Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În ultimul număr al României literare apare un topcare enumeră poeții (hai să le zicem) importanți ai ultimului secol. Mă aflu și eu printre ei. Pot să spun că nu mă bucur? Ba da, mă bucur. Da, da’ uite lucrarea necuratului. Topul este precedat de un cuvînt înainte al directorului adjunct Gabriel Chifu. Să citim și să cităm: “Văzînd rezultatele, am descoperit prezent, între cei nominalizați, numele unui poet care, în ultimii ani, a atacat continuu, vehement și incorect atât […]

Dl Sorin Lavric, membru marcant al conducerii USR, a scos o carte. Să-i trăiască. Că nu e om să nu fi scris o poezie! Te joci cu talentul omului? Cu un membru fălos al breslei? Nu te joci, că stropește. De aceea, azi, îl voi lăsa pe autor să scrie în locul meu. Nici dacă aș fi creierit o sută de ani la porțile Orientului nu aș fi putut inventa minunățiile pe care, cu voia dvs., le voi reproduce mai […]

Am povestit, în volumul Fraier de București, cum încercaserăm, în 1996, să dăm drumul unui ziar național, gratuit, într-un milion de exemplare, tipărit simultan în toate orașele țării. Ideea de la care plecaserăm era fabuloasă: două treimi – reclamă, o treime – informație. Văzusem așa ceva în America și îmi stătuse ceasul. Păi ce, noi, românii, eram mai proști? Am căutat oameni bazați, investitori strategici, vizionari – și i-am găsit. Cezar Ion (cu care aveam să leg o trainică prietenie), […]

N-am să uit niciodată momentele penibile și revoltătoare care au întovărășit, ca niște cîini credincioși, darea mea afară din Uniunea Scriitorilor. Mai întîi, Comisia de Monitorizare, Suspendare și Excluderi, care, în deplin consens, mi-a pus o ștampilă nedemnă. Nici hotărîrea de excludere, răspîndită ca rîia în urbea profesională. Nici campania electorală, în care numele meu era vînturat, nomina odiosa, ca o amenințare: “Dacă faceți ca el, ca el o s-o pățiți”. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. În torentul de […]

Hăt, demult, pe cînd se potcovea Congresul XI cu Congresul XII la cumpăna anului 1974, permiteți să raportez: venisem din armată, îmi trăsesem blugii pe mine, îmi lăsasem părul să fluture în vînt și, cu toată puterea, decizia și nebunia tinereții, am plecat după marea dragoste a anului respectiv, într-o tabără studențească. Pe dragoste o chema Miruna. Intrase, ca mine, la facultate, în aceeași sesiune, dar, pe vremea aia, noi, băieții, făceam un an de instrucție la trupă, să ne […]

Începe cea de a 5-a serie a cursurilor de scenaristică, adresate celor care vor să scrie scenarii de ficțiune, să înțeleagă și să aplice mecanismele care stau la baza unui film și care reprezintă primul lui suport și unul dintre cele mai importante. Cursul se adresează în egală măsură și celor care vor să privească și să evalueze filmele cu un ochi profesionist. Tutorele acestui curs este Cecilia Ștefănescu, cunoscută scenaristă și scriitoare, autoarea a cărții „Legături bolnăvicioase“ și a […]

Se fac opt ani de cînd predau, împreună cu Marius Chivu, cursuri de scriere creativă. Hm… Și de fiecare dată cînd pronunț cuvintele fatale scriere creativă, mă pufnește rîsul, pentru că știu că e o imposibilitate. Creativitatea nu se predă, iar a scrie “creativ” este tot ce poate fi mai nociv în spațiul literar românesc. Cele mai multe gulgute de aici vin, din năuceala care-l podidește pe autor cînd încearcă să fie creator, creativ, artist. Într-un fel, autorul de acest […]

Cred că era prin 2006, cînd am fost chemat la TVR, într-un juriu. Pare de necrezut, dar chiar așa e. Nu, nu pentru că eram frumos. Nici celebru (nu, nu eram nici măcar celebru). Întîmplarea și numai întîmplarea face că am ajuns acolo, cred că nu aveau pe altcineva disponibil. Despre ce era vorba? Conducerea televiziunii avea atunci bani și voia să demareze un program de producții proprii, așa că a organizat un concurs de scenarii, pe felurite teme și […]

Nu e zi lăsată de Dumnezeu să nu auzim din toate părțile, din toate piepturile, pe toate vocile, acest oftat tragic: “De ce nu se implică intelectualii? De ce nu ne respectăm elitele? De ce nu stabilim o dată pentru totdeauna ce e bine și ce e rău?”. Impresia generală e că, pentru a fi recunoscut, apreciat și pentru a ocupa un loc cuvenit în ierarhia valorii, trebuie să-ți părăsești țara. Așa o fi? Dar, cînd te uiți în jur, […]

Probabil că asta va fi ultima amintire de care am să mă despart. Prima mea călătorie cu trenul. De fapt, e un fel de-a spune, că din prima nu mi-amintesc nimic. E doar o legendă de familie. Cică aveam zece luni și fusesem pus în valiza de carton a tatei, deschisă larg, sus, printre bagaje. Trenul pleca pe la 10 seara și dimineața urma să schimbăm garnitura. Se pare că am fost foarte cuminte, dar eu nu pun mîna în […]

