Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Iată o poveste simplă și fără urmări. Ca să vedeți unde dai și unde crapă.Am fost invitat de niște prieteni mai tineri la o seară literară (o lectură cu public) la Manasia, un local de pe Moșilor. Cum se întîmplă în astfel de ocaziuni solemne, între prieteni, organizatorii au căutat pe net cîte ceva despre autori. Tiberiu Neacșu mi-a trimis, cu o zi înainte, un clip video cu subsemnatul, filmat în urmă cu peste 20 de ani. „Habar n-aveam – […]

E o ciudățenie prea bine cunoscută cum taman cele mai nasoale trăiri, alea pline de obidă, regret, neputință și furie se transformă ca prin farmec odată cu trecerea anilor. Cui i-a fost bine în armată? Ție? Ție? Nici mie. Cu toate astea, povestirile din armată sînt cele care fac deliciul unei conversații, cu cît vîrsta participanților e mai înaintată. După patruzeci de ani, totul e învelit în aburul molcom al legendei. Știm cu toții că nu e adevărat, dar nu […]

Naivitatea m-a scăpat din tot soiul de încurcături. Poate și refuzul meu de a crede că sînt o persoană importantă. De fiecare dată cînd mi s-au făcut temenele sau cînd am primit onoruri necuvenite, după ce inima mea s-a scăldat în baia trandafirie a încîntării, a venit și dușul rece. Stai, că nu e ceva curat. Asta mi s-a întîmplat mai demult, căci, altfel, aș fi fost și azi unul dintre fraierii care au înghițiț cîrligul cu rîmă cu tot. […]

Vorbeam, data trecută, despre impactul reducerilor bugetare în Cultură. Ministerul de resort și ICR au rămas cu ochii în soare – se vor putea concentra, de acum încolo, spre plata funcționarilor și într-o dulce (amăruie) hibernare. Nu-i așa că e bine să avem servicii mai puternice și cultură mai puțină? Sau: cînd aud de cultură îmi vine să pun mînă de la mînă pentru SRI. Se putea evita criza gravă din acest domeniu? Da, se putea. Doar dacă ar fi […]

Nu e nici un secret pentru nimeni: cei mai loviți de criză au fost artiștii, liber profesioniștii, independenții. Mă și mir că mai trăiesc (dacă trăiesc) după aproape șase luni de foame. Nici nu vreau să mă gîndesc ce experiențe, ce dezamăgiri și ce disperări au născut pui vii în sufletul lor. Și, ca să nu plutim în neantul vorbirii, hai să ne aplecăm oleacă peste prăpastia editurilor. Să începem cu cifrele. România ocupa ultimul loc în Europa, la vînzarea […]

Eram în Piața Universității, la începutul lunii mai, 1990. După numai cîteva zile, organizatorii deschiseseră balconul, căutau vorbitori, deși de vorbitori nu duceau lipsă. Era o buluceală acolo, se spuneau vrute și nevrute, unii băteau cîmpii, alții erau exaltați, cîțiva captau Piața cu carisma lor mitologică. Mai ales celebritățile Europei libere. Publicul era ca marea. Tălăzuia, aplauda, zornăia cheile. Oamenii se îmbrățișau și sperau. Dar ceea ce nu se vedea erau dedesubturile. Se perindau pe holul de la geografie zeci […]

Mama mea a fost profesoară la o școală de surdo-muți. Era un internat, undeva pe lîngă Gara de Nord. Nu prea înțelegeam, la șapte ani, cît aveam atunci, cum poți să-i deprinzi limba română pe cei care nu vorbesc. Era peste puterea mea de înțelegere. Așa că mama m-a luat acolo, să văd și eu. Școala avea o curte unde elevii, îmbrăcați regulamentar, se jucau în pauze de mama focului, pocnindu-se peste umeri, peste mîini și făcînd gesturi ciudate, rapide, […]

Probabil că mulți dintre cei care mă citesc azi știu, de pe Feisbuc, că a izbucnit, în lumea virtuală, un nou scandal. Greșesc. E unul vechi. Împlinește în curînd opt ani. Să fie sănătos. Însă mie mi-e cam jenă să îl pomenesc. Cum să vă spun, boieri dumneavoastră, nu că m-au rușinat păgînul, dar m-au bine mușcat de cur. Ați ghicit. Dan Alexe, nemuritorul cu două capete. Din nefericire, nu se știe care e cel cu care gîndește. Acum, cinstit […]

