Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Azi a cam trecut moda cenaclurilor. Au murit și nu mai vor să învie. Într-un fel, e trist, pentru că acolo puteai primi niște picioare literare-n fund și niște laude sincere. Unde mai pui că, obligat sau de sine stătător, îți exprimai părerile și învățai să vorbești. E știut că poeții care n-au trecut prin traumatizanta experiență cenaclieră nu prea le au cu vorbitul. România lui Ceaușescu duduia de cenacluri și, scurt timp după dispariția tartorului, au mai fîlfîit din […]

Partea hazlie cu Securitatea comunistă e frica de după moartea ei. Lumea și-o închipuia ca pe o instituție atotștiutoare, atotputernică, un organism de control și supraveghere, cu mii de brațe, plantat în telefon și-n cur, care nu făcea altceva decît să te urmărească zi și noapte. Trăgeai apa la WC – desigur, Securitatea știa și de cîte ori te-ai șters la cur. Victimele, terorizații, în primul rînd, dădeau această impresie devastatoare prin zvonuri și aluzii, dar, luată la bani mărunți, […]

În ultimii ani ai întunecatului deceniu opt, Ploieștiul lui Nino Stratan părea o combinație de Mecca și Medina, strînse sub un acoperiș neîncăpător. Unde mai pui că și autoritățile, mai obtuze, dar mai blînde, nu inspirau nici o teroare administrativă. Păreau niște clovni politici căutîndu-și prin buzunare un cuțit de plastilină. Aveam, n-aveam treabă, țuști în tren și hai la bibliotecă să citim publicului, sau să vedem ce drăcii a mai făcut Echizli, sau să bem. Drumul era simplu, și […]

În februarie 1992, am zburat prima (și singura) dată în America. Eram oarecum trimis de Cotidianul, să învăț cum se face jurnalism serios. Spun oarecum, pentru că tocmai fusesem dat afară de acolo, dar asta n-am mai pomenit-o niciodată. Prost să fii să nu vezi America! În definitiv, era pentru propășirea țării. Ce, se termina lumea cu Cotidianul? Nu știu dacă am învățat ceva, dar interviuri am dat, de plimbat, m-am plimbat, cursuri am urmat și am mai pățit și […]

Am povestit mai demult că poposisem prin Pucioasa, în 1976, la o practică folcloristico-lingvistică. În prima săptămînă n-am făcut nimic. Sau aproape nimic, dacă nu punem la socoteală crîșma, țigările, whist-ul și băutura (în exces). Trai, neneacă, cu banii facultății. Da, numai că, după o săptămînă de huzur, cine sosește de la București, informat pînă la ultima levată de guleaiul studenților? Octav Păun, pe atunci lector de folclor, deși avea părul alb ca zăpada, sosește pe nepusă masă și face […]

Cred că puțină lume mai ține minte ce a promis Dan Lungu în campania pentru șefia Uniunii scriitorilor. Chestii generale, transparență, management, profesionalism. Dar s-a jurat (eu cred că de frica unor confrați visători) că va păstra „Turnirul de poezie”. M-am mirat. Dar bănuiesc că a dominat grija de a nu tulbura apele și de a nu se vedea, din nou, pus la zid. Povestea acestui turnir e lungă și, vai, ridicolă. Pe scurt, vreo zece-douăzeci de poeți fac o […]

Eram în Piața Universității, la începutul lunii mai 1990. După numai cîteva zile, organizatorii deschiseseră balconul, căutau vorbitori, deși de vorbitori nu duceau lipsă. Era o buluceală acolo, se spuneau vrute și nevrute, unii băteau cîmpii, alții erau exaltați, cîțiva captau Piața cu charisma lor mitologică. Mai ales celebritățile Europei Libere. Publicul era ca marea. Tălăzuia, aplauda, zornăia cheile. Oamenii se îmbrățișau și sperau. Dar ceea ce nu se vedea erau dedesubturile. Se perindau pe holul de la Geografie zeci […]

Multe s-au mai povestit despre călătoria poeților din 1994. Și, cîtă vreme va mai fi măcar un supraviețuitor, hăt, peste ani, poveștile se vor reinventa fără odihnă. Pentru cine nu știe (dar mai există, oare, cineva care să îndeplinească această condiție?), voiajul poeților români pe Mediterana, pe un vapor de lux, vreme de două săptămîni, a venit ca un premiu de consolare. Era toamna lui ’94, iar Uniunea Scriitorilor tocmai trăsese heblul. Nu mai erau bani de nimic, dar, din […]

