Articole scrise de: Cristian Teodorescu

Criza jurnalismului s-a întins și în noile forme de comunicare, ce-și spun, pompos, presă. Se știe, vai, că dinozaurii presei s-au dat bătuți. Să moară, că prea erau dinozauri. Da, dar se pare că au luat cu ei și secretele limbii române, limbă grea, complicată și plină de capcane. Au rămas în locul lor tineri vrednici, muncitori, înarmați cu Goagăl și cu o școală aproximativă. Nu mai poți citi un articol, fără să dai cu nasul în balamaua scîrțîindă a […]

Cred că toată lumea știe (chiar și cei născuți în mileniul trei) că pirateria a îmbogățit România. Și asta încă de pe vremea comunismului, cînd niște tipi cu vreo 20-30 de videorecordere multiplicau filmele occidentale, în inimitabila traducere a Irinei Margareta Nistor. După ’90, afacerea a înflorit, a depășit bariera de partid și de stat și s-a extins la marii, micii și anonimii bișnițari. Muzică, filme, și totul într-o deplină devălmășie, inundaseră piața românească, mai întîi neagră, apoi tricoloră. Era […]

Un amic mă întreabă, cu maximă seriozitate, cum este posibil ca, în România, unui magazin care pune în vînzare marfă expirată ori produse toxice să-i fie protejat numele, iar celor două doctorițe să le fie afișată identitatea pe toate gardurile. Ați ghicit, amicul locuiește în străinătate și, taman de aia, își permite să mai pună o întrebare cu schepsis: de ce și numele doctorului „sinucigaș“ a intrat în circuitul public? E vinovat de ceva? E acuzat de altceva? E inamicul […]

Poate că ar trebui, că tot e vacanță, să vorbesc despre invazia de înțelepciune de autobază care străbate Internetul, cu roiul ei de citate, metafore și gulgute prețioase, despre sentimentul tot mai apăsător că lumea se tîmpește de bunăvoie, nemaisuportînd bombardamentul informatic. Aidoma carcasei Titanului, creierul omenesc se turtește fulgerător sub avalanșa informatică și gata. Dar nu despre sfîrșitul lumii vreau să vă vorbesc azi, ci despre o consecință a lui. O să mă întrebați: „Ce mai rămîne după sfîrșitul […]

Vi s-a întîmplat vreodată ca, în vacanță fiind, să vi se blocheze creierul? Să spună, cu vocea lui misterios-mieroasă: „Amice, gata cu gînditul, lasă-mă-n pace“? Dacă da, înseamnă că încă mai aveți creier. Dacă nu, înseamnă că e gata prăjit. Se spune (și n-am nici un motiv să contest) că omul e un animal obișnuit de mii de ani cu situațiile de atac și de apărare, că toată construcția lui biologică implică nesiguranța, lupta teritorială, situațiile primejdioase, adrenalina, frica și […]

Să începem cu mini-scandalul sexomarxist din jurul lui Andrei Nae. Dnul Nae este profesor, a studiat și predă limba și literatura engleză și este și asistent la UNATC, pe o specializare exotică, jocurile video. Zavera a pornit de la o fotografie, în care proful apare îmbrăcat în femeie. Stai să vezi bucurie virtuală și smulgeri de păr! S-a dus dracului rapița morală! Comédie, ce mai. Aș fi trecut mai departe, că net-ul e bogat, dacă figura (sau fotografia fusticioasă) a […]

Se știe încă din cele mai vechi vremuri că omul e un animal social, care are nevoie de reguli, de ordine și disciplină socială. Asta, ca să știe pe ce lume trăiește și să nu și-o ia prea mult în cap. De aici pînă la dictatură ori teroare nu a fost decît un pas, în numele binelui general. Ei, dragii moșului, dar asta e politică, nu-i așa? O fi, dar, cum tot din vechime știm că omul e un animal […]

Recentul scandal iscat în jurul destinului personal al scriitoarei Alice Munro, laureată a premiului Nobel, a redeschis o discuție veche de cînd lumea. Ce ne facem cu artiștii care nu îndeplinesc cele mai înalte standarde morale și principiale? Dar dacă nu sînt călăuzitorii popoarelor și dacă, dimpotrivă, se adapă la izvorul negru al obscurantismului defetist și reprobabil? Vă rog să observați că anume am băgat multe epitete la înaintare, pe modelul dlui Bănescu, ca să subliniez cu tărie opiniunile mele. […]

Promit solemn să nu vă mai plictisesc niciodată cu informații negative sau scandaloase despre Uniunea Scriitorilor. O fi avînd și răbdarea dvs., săraca, limitele ei. Așa că sper ca articolul de față să fie ultimul. Am brehănit pe aici ani de-a rîndul și lumea m-a luat de nebun. „Uite, mama, un zurliu se joacă cu Justiția în nisip.“ Dar ce să vezi? În urmă cu cîteva luni, s-a încheiat ultimul proces între Uniune și contestatari. Pe scurt, era vorba de […]

Titlul de mai sus îi aparține scriitorului turc Aziz Nesin. Cartea i-a fost tradusă în România acum 60 de ani. Aziz era un umorist de forță, cu o inteligență antropologică și psihologică remarcabilă. Obiceiurile și defectele turcești sunau atît de bine, atît de românește, că i-am purtat poveștile în cap ani de-a rîndul. Dar nu despre ele am de gînd să vorbesc, ci am să bat cîmpii pornind de la titlu. Azi, el sună ofensator: cum să aibă un bărbat […]

