Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

M-am întîlnit de curînd cu un promotor cultural bucureștean. Spun bucureștean, pentru că ăsta e, cum ar zice cineva, un aspect important. Nu știu cum e situația în alte orașe, se prea poate să aflu curînd, dar în București situația e albastră. Cu bogate nuanțe de violet, culoarea sufocării. După una, alta, omul îmi spune: — De douăzeci de ani fac asta. Organizez spectacole, lecturi publice, întîlniri, seri de muzică, arte încrucișate, promovez artiști tineri, artiști bătrîni… (în clipa aia […]

Dacă tot e Anul Cărții (dar e cu adevărat, nu cumva ne păcălește Ministerul Culturii?), n-ar fi rău să ne întoarcem chiar la obiectul muncii. S-a încheiat Bookfest, iar niște concluziuni se pot trage fără mari eforturi. Dincolo de halele noi, alea care au stat singuratice și ruginite vreme de zece ani, și care acum par, pe dinăuntru, niște spații perfect gîndite pentru tîrguri de toate soiurile, dincolo de sonorizare și lumini, ceea ce a sărit în ochi la Tîrgul […]

Mi s-a pus pata pe Ministerul Culturii, da’ nu mi-a fost dat de multe ori să văd un demnitar al statului român atît de dus cu pluta. Domnul Breaz (fie-i numele slăvit) are puțini bani în vistierie. În loc să tacă mîlc și să facă pe mortu-n păpușoi, domnia-sa s-a gîndit (da, eu chiar cred că asta a făcut!) să scoată din puțul gîndirii cugetări care să țină de foame. Răbdări prăjite. Pe foarte scurt, omul nostru are ce are […]

Nu degeaba sînt numiți artiștii niște … în ploaie. Poți să-i tai cîți vrei, că imediat cresc alții și ai la secerat o recoltă nesfîrșită. De regulă, tîmpiții din politică, știind că hartiștii sînt săraci, iar arta e ceva cu turnulețe, sclipici și vorbe îmbîrligate, se reped ca rața la muci atunci cînd e vorba de tăiat fonduri. Trebuie cîrpit bugetul pe undeva? Trebuie încredințat un contract unui verișor? Trebuie. Da’ de unde luăm banii? De la cultură. S-ar părea […]

N-am crezut niciodată în jocurile piramidale. Toate s-au rezumat la un singur cuvînt: bani (de la proștii lacomi). Însă, după 2000, ulciorul n-a mai mers la apă. Așa că cîțiva băieți deștepți și fete pe măsură s-au gîndit să-l peticească cu legi. Cum să iei banul prostului, dar să nu bage de seamă? Păi, în primul rînd, te uiți unde e pitit. În lumea “literară”, banii s-au ascuns în organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor. Pentru cei care […]

Aflu că, de curînd, ministrul Culturii a dat o perlă. E una dintre perle, pentru că ministrul Breaz pare a fi reunit, întro singură persoană, o crescătorie de scoici perlifere. În definitiv, nu e o noutate. La Cultură și la Învățămînt s-au perindat atîția oameni culți la cap, că am ajuns să ne și mirăm dacă mai vorbește careva limba română corect. Și cădem pe spate, în extaz: „Iote, ăsta știe să vorbească“. Dar ministrul a ținut morțiș să iasă […]

Puțină lume știe că, anul acesta, sărbătorim, celebrăm sau deplîngem Anul Cărții în România. Ce chestie! A trecut, deja, aproape o jumătate de an și încă nu știm în ce constă evenimentul. N-ar trebui să mă mir. Anul trecut am sărbătorit 100 de ani de la Marea Unire. Îmi poate spune cineva ce au realizat autoritățile cu ocazia asta? Că bani, slavă Domnului, au avut. Ca întotdeauna, cînd se “dă” ceva, e îmbulzeală mare. Rezultatul e nul, dar ce contează? […]

