Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Habar n-am dacă lucrurile despre care voi vorbi se cheamă cultură sau impostură, ori dacă țin de naturelul simțitor al lucrurilor mici. Pe scurt, e vorba de încăierarea de pe net a unor venerabili conservatori cu partida progresistă. Nu dau nume, deși toată lumea știe despre ce e vorba, pentru că nu au importanță numele, ci ideile vehiculate. Și pricina a fost, vai, cazul nefericitei adolescente din Caracal. În România, se pare, se dă o luptă feministă cu forțele întunericului. […]

Turiștii români par a se călăuzi după un precept biblic: creșteți (răspîndiți-vă) și stăpîniți lumea. După 1990, înarmați cu cutii de conserve și sacuri de dormit, lansînd pe piață moneda forte a rulmenților, tigăilor, bibelourilor și clasoarelor cu timbre, ei au sărit pîrleazul hotarelor strămoșești. Un pic de Turcia, un pic de Grecia, un pic de Bulgaria, an de an, pas cu pas (știu, știu, citez din clasici) și în proporție de masă, românii au pus stăpînire pe turismul mondial. […]

Taman cînd era să zic că ne pîndește criza de după ușă, văzui cu ochii mei cum se suplimentă bugetul SRI cu juma’ de miliard. S-a tăiat, firesc, elegant, de la Sănătate, că, exact cum zicea un înalt funcționar, “ai, n-ai card de sănătate, tot mori”. S-a mai luat și de la alții, dar sume mici, că-s mai plăpînzi. Cultura și-a plecat capul grațios pe ghilotina finanțelor și n-a zis nici cîrc. Multor artiști le mai trebuie doar să-și ia […]

Mi-e groază să mă duc la Pașapoarte. Dacă vă gîndiți la serviciul specializat de acum cîțiva ani și/sau de acum cîteva decenii, îmi veți da dreptate. Mi-ar fi plăcut în cel mai înalt grad să întîmpin la fereastră un îngeraș rotofei și delicat (da, același pe care l-am așteptat ani în șir să vină cu o geantă de dolari), care să-mi înmîneze, după caz, docomentul verzui care să mă poarte spre alte zări de soare pline. Nu mi-a fost dat […]

Întîmplarea face să-mi cadă de curînd sub ochi un text al unui politician. Spun asta cu un soi de autoiritare, pentru că îmi jurasem să rîd de politicieni, indiferent de partidul din care provin și indiferent cît de tare s-ar îmboboșa fanii. Dar, surpriză, de data asta, cele scrise de respectivul domn (Iulian Bulai, USR) sună exact ca și cum le-aș fi spus eu. Le reproduc, repet, cu ciudă și invidie. Dar există o explicație: în timp ce domniei-sale i-a […]

În 1990 mi-am transferat în brava lume nouă revoluționară proverbiala mea neseriozitate. Eram cunoscut ca cel mai neserios om din lume. Prietenii mă știau ca pe un cal breaz că îi făceam să aștepte cu săptămînile, cu lunile, cu anii. Pe de o parte, eram cel mai bun depozitar al secretelor, pe de alta, cel mai neserios om de pe Pămînt. Dar eram simpatic. Inspiram încredere. O exploatam cu entuziasmul specific vîrstei. Nu-i de mirare că, după gloriosul an 1989, […]

Prima mea ieșire în Istanbul a avut loc în urmă cu 25 de ani, cînd România înscrisese vreo patruzeci de scriitori băutori, vorbitori de limbi străine, joviali, flecari, aroganți (cine e mai tare decît noi?) într-o expediție internațională, pe un pachebot de lux, în zona Mării Negre și a Mediteranei de peste gîrlă. Nu mai spun de șarmul masculin românesc, care a exploatat tot ce se putea exploata și a băut tot ce se putea bea. În fine, asta era […]

Mai toată lumea știe ce s-a-ntîmplat cu teatrele. Dacă nu-s bani (și chiar nu sînt, dar asta se va vedea la toamnă), adio colaborări și, pe linie directă, adio spectacole. Oamenii au protestat, actorii au cuvîntat (dar și despre asta vom vorbi mai încolo), politicienii și-au scos discursurile din țiplă. Pentru cîteva mii de oameni, asta înseamnă dezastru sau faliment. Dar nici ăsta nu mi se pare cel mai grav lucru. România modernă e plină de bani lipsă și de […]

