Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mai țineți minte alegerile de la Uniunea Scriitorilor? Nu? Ehei, probabil că nu vi le amintiți pentru că s-au petrecut ori în secolul trecut, ori în mileniul trecut. Dacopații ar putea depune mărturie, colindînd tunelurile strămoșilor noștri, în căutarea centralelor energetice sau, de ce nu, chiar a lui Adam și a Evei, că pe-acolo trebuie să se fi pitit. Altfel nu-mi explic. Da’ s-o luăm pe rînd. Imediat după cîștigarea cu chinuri infinite și cu răbdare dumnezeiască a laurilor, noua […]

Ce comod e să fii în opoziție! Dai cu bățul prin gard și arăți cu degetul. Pentru că ai și cu ce (deget), ai și ce (prostiile bubuitoare dinspre instituțiile statului). Doar o clipă să stai pe net și la televizor, și ai material cît să umpli o revistă. Te uiți la inaugurarea Catedralei, notezi și pui pe hîrtie. Cel căruia nu-i place măgăoaia e un dușman al României. Te uiți la Dăncilă ca la o copilă și, na, ești […]

Eram deunăzi la Gaudeamus și căutam secretariatul, să depun niște acte. Am trecut pe lîngă tot feluri de standuri, unele mai triste, altele mai învolburate, pe inelul exterior, la salonul refuzaților. Acolo se adună, de regulă, plevușca, grafomanii, iluminații și admiratorii lor neînduplecați. Cum treceam eu, mi-a adiat pe la ureche un discurs. “Așa-zisa revoluție română, de fapt o conspirație mondială infamă pentru a scăpa de președintele nostru, al românilor, cel mai iubit fiu al poporului…” Imediat mi-au trecut mai […]

Nu demult, la începutul lunii, mi-am petrecut o săptămînă la Arad. Nu de plăcere, ci din datorie față de patrie. Nici nu știu cum ar fi să petreci o săptămînă de miere și repaus la Arad. Primul lucru care îmi va rămîne etern în amintire e localul Kilometrul 0, la doi pași de hotel, unde fugeam la prînz să iau masa. Pentru necunoscători, e vorba de un local familial, un soi de cantină cu porții mici, unde prinzi, de trei […]

Băiet fiind, nu cutreieram păduri și nici nu-mi puneam fruntea la vreun izvor. Eram orășean. În schimb, mergeam de zor la Palatul Pionierilor. Acolo era un cenaclu. Cum intrai pe marea poartă din stînga, mai urcai un etaj și te aruncai cu ochii închiși în brațele poeziei. Acolo am auzit prima dată noțiunea “versuri albe”, lucru care m-a mirat peste măsură: ce fel de poezie o mai fi și aia? La școală, toate poeziile aveau rimă. Uneori, deseori, aveau și […]

Cred că v-ați săturat de atotputernicia Securității care, chiar și după treizeci de ani, se tot încăpățînează să nu moară. Și poate v-ați săturat, în aceeași măsură, să tot citiți despre atotputernicia și inevitabilitatea ei. Da’, domnule, erau mulți, puternici și băgăreți. Iar artiștii, săracii, trestii gînditoare – zice-se – au picat în plasă. Ei bine, nu. Am să vă povestesc trei întîmplări scurte care dovedesc contrariul. Prima e a lui Mihai Ursachi, pe care Securitatea l-a luat la ochi […]

Am făcut poze (că fotografii nu îndrăznesc să le zic) cu pasiunea și intoleranța unui fanatic, dar fără să-mi pun vreodată în gînd să ajung profesionist. Nici n-aveam bani pentru așa ceva. Fotografia costa și, dacă nu aducea careva marfă din Vest sau măcar din URSS, ce mai chichirez gîlceava? Am rulat, pe rînd, cîteva aparate nici prea-prea, nici foarte-foarte. Am avut un Zenit Sniper, cu celebrul, inubliabilul obiectiv Helios, dar și cu teleobiectivul de 300, totul montat pe un […]

Azi a cam trecut moda cenaclurilor. Au murit și nu mai vor să învie. Într-un fel, e trist, pentru că acolo puteai primi niște picioare literare-n fund și niște laude sincere. Unde mai pui că, obligat sau de sine stătător, îți exprimai părerile și învățai să vorbești. E știut că poeții care n-au trecut prin traumatizanta experiență cenaclieră nu prea le au cu vorbitul. România lui Ceaușescu duduia de cenacluri și, scurt timp după dispariția tartorului, au mai fîlfîit din […]