Mi-am petrecut o bună parte a tinereții în pivnițele Editurii Cartea Românească. De fiecare dată cînd aud vreo știre despre editură, mă întristez sau mă bucur, cum vor astrele să se alinieze. Cîte nu s-au întîmplat acolo! De la partide de sex la inspecții inopinate, de la vin fiert la trăscău, de la bonuri la comerțul negru. Viață, da, dar viață așa cum mi-o imaginam, în limita posibilităților, pe atunci. După 1989, destinul Cărții Românești a fost schimbător. O perioadă, […]

În ultimul număr al României literare apare un topcare enumeră poeții (hai să le zicem) importanți ai ultimului secol. Mă aflu și eu printre ei. Pot să spun că nu mă bucur? Ba da, mă bucur. Da, da’ uite lucrarea necuratului. Topul este precedat de un cuvînt înainte al directorului adjunct Gabriel Chifu. Să citim și să cităm: “Văzînd rezultatele, am descoperit prezent, între cei nominalizați, numele unui poet care, în ultimii ani, a atacat continuu, vehement și incorect atât […]

Dl Sorin Lavric, membru marcant al conducerii USR, a scos o carte. Să-i trăiască. Că nu e om să nu fi scris o poezie! Te joci cu talentul omului? Cu un membru fălos al breslei? Nu te joci, că stropește. De aceea, azi, îl voi lăsa pe autor să scrie în locul meu. Nici dacă aș fi creierit o sută de ani la porțile Orientului nu aș fi putut inventa minunățiile pe care, cu voia dvs., le voi reproduce mai […]

Am povestit, în volumul Fraier de București, cum încercaserăm, în 1996, să dăm drumul unui ziar național, gratuit, într-un milion de exemplare, tipărit simultan în toate orașele țării. Ideea de la care plecaserăm era fabuloasă: două treimi – reclamă, o treime – informație. Văzusem așa ceva în America și îmi stătuse ceasul. Păi ce, noi, românii, eram mai proști? Am căutat oameni bazați, investitori strategici, vizionari – și i-am găsit. Cezar Ion (cu care aveam să leg o trainică prietenie), […]

N-am să uit niciodată momentele penibile și revoltătoare care au întovărășit, ca niște cîini credincioși, darea mea afară din Uniunea Scriitorilor. Mai întîi, Comisia de Monitorizare, Suspendare și Excluderi, care, în deplin consens, mi-a pus o ștampilă nedemnă. Nici hotărîrea de excludere, răspîndită ca rîia în urbea profesională. Nici campania electorală, în care numele meu era vînturat, nomina odiosa, ca o amenințare: “Dacă faceți ca el, ca el o s-o pățiți”. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. În torentul de […]

Hăt, demult, pe cînd se potcovea Congresul XI cu Congresul XII la cumpăna anului 1974, permiteți să raportez: venisem din armată, îmi trăsesem blugii pe mine, îmi lăsasem părul să fluture în vînt și, cu toată puterea, decizia și nebunia tinereții, am plecat după marea dragoste a anului respectiv, într-o tabără studențească. Pe dragoste o chema Miruna. Intrase, ca mine, la facultate, în aceeași sesiune, dar, pe vremea aia, noi, băieții, făceam un an de instrucție la trupă, să ne […]

Începe cea de a 5-a serie a cursurilor de scenaristică, adresate celor care vor să scrie scenarii de ficțiune, să înțeleagă și să aplice mecanismele care stau la baza unui film și care reprezintă primul lui suport și unul dintre cele mai importante. Cursul se adresează în egală măsură și celor care vor să privească și să evalueze filmele cu un ochi profesionist. Tutorele acestui curs este Cecilia Ștefănescu, cunoscută scenaristă și scriitoare, autoarea a cărții „Legături bolnăvicioase“ și a […]

Se fac opt ani de cînd predau, împreună cu Marius Chivu, cursuri de scriere creativă. Hm… Și de fiecare dată cînd pronunț cuvintele fatale scriere creativă, mă pufnește rîsul, pentru că știu că e o imposibilitate. Creativitatea nu se predă, iar a scrie “creativ” este tot ce poate fi mai nociv în spațiul literar românesc. Cele mai multe gulgute de aici vin, din năuceala care-l podidește pe autor cînd încearcă să fie creator, creativ, artist. Într-un fel, autorul de acest […]

