Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Nu cred că ar mai trebui să spun cuiva că perioada de apogeu a președintelui Băsescu (2009-2010) a coincis cu cele mai mari căcaturi care s-au petrecut în presă și în lumea culturală. Cu excepția ICR, care și-a păstrat, paradoxal, independența de acțiune (și pe care avea s-o plătească scump doi ani mai tîrziu, cînd a fost măturat de uraganul Marga și de reducerea catastrofală a fondurilor), toată piața media și online a fost acaparată de politruci, tonomate, profitori și […]

Sper să nu-mi fie luat în nume de rău ce am să povestesc, dar asta e. Aveam 29 de ani în 1983, lumea îmi era deschisă a privi, mă-mpăcasem cu Nichita (a cărui gelozie se mai domolise), îl vizitasem la începutul verii, mă-ntorsesem în București, post de gestionar la Cartea Românească aveam, de mîncat la restaurantul Uniunii, mîncam, cine mai era ca mine? Anul 1983 nu fusese unul strălucit, dar pasabil. Nu aveam de unde să știu că ’84 va […]

Cam în douăzeci de ani, puțină lume va mai pricepe ce voi scrie mai jos. Iar eu zic că e bine, chiar dacă dispariția lumii vechi înseamnă și dispariția unei părți din istoria mea personală. Toamna, la începutul anului universitar, toți studenții, în frunte cu neliniștiții lor profesori, se încolonau, luau cu asalt trenurile și se deplasau spre cîmpiile, livezile sau podgoriile patriei, pentru a culege, cu mînuțele lor deprinse a mînuistiloul, roadele pămîntului. Nu rîdeți. Țara avea nevoie de […]

Cum vă spuneam, aștept de o lună de zile o micuță inițiativă a breslei. Conferințe video cu scriitorii români pe diverse teme, promovări de cărți, discuții, planuri și petiții către Ministerul Culturii. O măslină, o scobitoare, un sfîrîiac. Nț. Aștept de pomană. Site-ul breslei scriitoricești e plin de colb. Rien ne va plus, de parcă net-ul ar fi infectat. Nu mă miră. În definitiv, șeful trupei ar fi foarte uimit dacă ar afla că ar fi urmărit măcar de o […]

De cîte ori ați fost obligați să vă cereți scuze fără a crede nici măcar o clipă cu adevărat că sînteți vinovați? Așa-i că ați pierdut numărul acuzațiilor nefondate și al umilirilor? Cam așa stau lucrurile și cu pățania dlui Tismăneanu. O relatez pe scurt: a primit pe WhatsUp o poză cu niște ciori și două propoziții cu un „Țăndărei“ pierdut printre rînduri. A rîs, a postat-o pe Facebook, ca tot omul care face o plăcere umanității din bulă. Dar […]

M-am uitat ca vițelul la poarta nouă la reglementările scoase de Ministerul culturii privitoare la condițiile în care un liber profesionist, aflat temporar (dar cu perspectivă definitivă) pe bară. Poate că, pentru un contabil, lucrurile sînt cum nu se poate mai clare. Da’ pentru amărîtul de artist, limbajul formal e o enigmă, extrasul de cont e o Iliadă, iar încercarea de a duce la bun sfîrșit niște norme metodologice, o Odisee. Nu rîdeți. Fanteziști, circari, absconși, artiștii se opresc în […]

Știați că există INCFC (Institutul Național de Cercetare și Formare în Cultură)? Nu știați. Nici eu. Cu ce se ocupă această instituție? Păi, cu ce scrie în titlu. Dar de ce ne-am adus aminte de ea taman acum? Aici va trebui să ne scărpinăm nițel în cap și s-o luăm de la Adam și Eva, adică de la COVID19. Pentru că, așa cum am mai zis-o, n-aș fi aflat că există cineva în țara asta, plătit să afle și să […]

Memoria e cel mai gîrbovit toiag. Pînă nu vine cineva să te tragă de mînecă, ți se pare că lumea e a ta. Dar, cînd încerci să te confrunți cu amintirile celorlalți, parcă se zguduie cerul, iar pămîntul e de hîrtie arsă. Nici prin cap nu mi-a trecut, așa cum m-a firitisit prietenul Marius Ghica, că eu fusesem cel care a blocat ieșirea în larg a vaporului Renaissance. E drept, nu am uitat nici una dintre nopțile cu rakie și […]