Cine l-a văzut sau auzit vreodată pe Ion Mureșan nici nu și-ar putea închipui vreodată că în mintea lui dedicată sticluțelor veșnic pline și femeilor veșnic iubețe ar mai fi loc și pentru altceva. Altceva concret, numărabil și pipăibil. Sigur, sexul frumos e nespus de pipăibil, dar, El, Muri, pare întotdeauna un rătăcit al momentului într-o lume eternă, pe care o descumpănește, hîtru. Dar, deși o să rîdeți, poezia merge de minune mînă-n mînă cu spiritul întreprinzător. Aflați de la […]

Nu, nu se citește Dimaș. Dacă eram în Franța, aș fi fost acuzat că am încurcat literele, dimache vs. dimanche. Lucrurile sînt mult mai simple: la Școala 175, de pe Grivița, exista o proaspătă tradiție a valorii. Dimache era, urma să fie proful nostru de matematică dintr-a șaptea și a opta. Ca să izbîndim la liceu. Dar eu habar n-aveam. Știu că îmi plăceau literatura și diriginta, Cornelia Manolescu. Diriginta asta a noastră a rămas, cred, în amintirea tuturor. Spun […]

Ca să nu zică lumea că sînt cîrcotaș, am lăsat subiectul de mai jos în suspensie, pînă se vor fi liniștit apele. Acu’ e vacanță. Biroul Executiv al Uniunii Scriitorilor se bronzează în liniște, după așa un efort, după o campanie așa glorioasă. Cine știe, poate că vor povesti nepoților cum au schimbat statutul, cum au pendulat între decrete și cum și-au învins oponenții prin eliminare. Nu rîdeți, e și ăsta un merit! Poate chiar meritul de căpătîi. Nu faci […]

De curînd, pe Feisbuc, un veleitar cu parapon, pe numele lui de influensăr Dan Alexe, ne-a luat din nou la perpulis pe Cristian Teodorescu și pe subsemnatul. Dracu’ m-a pus, deunăzi, să scriu un articol – sper eu, cu haz – despre cum s-au topit cele 100 de milioane de lei ale Uniunii Scriitorilor? Dracu’ în persoană. Scaraoțchi mi-a scris articolul? El. Dar cine s-a luat după tot alaiul de încornorați? Acest Dan Alexe, cel cu Miros de roşcată amară […]

În 1982, toată iarna și primăvara, am fost profesor suplinitor la Bulbucata. Iată programul: trezirea, la cinci dimineața. Troleibuzul și tramvaiul ajungeau la șase treizeci în autogară. Cursa în care urcam voios, plin de rîvnă, mă lăsa în fața școlii din Bulbucata la șapte. Stăteam aproape o oră lipit de soba care apuca să se dezmorțească. Dacă scăpam rata era jale: aveam, ce-i drept, altă cursă către Giurgiu, nițel mai tîrziu, dar nu trecea prin comună, așa că mă dădeam […]

Am petrecut în Spitalul “Cantacuzino” cîteva zile memorabile. E drept că primele zece ore nu mi le amintesc deloc. Nici nu-i de mirare. Erau mirificele ore de comă profundă, în care lumea materială și zbuciumul social erau, deja, foarte departe. Eh, o dată moare omul, și nici atunci nu-i tace gura. Numai că, după ce că n-ai murit de tot, revii la viață și viața îți scoate beția adîncurilor pe nas. Era în iunie ’90, și România clocotea. Sau, mult […]

C-o fi, c-o păți, lucrurile stau cam așa: în campania electorală a  Uniunii Scriitorilor, Dan Lungu a fost atacat la baionetă. Cică nemernicul ieșeanar fi cerut desființarea sau pedepsirea breslei. Habar n-am. Dar tot ce pot să vă spun e că directorul de imagine (da, ăla care a jurat că-și va da demisia dacă Lungu va fi ales) a trimis fiecărui membrudoveziirefutabile că nepoftitul care a venit să le tulbure somnul vrea să le ia și banii. Dar, deja, în […]