În România, cultura e cenușăreasa bugetului. N-are de nici unele. Dar, spre deosebire de eroina basmului, Cenușăreasa noastră pare bogată. De unde n-are, i se mai și ia. Ultima ispravă e demnă de cartea recordurilor nesimțite. În centrul Bucureștilor sînt cîteva muzee remarcabile: MȚR, “Antipa”, Geologie. Toate se lăfăie sub ochii Palatului Victoria, un alt fel de muzeu, mai dezinhibat și mai puțin formalist. Probabil că, venind pe acolo zi de zi, funcționarilor și miniștrilor le curg balele după terenurile […]

Departe de a considera publicul un flecușteț nefolositor, dar nici stăpîn despotic, am descins, în vara lui 2007, la Izmir, la un mare festival de poezie. Avusesem și eu, ca orice românaș verde, complexele mele de superioritate: că turcii, că românii, că istoria multimilenară, că bașbuzucii… Din fericire, prima vizită la Istanbul mă readusese cu picioarele pe pămînt. Am fost atît de lămurit, că nici prin cap nu mi-a mai trecut să caut sabia lui Ștefan cel Mare, ci m-am […]

M-am întîlnit de curînd cu un promotor cultural bucureștean. Spun bucureștean, pentru că ăsta e, cum ar zice cineva, un aspect important. Nu știu cum e situația în alte orașe, se prea poate să aflu curînd, dar în București situația e albastră. Cu bogate nuanțe de violet, culoarea sufocării. După una, alta, omul îmi spune: — De douăzeci de ani fac asta. Organizez spectacole, lecturi publice, întîlniri, seri de muzică, arte încrucișate, promovez artiști tineri, artiști bătrîni… (în clipa aia […]

Dacă tot e Anul Cărții (dar e cu adevărat, nu cumva ne păcălește Ministerul Culturii?), n-ar fi rău să ne întoarcem chiar la obiectul muncii. S-a încheiat Bookfest, iar niște concluziuni se pot trage fără mari eforturi. Dincolo de halele noi, alea care au stat singuratice și ruginite vreme de zece ani, și care acum par, pe dinăuntru, niște spații perfect gîndite pentru tîrguri de toate soiurile, dincolo de sonorizare și lumini, ceea ce a sărit în ochi la Tîrgul […]

Mi s-a pus pata pe Ministerul Culturii, da’ nu mi-a fost dat de multe ori să văd un demnitar al statului român atît de dus cu pluta. Domnul Breaz (fie-i numele slăvit) are puțini bani în vistierie. În loc să tacă mîlc și să facă pe mortu-n păpușoi, domnia-sa s-a gîndit (da, eu chiar cred că asta a făcut!) să scoată din puțul gîndirii cugetări care să țină de foame. Răbdări prăjite. Pe foarte scurt, omul nostru are ce are […]

Nu degeaba sînt numiți artiștii niște … în ploaie. Poți să-i tai cîți vrei, că imediat cresc alții și ai la secerat o recoltă nesfîrșită. De regulă, tîmpiții din politică, știind că hartiștii sînt săraci, iar arta e ceva cu turnulețe, sclipici și vorbe îmbîrligate, se reped ca rața la muci atunci cînd e vorba de tăiat fonduri. Trebuie cîrpit bugetul pe undeva? Trebuie încredințat un contract unui verișor? Trebuie. Da’ de unde luăm banii? De la cultură. S-ar părea […]

N-am crezut niciodată în jocurile piramidale. Toate s-au rezumat la un singur cuvînt: bani (de la proștii lacomi). Însă, după 2000, ulciorul n-a mai mers la apă. Așa că cîțiva băieți deștepți și fete pe măsură s-au gîndit să-l peticească cu legi. Cum să iei banul prostului, dar să nu bage de seamă? Păi, în primul rînd, te uiți unde e pitit. În lumea “literară”, banii s-au ascuns în organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor. Pentru cei care […]