Partea hazlie cu Securitatea comunistă e frica de după moartea ei. Lumea și-o închipuia ca pe o instituție atotștiutoare, atotputernică, un organism de control și supraveghere, cu mii de brațe, plantat în telefon și-n cur, care nu făcea altceva decît să te urmărească zi și noapte. Trăgeai apa la WC – desigur, Securitatea știa și de cîte ori te-ai șters la cur. Victimele, terorizații, în primul rînd, dădeau această impresie devastatoare prin zvonuri și aluzii, dar, luată la bani mărunți, […]

În ultimii ani ai întunecatului deceniu opt, Ploieștiul lui Nino Stratan părea o combinație de Mecca și Medina, strînse sub un acoperiș neîncăpător. Unde mai pui că și autoritățile, mai obtuze, dar mai blînde, nu inspirau nici o teroare administrativă. Păreau niște clovni politici căutîndu-și prin buzunare un cuțit de plastilină. Aveam, n-aveam treabă, țuști în tren și hai la bibliotecă să citim publicului, sau să vedem ce drăcii a mai făcut Echizli, sau să bem. Drumul era simplu, și […]

În februarie 1992, am zburat prima (și singura) dată în America. Eram oarecum trimis de Cotidianul, să învăț cum se face jurnalism serios. Spun oarecum, pentru că tocmai fusesem dat afară de acolo, dar asta n-am mai pomenit-o niciodată. Prost să fii să nu vezi America! În definitiv, era pentru propășirea țării. Ce, se termina lumea cu Cotidianul? Nu știu dacă am învățat ceva, dar interviuri am dat, de plimbat, m-am plimbat, cursuri am urmat și am mai pățit și […]

Am povestit mai demult că poposisem prin Pucioasa, în 1976, la o practică folcloristico-lingvistică. În prima săptămînă n-am făcut nimic. Sau aproape nimic, dacă nu punem la socoteală crîșma, țigările, whist-ul și băutura (în exces). Trai, neneacă, cu banii facultății. Da, numai că, după o săptămînă de huzur, cine sosește de la București, informat pînă la ultima levată de guleaiul studenților? Octav Păun, pe atunci lector de folclor, deși avea părul alb ca zăpada, sosește pe nepusă masă și face […]

Cred că puțină lume mai ține minte ce a promis Dan Lungu în campania pentru șefia Uniunii scriitorilor. Chestii generale, transparență, management, profesionalism. Dar s-a jurat (eu cred că de frica unor confrați visători) că va păstra „Turnirul de poezie”. M-am mirat. Dar bănuiesc că a dominat grija de a nu tulbura apele și de a nu se vedea, din nou, pus la zid. Povestea acestui turnir e lungă și, vai, ridicolă. Pe scurt, vreo zece-douăzeci de poeți fac o […]

Eram în Piața Universității, la începutul lunii mai 1990. După numai cîteva zile, organizatorii deschiseseră balconul, căutau vorbitori, deși de vorbitori nu duceau lipsă. Era o buluceală acolo, se spuneau vrute și nevrute, unii băteau cîmpii, alții erau exaltați, cîțiva captau Piața cu charisma lor mitologică. Mai ales celebritățile Europei Libere. Publicul era ca marea. Tălăzuia, aplauda, zornăia cheile. Oamenii se îmbrățișau și sperau. Dar ceea ce nu se vedea erau dedesubturile. Se perindau pe holul de la Geografie zeci […]

Multe s-au mai povestit despre călătoria poeților din 1994. Și, cîtă vreme va mai fi măcar un supraviețuitor, hăt, peste ani, poveștile se vor reinventa fără odihnă. Pentru cine nu știe (dar mai există, oare, cineva care să îndeplinească această condiție?), voiajul poeților români pe Mediterana, pe un vapor de lux, vreme de două săptămîni, a venit ca un premiu de consolare. Era toamna lui ’94, iar Uniunea Scriitorilor tocmai trăsese heblul. Nu mai erau bani de nimic, dar, din […]