1990 a venit, ca în mai toate civilizațiile ieșite din sac, cu speranțe, pasiuni, nebunii și inițiative. Iar cuvintele de ordine al acelor zile erau: “Ceaușescu”, “tinerii noștri eroi”, “rezistența prin cultură” și “ciuperci după ploaie”. Cu Ceaușescu ne-am lămurit. Tinerii noștri eroi au provocat greață după numai șase luni. Nu vă mai lăudați, bă! Ați murit? Să fiți sănătoși! Rezistența prin cultură a publicat vreo zece best-seller-uri și gata cu literatura de sertar. Ceea ce a rămas a fost […]

Ca un adevărat geniu liric și tragic, Virgil Mazilescu îşi purta cu el poeziile. Nu pe hîrtie, ci în cap. Cu cît îmbătrînesc, cu atît mă miră mai mult capacitatea lui fenomenală de a-și memora versurile – care numai melodioase, ritmate și rimate nu erau –, dar singura explicație care-mi vine în minte e că nu a scris mult, iar fiecare poem avea o elaborare îndelungată. Altfel, e clar că-și ducea averea cumva sau pe undeva. Dar, desigur, nu în […]

Cînd e să faci căcatul praf, nimeni și nimic nu se poate opune viiturii. Revărsarea vine din te miri ce. N-a venit chelnerul. Nu te-a salutat. Sau, ce să vezi, nemernicul de public nu a binevoit să prezinte omagiile. Cam asta se înțelege din ultimul articol al vicepreședintelui USR, Gabriel Chifu. Invitat la Facultatea de Jurnalism, strașnicul poet și prozator a trăit amara experiență a indiferenței. Tinerii n-au vibrat, n-au întrebat și nici nu și-au dat seama că s-au întîlnit […]

Cartea Românească mi-a fost, vreme de șase ani, casă, protector și sursă de venituri. Noi toți (oamenii muncii – și cu mine) ne începeam programul cam pe la nouă (o adevărată binecuvîntare pentru adormitul care mă bîntuia), apoi ne odihneam un pic, la o cafeluță ALVORADA și la o tablă. Mă rog, nu era chiar o tablă, era încleștarea tablelor epocale, la care participau cam toți autorii cu care ne împrietenisem și care așteptau ori viza de la cenzură, ori […]

O fi beție? O fi drog? Ori e ceva, ori vine de undeva, altfel nu se poate. Preaiubitul critic și umorist Alex. Ștefănescu celebrează triumful patronului Manolescu trăgîndu-ne, mie și lui Cristian Teodorescu, un perdaf ideologic. „Pentru Cristian Teodorescu și Florin Iaru Felicitări pentru faptul că fostul vostru profesor Nicolae Manolescu, de la care ați învățat atîtea și căruia îi datorați în mare măsură cariera voastră literară, a fost reales președinte al Uniunii Scriitorilor. Este adevărat că de-a lungul anilor […]

romania100
Coperta Catavencii 3 – 9 Octombrie 2018
Editoriale
  • Capra de șes din Teleorman

    16 octombrie 2018

    Încercați să duceți o capră de tăiat lemne la Bruxelles și veți avea surpriza, la întoarcere, c-o să-i apară cornițe și că-n loc de rumeguș o să producă lapte praf. […]

  • De-a proștii și vardiștii

    16 octombrie 2018

    Pe drumul ce unește marea victorie din 2016 cu declinul politic de acum, PSD a pierdut poporul român, pe care-l avea pe jumătate îndesat în buzunar. L-a ținut acolo aproape […]

  • Centenarul s-a terminat, începe campania

    16 octombrie 2018

    Președintele României, Excelența Sa domnul Klaus Iohannis, investise enorm din punct de vedere emoțional în centenar. I-a plăcut ideea, s-a atașat de ea și părea că în anul 100 al […]

  • Dumnezeu nu bate cu BOR-ul

    9 octombrie 2018

    În cele două zile de referendum, Dumnezeu s-a mai îmbunat. N-a mai vărsat foc și pucioasă asupra sodomiților și gomoristelor, ci și-a nuanțat părerile din Vechiul Testament, punîndu-le în acord […]

  • Adio PSD, adio PNL

    9 octombrie 2018

    Prezența la referendum ne-a edificat măcar într-un anume sens. E drept, să dai 163 de milioane de lei pentru atâta lucru e cam mult și părem cam fraieri, dar să […]

Cele mai citite