Aflu că, de curînd, ministrul Culturii a dat o perlă. E una dintre perle, pentru că ministrul Breaz pare a fi reunit, întro singură persoană, o crescătorie de scoici perlifere. În definitiv, nu e o noutate. La Cultură și la Învățămînt s-au perindat atîția oameni culți la cap, că am ajuns să ne și mirăm dacă mai vorbește careva limba română corect. Și cădem pe spate, în extaz: „Iote, ăsta știe să vorbească“. Dar ministrul a ținut morțiș să iasă […]

Puțină lume știe că, anul acesta, sărbătorim, celebrăm sau deplîngem Anul Cărții în România. Ce chestie! A trecut, deja, aproape o jumătate de an și încă nu știm în ce constă evenimentul. N-ar trebui să mă mir. Anul trecut am sărbătorit 100 de ani de la Marea Unire. Îmi poate spune cineva ce au realizat autoritățile cu ocazia asta? Că bani, slavă Domnului, au avut. Ca întotdeauna, cînd se “dă” ceva, e îmbulzeală mare. Rezultatul e nul, dar ce contează? […]

Mi-am petrecut o bună parte a tinereții în pivnițele Editurii Cartea Românească. De fiecare dată cînd aud vreo știre despre editură, mă întristez sau mă bucur, cum vor astrele să se alinieze. Cîte nu s-au întîmplat acolo! De la partide de sex la inspecții inopinate, de la vin fiert la trăscău, de la bonuri la comerțul negru. Viață, da, dar viață așa cum mi-o imaginam, în limita posibilităților, pe atunci. După 1989, destinul Cărții Românești a fost schimbător. O perioadă, […]

În ultimul număr al României literare apare un topcare enumeră poeții (hai să le zicem) importanți ai ultimului secol. Mă aflu și eu printre ei. Pot să spun că nu mă bucur? Ba da, mă bucur. Da, da’ uite lucrarea necuratului. Topul este precedat de un cuvînt înainte al directorului adjunct Gabriel Chifu. Să citim și să cităm: “Văzînd rezultatele, am descoperit prezent, între cei nominalizați, numele unui poet care, în ultimii ani, a atacat continuu, vehement și incorect atât […]

Dl Sorin Lavric, membru marcant al conducerii USR, a scos o carte. Să-i trăiască. Că nu e om să nu fi scris o poezie! Te joci cu talentul omului? Cu un membru fălos al breslei? Nu te joci, că stropește. De aceea, azi, îl voi lăsa pe autor să scrie în locul meu. Nici dacă aș fi creierit o sută de ani la porțile Orientului nu aș fi putut inventa minunățiile pe care, cu voia dvs., le voi reproduce mai […]

Editoriale
  • Poate fi un orbete președinte de țară?

    20 august 2019

    Klaus Iohannis a pierdut ocazia de-a juca o scenetă biblică pe țărmul Mării Negre fiindcă, dacă s-ar fi aplecat asupra soldățelului american leșinat și l-ar fi cărat în brațele-i vînjoase […]

  • Președintele armatei moarte

    20 august 2019

    Marți, 20 august, peluza Casei Albe va duce iar povara președintelui Iohannis. Sînt fire de iarbă care au avut norocul să geamă sub pantofii unui Macron, unui Netanyahu, unei Merkel […]

  • Politiciene disperate

    20 august 2019

    Ne îndreptăm, cu pași mari, spre momentul în care va fi aproape obligatoriu ca politica să fie condusă de către femei. Dintr-un domeniu eminamente patriarhal, politica tinde să devină tărâmul […]

  • “Întîmplări din irealitatea imediată”

    13 august 2019

    Aflînd că pușcăriile românești sînt mari producătoare de scriitori bine furajați, o editură newyorkeză i-a făcut domnului Gheorghe Dincă o ofertă de nerefuzat pentru publicarea unui bestseller memorialistic cu titlul […]

  • Planul Marshall pentru săraci

    13 august 2019

    America și Occidentul european trag fără chef de o căsnicie obosită, împovărată de ani și de plictiseală. Duși sînt anii logodnei, cînd generalul Marshall a descălecat la Paris din spinarea […]