Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Mama mea a fost profesoară la o școală de surdo-muți. Era un internat, undeva pe lîngă Gara de Nord. Nu prea înțelegeam, la șapte ani, cît aveam atunci, cum poți să-i deprinzi limba română pe cei care nu vorbesc. Era peste puterea mea de înțelegere. Așa că mama m-a luat acolo, să văd și eu. Școala avea o curte unde elevii, îmbrăcați regulamentar, se jucau în pauze de mama focului, pocnindu-se peste umeri, peste mîini și făcînd gesturi ciudate, rapide, […]

Probabil că mulți dintre cei care mă citesc azi știu, de pe Feisbuc, că a izbucnit, în lumea virtuală, un nou scandal. Greșesc. E unul vechi. Împlinește în curînd opt ani. Să fie sănătos. Însă mie mi-e cam jenă să îl pomenesc. Cum să vă spun, boieri dumneavoastră, nu că m-au rușinat păgînul, dar m-au bine mușcat de cur. Ați ghicit. Dan Alexe, nemuritorul cu două capete. Din nefericire, nu se știe care e cel cu care gîndește. Acum, cinstit […]

Sintagma asta, care a făcut carieră în comunism, ar puteatrăi o a doua tinerețe în zilele noastre, pe aceleași meleaguri scriitoricești. Se pare că Paul Georgescu, părintele ei, înțelesese prea bine cum e cu profunzimile insondabile ale scriitorului românesc. Teribil la crîșmă, fermecător pe stradă, uluitor în proiecte, insul își cam sfîrșea benzina în fața cenzurii sau a realității. Sigur, nu e vorba de toți, de absolut toți… Dar mi se pare nedrept și ridicol să ascundem neputința onctuasă a […]

Am avut degete rare. Niciodată nu m-am lipit de bani. Indiferent de epocă, am fost dator vîndut. Ba nu, mint, în prima jumătate a deceniului zece din secolul trecut, nu le-am simțit lipsa. Începînd cu 1996, însă, am dat de greu. Nu izbuteam să navighez de la o lună la alta. Uneori, mă descurcam cu 100.000 pe zi, echivalentul a zece lei actuali.Dar țin minte și acum o colaborare cu Televiziunea Română, în 1999, pentru emisiunea Artmania. Plata era de […]

Trag linie, n-o fumez. Campania „Citește românește“ a debutat în forță și merge înainte, deși n-o citește nimeni. E ca și cum ai pune imense panouri cu țîțe, pe blocuri, pentru orbi. Sau ca și cum ai țipa în difuzoare: „Surdomuți, treceți Prutul!“. Păcat, dacă ar fi în stare cineva să înțeleagă care sînt rostul și înțelesul acestei campanii, poate că ar mai intra cu unu la mie mai mulți cititori în librării. Dar asta e situația, nu că nu […]

Viața lui Virgil Mazilescu intrase, din 1981, în impas. Îndrăgostit pînă peste cap, s-a dat peste cap să-i facă rost iubitei de un apartament. Gurile rele sau bune spun că Mazilescu căzuse în genunchi în fața doctorului Orleanu, dentistul scriitorilor, și-i ceruse 50.000 de lei. Orleanu s-a gîndit puțin și i-a dat. Totul a fost bine, pînă nu a mai fost bine. Iubita s-a îndrăgostit de un bun prieten al poetului, yala a fost schimbată și… Și Virgil se plimba […]

Nu mi-a trecut prin cap că articolul precedent va avea atîta efect. Credeam că lista de „expresii frumoase“ e un accident, o năzbîtie a minților leneșe, o conjunctură nefericită a astrelor potrivnice și a cadrelor didactice pe puncte. Cum să-și imagineze cineva rațional că elevii învață la școală să nu gîndească, să nu vadă, să nu audă? Ce părinte e atît de nebun, încît să-și îndemne progenitura să fure, doar ca să ia nota zece la limba română? Poate nu […]