Asta e o poveste pe care o uitasem, noroc că Marius Ghica mi-a readus-o în memorie deunăzi. Eram, acum 26 de ani, pe vaporul Renaissance, dimpreună cu 40 de confrați români și scriitori. Călătoria fusese un deliciu, o beție, un dans, un ping-pong și o veghe nesfîrșite. Tulburasem Odessa, Varna, Stambulul și, cum se întîmplă de obicei, ne împotmoliserăm la Izmir. Sigur, nouă nu ni se părea, pentru că vizitasem Efesul și ne pocnise în cap. Cine n-a văzut cetatea […]

Mircea Nedelciu era un parșiv cu lipici în priviri. Dacă aș fi femeie, aș spune că era un Scorpion desăvîrșit. Parcă ar fi venit din versurile lui Arghezi: Pleoapa cînd tu ți-o ridici / O ciupești cu trei furnici. În același timp, era un prieten de nezdruncinat. Țin minte că nu a fost vreodată măcar un singur moment în care să nu sară în ajutor. Avea un fel special de a dormi, iepuresc. Era să șoptească cineva în jur, pe […]

Comunismul românesc a fost nașpa, chinuitor și nesfîrșit, dar asta nu i-a împiedicat pe oameni să se bucure de viață. Dacă ești tînăr și îți zumzăie prin vintre hormonii, iar în celulele nervoase bubuie ideile crețe, e bine. Nu a fost și nu va fi altfel. Dacă măcar undeva e o geană de lumină, te simți liber ca păsările cerului. Chiar și la facultate. Dacă aveai norocul să dai de asistenți mișto, aia era libertate. Și eu am avut noroc, […]

Pe cînd eram gestionar la Cartea Românească m-am întîlnit, așa cum e și firesc, cu mulți scriitori. Stele ale bolții literare, dar și scriitori mărunți, comete ale universului, care se bucurau de cărți ca de niște prăjiturele și le împărțeau fără să știe cui și de ce. Eu împachetam drepturile (30 de exemplare), îi puneam să semneze și, dacă omul voia, așteptam răbdător să-mi scrie un autograf. Dar nu despre partea însorită (și, vai, ce fierbinți erau verile acolo!) a […]

Dacă știi alfabetul, gata, ești scriitor. Neapărat geniu! Artistul atins de filoxera muzei se așază la masa de scris și, printr-un efort titanic, dă gata capodopera. Bănuiesc că ciudățenia asta vine din școală. Învățați de mici că scriitorii nu pot fi înțeleși (autorul a scris ceva, dar noi, dragi copii, înțelegem altceva), tinerii, maturii și vîrstnicii veleitari sînt convinși că djinn-ul sulfuros din capul lor va fi, totuși, prețuit în viitor. Totuși, simplificînd lucrurile, literatura e exact ce e în […]

În decembrie ’89 am fost deținut la Jilava împreună cu actualul vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, pe vremea aceea doar aspirant literar, care se pricepea mai bine la contabilitate și pian. Îl cunoscusem la micile cenacluri ale Bucureștiului. Ce-i drept, nu l-am văzut în închisoare, fuseserăm aduși la ore diferite, iar de Horia-Roman Patapievici, care a fost în același lot cu mine, nici n-aveam habar. Important era ce ne adusese pe toți, împreună și separați, în noaptea aceea fără vreo speranță. […]

Am primit multe mesaje după articolul de săptămîna trecută, iar tonul general, dacă ar fi să-l rezum, sună cam așa: “Bine-bine, tu spui una, dar uite ce spune Uniunea Scriitorilor”. Și am fost călăuzit, cu blîndețe și ironie, spre cîteva link-uri (unu, doi)  și multe altele. Știrea-i știre și-n pielea goală. Dar e știre sau e un fake? Era pe cînd nu s-a văzut, azi o vedem și nu e. Cum așa? Le-am deschis și le-am citit. Dacă veți urma link-urile […]