Sintagma asta, care a făcut carieră în comunism, ar puteatrăi o a doua tinerețe în zilele noastre, pe aceleași meleaguri scriitoricești. Se pare că Paul Georgescu, părintele ei, înțelesese prea bine cum e cu profunzimile insondabile ale scriitorului românesc. Teribil la crîșmă, fermecător pe stradă, uluitor în proiecte, insul își cam sfîrșea benzina în fața cenzurii sau a realității. Sigur, nu e vorba de toți, de absolut toți… Dar mi se pare nedrept și ridicol să ascundem neputința onctuasă a […]

Am avut degete rare. Niciodată nu m-am lipit de bani. Indiferent de epocă, am fost dator vîndut. Ba nu, mint, în prima jumătate a deceniului zece din secolul trecut, nu le-am simțit lipsa. Începînd cu 1996, însă, am dat de greu. Nu izbuteam să navighez de la o lună la alta. Uneori, mă descurcam cu 100.000 pe zi, echivalentul a zece lei actuali.Dar țin minte și acum o colaborare cu Televiziunea Română, în 1999, pentru emisiunea Artmania. Plata era de […]

Trag linie, n-o fumez. Campania „Citește românește“ a debutat în forță și merge înainte, deși n-o citește nimeni. E ca și cum ai pune imense panouri cu țîțe, pe blocuri, pentru orbi. Sau ca și cum ai țipa în difuzoare: „Surdomuți, treceți Prutul!“. Păcat, dacă ar fi în stare cineva să înțeleagă care sînt rostul și înțelesul acestei campanii, poate că ar mai intra cu unu la mie mai mulți cititori în librării. Dar asta e situația, nu că nu […]

Viața lui Virgil Mazilescu intrase, din 1981, în impas. Îndrăgostit pînă peste cap, s-a dat peste cap să-i facă rost iubitei de un apartament. Gurile rele sau bune spun că Mazilescu căzuse în genunchi în fața doctorului Orleanu, dentistul scriitorilor, și-i ceruse 50.000 de lei. Orleanu s-a gîndit puțin și i-a dat. Totul a fost bine, pînă nu a mai fost bine. Iubita s-a îndrăgostit de un bun prieten al poetului, yala a fost schimbată și… Și Virgil se plimba […]

Nu mi-a trecut prin cap că articolul precedent va avea atîta efect. Credeam că lista de „expresii frumoase“ e un accident, o năzbîtie a minților leneșe, o conjunctură nefericită a astrelor potrivnice și a cadrelor didactice pe puncte. Cum să-și imagineze cineva rațional că elevii învață la școală să nu gîndească, să nu vadă, să nu audă? Ce părinte e atît de nebun, încît să-și îndemne progenitura să fure, doar ca să ia nota zece la limba română? Poate nu […]

EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI (PRIMĂVARA) Pomii își îmbracă haina cu flori și frunze verzi / Păsările zboară vesele înspre razele aurii / Razele aurii bat în geamurile caselor / Rîndunica cea voioasă la noi iarăși a sosit / Turturelele se-ngînă / Mii de fluturi vezi zburînd / Prin livezi albinele și-au pornit colinda / Iarba a prins colț fraged și nou / Cocorii sosesc din depărtări cu lumina prea albă și fierbinte în această adevărată a lor țară, veche și […]

Nu cred că ar mai trebui să spun cuiva că perioada de apogeu a președintelui Băsescu (2009-2010) a coincis cu cele mai mari căcaturi care s-au petrecut în presă și în lumea culturală. Cu excepția ICR, care și-a păstrat, paradoxal, independența de acțiune (și pe care avea s-o plătească scump doi ani mai tîrziu, cînd a fost măturat de uraganul Marga și de reducerea catastrofală a fondurilor), toată piața media și online a fost acaparată de politruci, tonomate, profitori și […]