EXPRESII FRUMOASE PENTRU COMPUNERI (PRIMĂVARA) Pomii își îmbracă haina cu flori și frunze verzi / Păsările zboară vesele înspre razele aurii / Razele aurii bat în geamurile caselor / Rîndunica cea voioasă la noi iarăși a sosit / Turturelele se-ngînă / Mii de fluturi vezi zburînd / Prin livezi albinele și-au pornit colinda / Iarba a prins colț fraged și nou / Cocorii sosesc din depărtări cu lumina prea albă și fierbinte în această adevărată a lor țară, veche și […]

Nu cred că ar mai trebui să spun cuiva că perioada de apogeu a președintelui Băsescu (2009-2010) a coincis cu cele mai mari căcaturi care s-au petrecut în presă și în lumea culturală. Cu excepția ICR, care și-a păstrat, paradoxal, independența de acțiune (și pe care avea s-o plătească scump doi ani mai tîrziu, cînd a fost măturat de uraganul Marga și de reducerea catastrofală a fondurilor), toată piața media și online a fost acaparată de politruci, tonomate, profitori și […]

Sper să nu-mi fie luat în nume de rău ce am să povestesc, dar asta e. Aveam 29 de ani în 1983, lumea îmi era deschisă a privi, mă-mpăcasem cu Nichita (a cărui gelozie se mai domolise), îl vizitasem la începutul verii, mă-ntorsesem în București, post de gestionar la Cartea Românească aveam, de mîncat la restaurantul Uniunii, mîncam, cine mai era ca mine? Anul 1983 nu fusese unul strălucit, dar pasabil. Nu aveam de unde să știu că ’84 va […]

Cam în douăzeci de ani, puțină lume va mai pricepe ce voi scrie mai jos. Iar eu zic că e bine, chiar dacă dispariția lumii vechi înseamnă și dispariția unei părți din istoria mea personală. Toamna, la începutul anului universitar, toți studenții, în frunte cu neliniștiții lor profesori, se încolonau, luau cu asalt trenurile și se deplasau spre cîmpiile, livezile sau podgoriile patriei, pentru a culege, cu mînuțele lor deprinse a mînuistiloul, roadele pămîntului. Nu rîdeți. Țara avea nevoie de […]

Cum vă spuneam, aștept de o lună de zile o micuță inițiativă a breslei. Conferințe video cu scriitorii români pe diverse teme, promovări de cărți, discuții, planuri și petiții către Ministerul Culturii. O măslină, o scobitoare, un sfîrîiac. Nț. Aștept de pomană. Site-ul breslei scriitoricești e plin de colb. Rien ne va plus, de parcă net-ul ar fi infectat. Nu mă miră. În definitiv, șeful trupei ar fi foarte uimit dacă ar afla că ar fi urmărit măcar de o […]

De cîte ori ați fost obligați să vă cereți scuze fără a crede nici măcar o clipă cu adevărat că sînteți vinovați? Așa-i că ați pierdut numărul acuzațiilor nefondate și al umilirilor? Cam așa stau lucrurile și cu pățania dlui Tismăneanu. O relatez pe scurt: a primit pe WhatsUp o poză cu niște ciori și două propoziții cu un „Țăndărei“ pierdut printre rînduri. A rîs, a postat-o pe Facebook, ca tot omul care face o plăcere umanității din bulă. Dar […]

M-am uitat ca vițelul la poarta nouă la reglementările scoase de Ministerul culturii privitoare la condițiile în care un liber profesionist, aflat temporar (dar cu perspectivă definitivă) pe bară. Poate că, pentru un contabil, lucrurile sînt cum nu se poate mai clare. Da’ pentru amărîtul de artist, limbajul formal e o enigmă, extrasul de cont e o Iliadă, iar încercarea de a duce la bun sfîrșit niște norme metodologice, o Odisee. Nu rîdeți. Fanteziști, circari, absconși, artiștii se opresc în […]

Știați că există INCFC (Institutul Național de Cercetare și Formare în Cultură)? Nu știați. Nici eu. Cu ce se ocupă această instituție? Păi, cu ce scrie în titlu. Dar de ce ne-am adus aminte de ea taman acum? Aici va trebui să ne scărpinăm nițel în cap și s-o luăm de la Adam și Eva, adică de la COVID19. Pentru că, așa cum am mai zis-o, n-aș fi aflat că există cineva în țara asta, plătit să afle și să […]