Dacă diavolul nu s-ar ascunde-n detalii, multe lucruri complicate ar deveni simple. Sînt un mare admirator al romanelor polițiste, iar Sherlock Holmes și Hercule Poirot m-au învățat că un muc de țigară, o pată pe covor sau o pușcă agățată pe perete în actul I trebuie să aibă consecințe zguduitoare în finalul poveștii. Hm, a naibii pușcă, vine de la Cehov, dar cred că nu se supără nimeni. Cînd cad pe gînduri, grijuliu să nu-mi julesc spiritul critic, apelez întotdeauna […]

Dulcea pasăre a tinereții te plimbă pe unde nici cu gîndul nu gîndești. Anul 1990 m-a plimbat prin toată Franța. Îl țin minte ca acum, pentru că a fost presărat cu bani (pe vremea aia, poate pentru că eram foarte tînăr, banii veneau ca o încununare a răbdării și așteptărilor din perioada comunistă și îi primeam cu acel firesc al inconștienței). Nu conta că trecusem prin mineriadă. Nu conta că Iliescu și FSN cîștigaseră alegerile cu un scor zdrobitor. Totul […]

Nu s-a uscat bine Premiul “Mihai Eminescu” la proțap, că noua săptămînă vine cu surprize la cuptor. Și ce surprize! S-o luăm cătinel. În ultimul număr al României literare, un anonim scrie cam așa: După ce, anul trecut, și-a presărat campania de alegeri la președinția Uniunii Scriitorilor cu afirmații gogonate și prezumțioase, Dan Lungu […] recidivează într-un interviu […] în care nu se poate abține să nu-și repete (să-și repete, n.n.) ignoranța răuvoitoare… Semeni tot mai mult cu infractorii beneficiari […]

Nu credeam să văz vreodată ceva mai ridicol decît Premiul național “Mihai Eminescu”, Opera omnia, din anul 2015. Vai mie! Ce fraier de București! Uitasem, pesemne, nemuritorul îndemn călăuzitor “Să eliminăm, tovarăși, din vocabularul nostru cuvîntul nu se poate!”. Îndemnul e, azi, mai viu și mai săltăreț ca oricînd. Barierele inaccesibile ale ridicolului au fost doborîte din nou. Ba se poate! Juriul stabilise, în zilele dinaintea festivității de premiere, că premiul va merge către Constantin Abăluță. Nu numai că a […]

Cenaclul de Luni a călătorit mult prin țară. Și în timpul studenției, și după aceea, mai ales după ce debuturile l-au făcut și mai faimos. Acum e ușor de spus ce se întîmpla. Aripile gloriei ne purtau spre culmi istorice, dar v-aș fi invitat să trăiți măcar o lună în mijlocul nostru, ați fi văzut că nu era deloc așa. În ciuda faptului (sau tocmai pentru) că nu aveam nici o componentă palpabil recognoscibilă în lirica românească, nu urmam sfaturile […]

La mulți ani și multe scandaluri, ca să avem cu ce vă delecta! Poate credeți că lumea culturii e inodoră, incoloră și asexuată. Ei, na! Deși înunanimitatara lume academică se vorbește din vîrful buzelor, acolo nue nici o ataraxie? C-eșt’ copil? Sub principii și demonstrații se ascund arme ultramoderne, mortale. Mortale, deși cel străpuns pare a se mai mișca și trăi încă mulți ani după lovitura fatală. Un mort frumușel, cu ochii vii, ce scînteie-n afară… Nu demult, s-au acordat […]

Primul meu job la particular a fost la vîrf. La vîrful vîrfului. Mă chemaseră la Cotidianul în primăvară, pe un salariu foarte bun (gîndeam eu), eram șef de secție (deși nu mîncasem ziar pe pîine nici măcar o zi) și, pentru că venisem în Plevnei, la cazarmă (unde moș Rațiu închiriase de la Armată o clădire întreagă, dezafectată), mă simțeam cel mai important om din lume. Vreo lună sau două am făcut joc de glezne, am angajat tinreri, am simulat […]

Am să repet, aici, o poveste veche de treizeci de ani. Pe vremea cînd Eugen Barbu era mare și de neatins, umbla vorba că intervenise la partid să-l lase pe N. Manolescu fără coledzi. Adică să-l dea afară de la facultate (unde era lector), să-i interzică orice apariție în revistele literare, să-i scoată cărțile de pe piață. Între noi, nu i-a ieșit, pentru că atît G. Ivașcu, cît și Gogu Rădulescu i-au ținut partea. Cum-necum, N. Manolescu s-a scos. Dar […]

Mai țineți minte alegerile de la Uniunea Scriitorilor? Nu? Ehei, probabil că nu vi le amintiți pentru că s-au petrecut ori în secolul trecut, ori în mileniul trecut. Dacopații ar putea depune mărturie, colindînd tunelurile strămoșilor noștri, în căutarea centralelor energetice sau, de ce nu, chiar a lui Adam și a Evei, că pe-acolo trebuie să se fi pitit. Altfel nu-mi explic. Da’ s-o luăm pe rînd. Imediat după cîștigarea cu chinuri infinite și cu răbdare dumnezeiască a laurilor, noua […]

Ce comod e să fii în opoziție! Dai cu bățul prin gard și arăți cu degetul. Pentru că ai și cu ce (deget), ai și ce (prostiile bubuitoare dinspre instituțiile statului). Doar o clipă să stai pe net și la televizor, și ai material cît să umpli o revistă. Te uiți la inaugurarea Catedralei, notezi și pui pe hîrtie. Cel căruia nu-i place măgăoaia e un dușman al României. Te uiți la Dăncilă ca la o copilă și, na, ești […]

bt
romania100

Editoriale
romania100