E oare cu neputință să vă imaginați vreun scriitor contabil sau afacerist, adică scufundat în chitanțe, facturi, livrări și profit? Așa s-ar părea. Dar scriitorii sînt și ei oameni. Iar oamenii sînt, întîmplător, și afaceriști. Caragiale a deschis o berărie care a dat un faliment strălucit, însă autorul a rezistat. Eh, fără banii Mămuloaiei nu ajungea el rentier la Berlin, dar, chiar și așa, tot n-ar fi murit în România sinecurilor. Spre deosebire de el, Dobrogeanu-Gherea, autor al unei vestite […]

La început a fost și a rămas prejudecata În lumea culturii române și mai ales în ograda literară e mare debandadă, deși legislația a dat dreptul artiștilor, înainte și după comunism, de a se reuni în sindicate sau asociații care să le protejeze drepturile, să-i sprijine, să înlesnească schimburi culturale ori să-i facă cunoscuți. Toate bune și frumoase, dar, nu știu de ce, mă lovesc deseori de o mulțime de întrebări „șmechere”, prin care, cred preopinenții, această teorie a reunirii […]

Literatura română ascunde cîteva dispariții, cîteva enigme și un strop de întuneric. Nu e ea prea dodoloață, nu are anvergură universală, dar are destine speciale cu duiumul. Cunoscătorii legumesc cu plăceri infinite aceste pete din soarele culturii naționale. E un bun prilej de speculații. Legenda spune că, la începutul anilor ’70, studenții care dădeau examen la sfîrșitul anului I, cu Ion Ianoși, erau sfătuiți de un student mai puriu să îi pomenească „moșului“ neapărat de filozoful chinez antic și pierdut […]

30 de ani… cînd au trecut? Ce întrebare firescă, ridicolă și fără răspuns! Imaginea României din decembrie ’89 se încețoșează tot mai tare, ca o poveste spusă la a zecea mînă, înflorită, cenzurată, redactată și adaptată publicului contemporan, incapabil să înțeleagă ordinea socialistă cu care partidul te căuta-n cur, zi și noapte. Mi se pare imposibil să fi stat tocmai eu nopți întregi în așteptarea laptelui. Eu? Eu, cel care, cînd vede o coadă, o tulește repede. Unde e fotograful […]

Iată-ne și la sfîrșitul acestei incursiuni în circumvoluțiile dlui Mircea Mihăieș. Ai tot dreptul, dacă urăști din rărunchi, să împroști cu venin. Face bine la lingurică, și la bătrînețe. Da, dar cum să faci ca veninul să pară miere, astfel încît nimeni, niciodată, pe o rază de cîțiva metri, să nu pună la îndoială zisele tale? Simplu. Te oploșești la umbra unui stejar sau a unui monument și, înnobilat de o așa vecinătate, poți să-i arăți pe ceilalți cu degetul […]

tn
Editoriale
  • Mozart pe colivă

    19 mai 2020

    Ca oaia bearcă ce-și ține coada iluzorie pe sus, Guvernul României le-a dat austriecilor o lecție de demnitate națională săptămîna trecută, obligîndu-i să trimită un tren special pentru româncelecare-i șterg […]

  • O nouă stafie bîntuie România: propaganda rusă

    19 mai 2020

    Propaganda rusă, poreclită uneori “propaganda pro-rusă”, e o specie eliberată recent pe piață, într-un moment în care anticorupția s-a demonetizat, Ciuma Roșie a trecut în Opoziție, iar pericolul maghiar, folosit […]

  • Nu-l deranjați pe mandolinist!

    19 mai 2020

    Ludovic Orban s-a trezit, fără voia nimănui, un soi de stăpân absolut al României pe durata stării de urgență și, mai nou, pe durata stării de alertă. Din angajatul fictiv […]

  • Sfînta Mona

    12 mai 2020

    Săptămîna trecută, la Ateneu, a avut loc congresul băutorilor de spirt medicinal din România, cu ocazia însființirii celor doisprezece martiri căzuți la datorie într-o singură zi după ce s-au împărtășit […]

  • Sfînta prostie și păcătoasa fecioară din Luxemburg

    12 mai 2020

    Pe lista templelor prostești, ridicate de români unor zeități greșite, pe locul doi, după edificiul cu nume de cod Petrov, vine sanctuarul Laurei Codruța Kövesi. Închinători aiurea s-au mai găsit […]