Memoria e cel mai gîrbovit toiag. Pînă nu vine cineva să te tragă de mînecă, ți se pare că lumea e a ta. Dar, cînd încerci să te confrunți cu amintirile celorlalți, parcă se zguduie cerul, iar pămîntul e de hîrtie arsă. Nici prin cap nu mi-a trecut, așa cum m-a firitisit prietenul Marius Ghica, că eu fusesem cel care a blocat ieșirea în larg a vaporului Renaissance. E drept, nu am uitat nici una dintre nopțile cu rakie și […]

Asta e o poveste pe care o uitasem, noroc că Marius Ghica mi-a readus-o în memorie deunăzi. Eram, acum 26 de ani, pe vaporul Renaissance, dimpreună cu 40 de confrați români și scriitori. Călătoria fusese un deliciu, o beție, un dans, un ping-pong și o veghe nesfîrșite. Tulburasem Odessa, Varna, Stambulul și, cum se întîmplă de obicei, ne împotmoliserăm la Izmir. Sigur, nouă nu ni se părea, pentru că vizitasem Efesul și ne pocnise în cap. Cine n-a văzut cetatea […]

Mircea Nedelciu era un parșiv cu lipici în priviri. Dacă aș fi femeie, aș spune că era un Scorpion desăvîrșit. Parcă ar fi venit din versurile lui Arghezi: Pleoapa cînd tu ți-o ridici / O ciupești cu trei furnici. În același timp, era un prieten de nezdruncinat. Țin minte că nu a fost vreodată măcar un singur moment în care să nu sară în ajutor. Avea un fel special de a dormi, iepuresc. Era să șoptească cineva în jur, pe […]

Comunismul românesc a fost nașpa, chinuitor și nesfîrșit, dar asta nu i-a împiedicat pe oameni să se bucure de viață. Dacă ești tînăr și îți zumzăie prin vintre hormonii, iar în celulele nervoase bubuie ideile crețe, e bine. Nu a fost și nu va fi altfel. Dacă măcar undeva e o geană de lumină, te simți liber ca păsările cerului. Chiar și la facultate. Dacă aveai norocul să dai de asistenți mișto, aia era libertate. Și eu am avut noroc, […]

Pe cînd eram gestionar la Cartea Românească m-am întîlnit, așa cum e și firesc, cu mulți scriitori. Stele ale bolții literare, dar și scriitori mărunți, comete ale universului, care se bucurau de cărți ca de niște prăjiturele și le împărțeau fără să știe cui și de ce. Eu împachetam drepturile (30 de exemplare), îi puneam să semneze și, dacă omul voia, așteptam răbdător să-mi scrie un autograf. Dar nu despre partea însorită (și, vai, ce fierbinți erau verile acolo!) a […]

tn
Editoriale
  • Cioclii

    4 august 2020

    Viziunea convalescentului privind în oglindă Fiți gata la harpoane că îngeru-i la copcă în țara cea vestită și rece de sub votcă cu turlele înfipte în nori pînă-n prăsea, momiți-l […]

  • N-a mai mers la pușcărie, hai, măcar, la Primărie!

    4 august 2020

    Așa cum bețivii adevărați își revin spre dimineață dacă simt pe gîtlej un nou pîrîiaș de vodcă, Traian Băsescu dă semne de dezmeticire. Lunga mahmureală politică nu i-a priit. Abstinența, […]

  • România din ce în ce mai puțin educată

    4 august 2020

    Klaus Iohannis este profesor. Nu și-a mai exercitat meseria din 1997, e drept, acela fiind anul în care a părăsit definitiv catedra pentru un post în administrație. Mai întâi inspector […]

  • Martirii carantinei

    28 iulie 2020

    Printr-o ironie a sorții, săptămîna trecută Marea Neagră și-a luat și ea rația de libertate, fiindcă din două sute de mii de samavolnici care s-au scăldat în lipsa de respect […]

  • Cel mai scump dulap din istorie

    28 iulie 2020

    „Am obținut pentru România o sumă impresionantă, 79,9 miliarde de euro“, a zis președintele Iohannis, și s-au găsit destui să se repeadă să-i pupe mîinile ca unui binefăcător. Banii ăștia, […]