Cine l-a văzut sau auzit vreodată pe Ion Mureșan nici nu și-ar putea închipui vreodată că în mintea lui dedicată sticluțelor veșnic pline și femeilor veșnic iubețe ar mai fi loc și pentru altceva. Altceva concret, numărabil și pipăibil. Sigur, sexul frumos e nespus de pipăibil, dar, El, Muri, pare întotdeauna un rătăcit al momentului într-o lume eternă, pe care o descumpănește, hîtru. Dar, deși o să rîdeți, poezia merge de minune mînă-n mînă cu spiritul întreprinzător. Aflați de la […]

Nu, nu se citește Dimaș. Dacă eram în Franța, aș fi fost acuzat că am încurcat literele, dimache vs. dimanche. Lucrurile sînt mult mai simple: la Școala 175, de pe Grivița, exista o proaspătă tradiție a valorii. Dimache era, urma să fie proful nostru de matematică dintr-a șaptea și a opta. Ca să izbîndim la liceu. Dar eu habar n-aveam. Știu că îmi plăceau literatura și diriginta, Cornelia Manolescu. Diriginta asta a noastră a rămas, cred, în amintirea tuturor. Spun […]

Ca să nu zică lumea că sînt cîrcotaș, am lăsat subiectul de mai jos în suspensie, pînă se vor fi liniștit apele. Acu’ e vacanță. Biroul Executiv al Uniunii Scriitorilor se bronzează în liniște, după așa un efort, după o campanie așa glorioasă. Cine știe, poate că vor povesti nepoților cum au schimbat statutul, cum au pendulat între decrete și cum și-au învins oponenții prin eliminare. Nu rîdeți, e și ăsta un merit! Poate chiar meritul de căpătîi. Nu faci […]

De curînd, pe Feisbuc, un veleitar cu parapon, pe numele lui de influensăr Dan Alexe, ne-a luat din nou la perpulis pe Cristian Teodorescu și pe subsemnatul. Dracu’ m-a pus, deunăzi, să scriu un articol – sper eu, cu haz – despre cum s-au topit cele 100 de milioane de lei ale Uniunii Scriitorilor? Dracu’ în persoană. Scaraoțchi mi-a scris articolul? El. Dar cine s-a luat după tot alaiul de încornorați? Acest Dan Alexe, cel cu Miros de roşcată amară […]

În 1982, toată iarna și primăvara, am fost profesor suplinitor la Bulbucata. Iată programul: trezirea, la cinci dimineața. Troleibuzul și tramvaiul ajungeau la șase treizeci în autogară. Cursa în care urcam voios, plin de rîvnă, mă lăsa în fața școlii din Bulbucata la șapte. Stăteam aproape o oră lipit de soba care apuca să se dezmorțească. Dacă scăpam rata era jale: aveam, ce-i drept, altă cursă către Giurgiu, nițel mai tîrziu, dar nu trecea prin comună, așa că mă dădeam […]

romania100
Editoriale
  • O, ce veste minunate!

    11 decembrie 2018

    Ultraliberalul Macron s-a comportat ca un peștișor de acvariu dispus să facă ordine în ocean. Adică să-i scutească pe marii rechini de taxa pe pradă și să le mărească guvizilor […]

  • Manu militari

    11 decembrie 2018

    Un grup organizat de generali SRI înfășurat, ca un fular de postav, în jurul președintelui Iohannis, la Alba Iulia. O imagine-stigmat, rămasă pe umărul Centenarului, în lipsă de altceva mai […]

  • Cel mai lent din curtea școlii

    11 decembrie 2018

    În decembrie 2015, Klaus Iohannis era pe val. Sărbătorea un an de la preluarea mandatului prezidențial și reușise să scape de guvernul PSD condus de Ponta, instalând un guvern tehnocrat. […]

  • În mahalalele istoriei

    4 decembrie 2018

    În vreme ce stafia miliardarului Soros stă cu ochii pe fostele țări socialiste ca nu cumva guvernanții să bage nechezol în rația noastră de libertate, Karl Marx și-a scos și […]

  • Cîinii de pază ai Securității

    4 decembrie 2018

    Samsarul agrar Adrian Rădulescu, valetul moșierului de la Nana și fost parlamentar PDL, a recunoscut controlul serviciilor asupra listelor de candidați. “Nu l-am adus noi, l-au adus Serviciile și ni […]

romania100