Cred că era prin 2006, cînd am fost chemat la TVR, într-un juriu. Pare de necrezut, dar chiar așa e. Nu, nu pentru că eram frumos. Nici celebru (nu, nu eram nici măcar celebru). Întîmplarea și numai întîmplarea face că am ajuns acolo, cred că nu aveau pe altcineva disponibil. Despre ce era vorba? Conducerea televiziunii avea atunci bani și voia să demareze un program de producții proprii, așa că a organizat un concurs de scenarii, pe felurite teme și […]

Nu e zi lăsată de Dumnezeu să nu auzim din toate părțile, din toate piepturile, pe toate vocile, acest oftat tragic: “De ce nu se implică intelectualii? De ce nu ne respectăm elitele? De ce nu stabilim o dată pentru totdeauna ce e bine și ce e rău?”. Impresia generală e că, pentru a fi recunoscut, apreciat și pentru a ocupa un loc cuvenit în ierarhia valorii, trebuie să-ți părăsești țara. Așa o fi? Dar, cînd te uiți în jur, […]

Probabil că asta va fi ultima amintire de care am să mă despart. Prima mea călătorie cu trenul. De fapt, e un fel de-a spune, că din prima nu mi-amintesc nimic. E doar o legendă de familie. Cică aveam zece luni și fusesem pus în valiza de carton a tatei, deschisă larg, sus, printre bagaje. Trenul pleca pe la 10 seara și dimineața urma să schimbăm garnitura. Se pare că am fost foarte cuminte, dar eu nu pun mîna în […]

Dacă diavolul nu s-ar ascunde-n detalii, multe lucruri complicate ar deveni simple. Sînt un mare admirator al romanelor polițiste, iar Sherlock Holmes și Hercule Poirot m-au învățat că un muc de țigară, o pată pe covor sau o pușcă agățată pe perete în actul I trebuie să aibă consecințe zguduitoare în finalul poveștii. Hm, a naibii pușcă, vine de la Cehov, dar cred că nu se supără nimeni. Cînd cad pe gînduri, grijuliu să nu-mi julesc spiritul critic, apelez întotdeauna […]

Dulcea pasăre a tinereții te plimbă pe unde nici cu gîndul nu gîndești. Anul 1990 m-a plimbat prin toată Franța. Îl țin minte ca acum, pentru că a fost presărat cu bani (pe vremea aia, poate pentru că eram foarte tînăr, banii veneau ca o încununare a răbdării și așteptărilor din perioada comunistă și îi primeam cu acel firesc al inconștienței). Nu conta că trecusem prin mineriadă. Nu conta că Iliescu și FSN cîștigaseră alegerile cu un scor zdrobitor. Totul […]

bt
Editoriale
  • Cîți meleșcani încap într-un Iohannis

    11 iunie 2019

    Estonia s-a transformat în Vestonia după scorul de maidan cu care a învins România la cel mai important sport politic practicat pe terenul organizațiilor mondiale: “Tragerea sforilor prin spatele adversarului […]

  • Arta iubirii politice

    11 iunie 2019

    La început, fiindcă moștenea direct averea politică a PCR, partidul lui Ion Iliescu a trebuit să împartă democrația cu cei care moșteniseră vechea Securitate. A fost ceea ce s-ar putea […]

  • Basarabia ca eșec

    11 iunie 2019

    În august 1989, când în România încă se mai vorbea în șoaptă, 750.000 de români din Basarabia s-au strâns la Chișinău și au cerut ca limba română să fie declarată […]

  • Cum am ascuns noi potopul sub preș la sosirea Suveranului Pontif

    4 iunie 2019

    Născut ca Afrodita din spuma neomarxismului mistic latino-american, argentinianul Jorge Mario Bergoglio e un produs la mare modă, concurîndu-l cu succes pe ursulețul panda, care dacă ar fi plimbat cu […]

  • Iohannis captivus

    4 iunie 2019

    Rîsul mecanic al președintelui a început să sară din  algoritmi. Îi iese din gură la momentele planificate și notate în prompter cu emoticoane, numai că, atunci cînd se refugiază la […]

bt
romania100