Sper să nu-mi fie luat în nume de rău ce am să povestesc, dar asta e. Aveam 29 de ani în 1983, lumea îmi era deschisă a privi, mă-mpăcasem cu Nichita (a cărui gelozie se mai domolise), îl vizitasem la începutul verii, mă-ntorsesem în București, post de gestionar la Cartea Românească aveam, de mîncat la restaurantul Uniunii, mîncam, cine mai era ca mine? Anul 1983 nu fusese unul strălucit, dar pasabil. Nu aveam de unde să știu că ’84 va […]

Cam în douăzeci de ani, puțină lume va mai pricepe ce voi scrie mai jos. Iar eu zic că e bine, chiar dacă dispariția lumii vechi înseamnă și dispariția unei părți din istoria mea personală. Toamna, la începutul anului universitar, toți studenții, în frunte cu neliniștiții lor profesori, se încolonau, luau cu asalt trenurile și se deplasau spre cîmpiile, livezile sau podgoriile patriei, pentru a culege, cu mînuțele lor deprinse a mînuistiloul, roadele pămîntului. Nu rîdeți. Țara avea nevoie de […]

Cum vă spuneam, aștept de o lună de zile o micuță inițiativă a breslei. Conferințe video cu scriitorii români pe diverse teme, promovări de cărți, discuții, planuri și petiții către Ministerul Culturii. O măslină, o scobitoare, un sfîrîiac. Nț. Aștept de pomană. Site-ul breslei scriitoricești e plin de colb. Rien ne va plus, de parcă net-ul ar fi infectat. Nu mă miră. În definitiv, șeful trupei ar fi foarte uimit dacă ar afla că ar fi urmărit măcar de o […]

De cîte ori ați fost obligați să vă cereți scuze fără a crede nici măcar o clipă cu adevărat că sînteți vinovați? Așa-i că ați pierdut numărul acuzațiilor nefondate și al umilirilor? Cam așa stau lucrurile și cu pățania dlui Tismăneanu. O relatez pe scurt: a primit pe WhatsUp o poză cu niște ciori și două propoziții cu un „Țăndărei“ pierdut printre rînduri. A rîs, a postat-o pe Facebook, ca tot omul care face o plăcere umanității din bulă. Dar […]

M-am uitat ca vițelul la poarta nouă la reglementările scoase de Ministerul culturii privitoare la condițiile în care un liber profesionist, aflat temporar (dar cu perspectivă definitivă) pe bară. Poate că, pentru un contabil, lucrurile sînt cum nu se poate mai clare. Da’ pentru amărîtul de artist, limbajul formal e o enigmă, extrasul de cont e o Iliadă, iar încercarea de a duce la bun sfîrșit niște norme metodologice, o Odisee. Nu rîdeți. Fanteziști, circari, absconși, artiștii se opresc în […]

Editoriale
  • Un vaccin la îndemîna oricui

    24 noiembrie 2020

    Patriarhii ortodocși care și-au dat singuri cu cădelnița-n coaie după ce au afirmat că virusul liliacului chinezesc, nefiind creștin, nu are ce căuta în biserică au acum un bun prilej […]

  • Pfizer președinte

    24 noiembrie 2020

    Nu mai sînt paturi la ATI. O spun medicii, o spune presa, o spun pacienții care se agață de viață pe holuri. Ba sînt, spun Orban și Tătaru, care nu […]

  • Cățeii pandemiei

    24 noiembrie 2020

    S-au umplut orașele, în principal, de căței, de obicei de talie mică, abandonați. Mulți sunt câini din acele rase incerte, pe care, pe întuneric, i-au putea confunda cu o pisică, […]

  • Împărat și proletar (Scrisoarea a IV-a, către prieteni)

    17 noiembrie 2020

    Străbunica mea Iulica Bonțideanu, greco-catolică din comuna Soareș, de lîngă Bobîlna, care a dormit toată viața cu capul pe Biblie pînă la vîrsta de 101 ani, avea obiceiul de a […]

  • Poporul fără ardere internă

    17 noiembrie 2020

    Iohannis a risipit un mandat de cinci ani învățînd să citească din prompter și numărînd plopii de două ori pe săptămînă pe drumul spre Sibiu, dar putea să recupereze în […]