Ce mai veste-poveste, sîntem, poate (mai mult ca sigur), ultimii din Europa la carte. Și la școală, și pe piață. Nu cred că are rost să spun că mai mult de 80% la sută din populație nu cumpără nici măcar una într-un an. După socoteala mea, cei care se învrednicesc să citească și să plătească sistematic nu-s mai mulți de 200.000. Ei sînt cei care țin în viață industria asta și e de mirare că mai există. Dacă stăm strîmb […]

M-aș simți ca musca la arat să mai comentez pățania Coldplay. Nimeni nu va face vreun pas înapoi din părerile (și prejudecățile) dobîndite. Dar ce mă interesează în urma acestei uriașe (și inutile) confruntări e cum ajung oamenii la concluzii și la convingeri și cum nici o dovadă contrară nu are importanță în discursul ulterior. Cît despre mine, eu cred (dacă are vreo importanță) că publicul a huiduit muzica, și nu interpretul. Pe ce mă bazez? În primul rînd, pe […]

Parcă ieri a fost. La începutul mandatului din 2004, senatoarea Anca Constantinescu se rățoia la colegii din opoziție: „Ciocu’ mic la ei, nu la noi, că acu’ sîntem noi la putere!“. Ce să vezi? De unde timpul părea nemăsurat și puterea, pe viață – iată că douăzeci de ani au trecut ca nouri scurți pe șesuri. Și tot așa. La instalare, cei mai mulți aleși se comportă ca cuconu Drăgan: „Mare bucurie în casa dumnealui, căci slujbulița i-a fost cam […]

Una caldă, una rece. S-au încheiat două tîrguri/expoziții, pornite simultan și în același loc, Romexpo. E vorba de MoBU și Bookfest. În sediul central, MoBU era pe artă plastică contemporană, cu zeci și zeci de artiști de toate soiurile, vîrstele și direcțiile. Cinstit să fiu, arăta foarte bine și nu contează dacă unele din lucrări (în puzderie de tehnici) mi-au plăcut mai mult sau mai puțin. Măcar să vezi ce le trece artiștilor prin cap, și tot merita să intri, […]

Unul dintre cei mai dragi autori de la care am învățat nu numai literatură, dar și logică, este Karel Capek. De cînd călătoresc prin social media, lecțiile/articolele lui m-au scos din nenumărate impasuri logice. Culmea e că tot ce spune e de bun-simț (și io mă puteam gîndi la asta, e la mintea cocoșului, da’ nu mi-am încordat mușchiu’), dar și mai ușor de surprins la oricine patinează pe gheața polemicii. Cum sînt deja persona non grata în multe bule, […]

Iată că nici nu s-a răcit bine jilțul prezidențial și, precum vă spusei, Uniunea Scriitorilor din România se pregătește să îmbrace haine de sărbătoare și legalitate. Nu reiau ce am scris în articolul anterior. Merg mai departe, unde-i greu și voinicului. În proiectul noului statut, găsim următoarea formulare care pe mine m-a lăsat cu gura căscată: „Art. 30 Președintele USR e ales, prin vot, pentru un mandat de 5 ani, de AG, compusă din membrii USR care își exprimă votul […]

De data asta o las pe Lia Bugnar să spună ce aș fi spus și eu, dar mai puțin pasional. (Florin Iaru) Am văzut acum cîteva zile spectacolul Eu sînt propria mea soție de la Teatrul Mic. Spectacolul la care, acum cîteva săptămîni, o persoană trans a năvălit pe scenă la cinci minute după început. Era premieră. Persoana a strigat ceva de genul „Fake trans“ și altele de felul ăsta, preponderent ajutîndu-se de limba engleză, deși româncă, pe o scenă […]

Și abia plecă bătrînul, ce mai freamăt, ce mai zbucium… Cam la asta s-ar reduce, pe înţelesul naivilor, pregătirile interne pentru preluarea puterii în Uniunea Scriitorilor. Dar ce zgomot se aude? Bîzîit ca de albine? Toţi se uită cu mirare și nu știu de unde vine… Nu vă mai uitaţi în zare (n-am găsit altă rimă la mirare), că lucrurile sînt nu doar simple, dar și greu de înţeles. Circulă prin breaslă un proiect de statut, că ăla vechi, după […]

Vreau să vă supun azi atenției e un caz de „public shaming“, practicat cu succes de un anonim din Cotidianul, anonim care se ascunde sub inițialele R.C. Că se ascunde nu e un lucru rău. Și nici că are păreri. Nici măcar că le aruncă în lume nu e grav, că eu sînt pentru libertatea cuvîntului, cu toate belelele ei. Însă articolul de denunț ideologic (în care, să ne înțelegem, Cotidianul s-a specializat) a făcut, de curînd, pui. S-a răspîndit […]

Ceea ce caracterizează mîndra noastră țărișoară e capra. Capra vecinului e a mai trainică. A curs multă apă pe Dunăre și mult sînge în numele ei. Dar mai există și cea rîioasă, care ține coada sus. Asta din urmă, să-mi dați voie, e mai modernă și mai sofisticată. Iar în cultura română e o adevărată bestie. Bestia behăie, în fiecare epocă, despre decăderea intelectuală, despre vremurile năprasnice pe care le trăim, despre sfîrșitul lumii. Asta e buba tuturor epocilor. Capra […]