasoarelor cu timbre, ei au sărit pîrleazul hotarelor strămoșești. Un pic de Turcia, un pic de Grecia, un pic de Bulgaria, an de an, pas cu pas (știu, știu, citez din clasici) și în proporție de masă, românii au pus stăpînire pe turismul mondial. […]

Taman cînd era să zic că ne pîndește criza de după ușă, văzui cu ochii mei cum se suplimentă bugetul SRI cu juma’ de miliard. S-a tăiat, firesc, elegant, de la Sănătate, că, exact cum zicea un înalt funcționar, “ai, n-ai card de sănătate, tot mori”. S-a mai luat și de la alții, dar sume mici, că-s mai plăpînzi. Cultura și-a plecat capul grațios pe ghilotina finanțelor și n-a zis nici cîrc. Multor artiști le mai trebuie doar să-și ia […]

Mi-e groază să mă duc la Pașapoarte. Dacă vă gîndiți la serviciul specializat de acum cîțiva ani și/sau de acum cîteva decenii, îmi veți da dreptate. Mi-ar fi plăcut în cel mai înalt grad să întîmpin la fereastră un îngeraș rotofei și delicat (da, același pe care l-am așteptat ani în șir să vină cu o geantă de dolari), care să-mi înmîneze, după caz, docomentul verzui care să mă poarte spre alte zări de soare pline. Nu mi-a fost dat […]

Întîmplarea face să-mi cadă de curînd sub ochi un text al unui politician. Spun asta cu un soi de autoiritare, pentru că îmi jurasem să rîd de politicieni, indiferent de partidul din care provin și indiferent cît de tare s-ar îmboboșa fanii. Dar, surpriză, de data asta, cele scrise de respectivul domn (Iulian Bulai, USR) sună exact ca și cum le-aș fi spus eu. Le reproduc, repet, cu ciudă și invidie. Dar există o explicație: în timp ce domniei-sale i-a […]

În 1990 mi-am transferat în brava lume nouă revoluționară proverbiala mea neseriozitate. Eram cunoscut ca cel mai neserios om din lume. Prietenii mă știau ca pe un cal breaz că îi făceam să aștepte cu săptămînile, cu lunile, cu anii. Pe de o parte, eram cel mai bun depozitar al secretelor, pe de alta, cel mai neserios om de pe Pămînt. Dar eram simpatic. Inspiram încredere. O exploatam cu entuziasmul specific vîrstei. Nu-i de mirare că, după gloriosul an 1989, […]

Prima mea ieșire în Istanbul a avut loc în urmă cu 25 de ani, cînd România înscrisese vreo patruzeci de scriitori băutori, vorbitori de limbi străine, joviali, flecari, aroganți (cine e mai tare decît noi?) într-o expediție internațională, pe un pachebot de lux, în zona Mării Negre și a Mediteranei de peste gîrlă. Nu mai spun de șarmul masculin românesc, care a exploatat tot ce se putea exploata și a băut tot ce se putea bea. În fine, asta era […]

Mai toată lumea știe ce s-a-ntîmplat cu teatrele. Dacă nu-s bani (și chiar nu sînt, dar asta se va vedea la toamnă), adio colaborări și, pe linie directă, adio spectacole. Oamenii au protestat, actorii au cuvîntat (dar și despre asta vom vorbi mai încolo), politicienii și-au scos discursurile din țiplă. Pentru cîteva mii de oameni, asta înseamnă dezastru sau faliment. Dar nici ăsta nu mi se pare cel mai grav lucru. România modernă e plină de bani lipsă și de […]

În România, cultura e cenușăreasa bugetului. N-are de nici unele. Dar, spre deosebire de eroina basmului, Cenușăreasa noastră pare bogată. De unde n-are, i se mai și ia. Ultima ispravă e demnă de cartea recordurilor nesimțite. În centrul Bucureștilor sînt cîteva muzee remarcabile: MȚR, “Antipa”, Geologie. Toate se lăfăie sub ochii Palatului Victoria, un alt fel de muzeu, mai dezinhibat și mai puțin formalist. Probabil că, venind pe acolo zi de zi, funcționarilor și miniștrilor le curg balele după terenurile […]

Departe de a considera publicul un flecușteț nefolositor, dar nici stăpîn despotic, am descins, în vara lui 2007, la Izmir, la un mare festival de poezie. Avusesem și eu, ca orice românaș verde, complexele mele de superioritate: că turcii, că românii, că istoria multimilenară, că bașbuzucii… Din fericire, prima vizită la Istanbul mă readusese cu picioarele pe pămînt. Am fost atît de lămurit, că nici prin cap nu mi-a mai trecut să caut sabia lui Ștefan cel Mare, ci m-am […]

M-am întîlnit de curînd cu un promotor cultural bucureștean. Spun bucureștean, pentru că ăsta e, cum ar zice cineva, un aspect important. Nu știu cum e situația în alte orașe, se prea poate să aflu curînd, dar în București situația e albastră. Cu bogate nuanțe de violet, culoarea sufocării. După una, alta, omul îmi spune: — De douăzeci de ani fac asta. Organizez spectacole, lecturi publice, întîlniri, seri de muzică, arte încrucișate, promovez artiști tineri, artiști bătrîni… (în clipa aia […]

Editoriale
  • O instituție anticreștină

    22 octombrie 2019

    După ce a apelat la criminaliști de import spre a studia colecția de oscioare a șefului de campanie electorală morbidă a lui Klaus Johannis, DIICOT-ul i-a refuzat lui Gheorghe Dincă […]

  • Dictatorul român

    22 octombrie 2019

    Dacă îl punem deoparte pe Emil-Constantinescu-Cel-Învins-De-Securitate, ca pe un fluture rar, orbit și el de strălucirea puterii, dar cu frumoase desene morale pe aripi, insectarul președinților noștri prezintă doar gîngănii […]

  • Bellocrația

    22 octombrie 2019

    Deși termenul poate părea o invenție recentă, nu este. „Bellocrat“ apare la Suetoniu, la Ovidius, Wolfgang Lazius, Johann Pistorius, Plinius, Abraham Bzowski, Scipione Ammirato, Bartholomeo Gramondo și poate și la […]

  • O găina beată va cînta cucurigu pe palatul Victoria, însă foarte încet, ca să nu-l trezească pe Klaus Iohannis

    15 octombrie 2019

    După ce o tînără iraniană și-a dat foc în piața publică fiindcă fusese condamnată pentru port ilegal de nădragi bărbătești, ayatollahii care le interziseseră femeilor accesul pe stadioanele din Teheran […]

  • Elegie pentru Ciuma Roșie

    15 octombrie 2019

    Guvernarea PSD zace azi în colbul istoriei minore, doborîtă de propria fudulie, otrăvită cu propria prostie și sfîrtecată de propria trădare. PNL și Klaus Iohannis se împăunează cu uciderea ei, […]